Cineva spunea ca unii dintre noi suntem indragostiti mai de graba de dragoste decat de o persoana anume, se autosugestioneaza lumea , voluntar la inceput si vorba lui Camil Petrescu "patologic la urma".... de ce spun asta? pentru ca in momentul in care nu se invart toate asa cum vor unii, cand inceteaza acele persoane sa mai fie centrul Universului, dau bir cu fugitii...iti spun"bye, bye... si sa auzim de bine".Simplu, nu? Fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa, cam asa spune un proverb romanesc!...hahahaha!! macar asa ne salvam unii sanatatea dragii mei...cu fuga!
Ideea e ca eu nu vreau sa ma salvez, si nici sa ma vindec!...nu ma vindec ca nu-mi doresc, pur si simplu! adica, mai bine ma lupt cu ele, cu dependentele, sa le tin vii cat pot decat sa dau bir cu fugitii! de ce? pentru ca dependentele mele sunt constructive, motivante!Niciun moment nu ma gandesc la faptul ca n-as merita sa primesc si eu de la altii ce ofer eu..consider pur si simplu gesturi firesti de iubire, in viata, in parteneriate poti reusi numai umar langa umar, trebuie sa pui pasiune in tot ce faci si sa iubesti deopotriva cu sufletul dar si cu mintea!Chiar daca o mai luam"Razna...cu Olga"chiar daca mai plutesc pe cate-un norisor, sunt taur si sunt cu picioare pe pamant. Viata e plina de noi inceputuri si noi provocari, eu sunt deschisa si nu mi-e frica, ma adaptez si ma pregatesc mereu pentru evolutie, spun foarte rar," nu pot" sau "nu vreau!"ba dimpotriva spun - pot pentru ca vreau!!! cum reusesc? hai ca va spun secretul!! pastrez o doza mica din resurse ca s-o pot scoate la capat atunci cand esuez! (ca daca n-ai acel credit"tampon" ...esti pierdut/a! )
Inchei dorindu-va sa aveti parte de dependenta emotionala, de implicare, de implinire si as parafraza-o pe Cella Serghi care spune asa:
"Sa traiesc fara sa te iubesc ar fi pentru mine ca si cind nu as mai simti caldura soarelui, racoarea ploii si totusi as trai…"
Uneori, este mai ușor să judeci decât să înțelegi...
RăspundețiȘtergereCâți calcă în picioare măruntele flori de câmp? Câți le culeg doar pentru a le arunca ofilite la marginea poienii? Puțini, însă, înțeleg încăpățânarea florilor de câmp de a trăi numai în mijlocul pădurii sau a câmpului. Firave, totuşi mai rezistente decât țepoşii trandafiri. Aşa sunt sufletele sălbatice, nu vor, nu vor şi pace... să se domesticească...
„De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!” (Paulo Coelho - Zahir)