...si totusi...!

    

Azi incerc sa-mi devirusez mintea de gandurile care m-au stapanit zilele trecute..ma las fascinata de puterea misterelor care stau pitite in cele mai neasteptate nise ale vietii, ma gandesc cat de placut  si  bine structurat reusesc fluturii sa-si faca rostul intr-o singura zi...sunt fericiti, traiesc totul la cote maxime pe cand noi oamenii ne chinuim zeci de ani sa  prindem frumosul vietii si unii dintre noi abia spre sfarsitul ei, apucam sa-l savuram...mie viata pot sa spun ca mi-a daruit din toate cate putin...vise , sperante, iluzii, iar el Papusarul Sef mi-a dat chiar credinta implinirii lor...dar, trebuie sa recunosc ca uneori superficialitatea realitatii m-a transformat  de cateva ori intr-o umbra a gandurilor mele...norocul meu e ca ma regasesc de fiecare data, ca o enigma, care isi traieste  propriul mister al vietii sale, cred ca nu intamplator am ales sa fiu moderator la un radio, mi s-a parut provocator, poate,... si chiar m-am regasit, am reusit sa ies din singuratatea fiintei mele launtrice, am ales sa iubesc si cruzimea realitatii, uneori ma face sa simt ca traiesc, e ca un sut... imi iubesc si defectele, pentru ca fara ele nu ar iesi in evidenta  calitatile, si nah! ca orice om am si eu din fiecare cate putin...sau mai mult, ma rog! ...nu neglijez nici esecurile...le accept si pe ele, pentru ca ele , una  peste alta ,m-au intarit, ador insa bunatatea, ea imi lasa speranta ca mai exista si oameni care iti intind o mana cand te simt la pamant...una dintre acele persoane este  Mihai,  a aparut, asa pur si simplu!!!fara sa-l cunosc... fara sa-l rog sa ma ajute, mi-a intins o mana in mod neconditionat, nu mi-a venit sa cred..si i-am spus asa:
 - Cred ca esti un inger pe pamant si atunci  cand cineva are nevoie de tine apari asa ca in poveste.       Cineva spunea ca batrinetea este  varsta intelepciunii, nu cred ca am s-o ajung, pentru ca asa cum am spus de atatea ori, eu n-o sa fiu mare niciodata!..poate doar o sa ajung sa-mi numar regretele...regrete ca n-am stiut cu adevarat cui sa-mi deschid sufletul, regrete ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand mi s-au deschis anumite  oportunitati...pentru ca am intalnit oameni mult prea buni pentru mine, regrete ca am avut prea mult calm si rabdare cu anumite persoane, regrete ca activitatea mea internautica, a fost quijoteasca, zadarnica, de prisos...acum , cand voiam sa  capitulez, sa ma retrag...crezand ca  sunt nevrednica de lumea care m-a facut sa ma reindragostesc de viata, de esentele ei, a aparut Mihai, care  vrea sa ma ajute sa merg mai departe neconditionat! mare lucru in zilele noastre, mare lucru sa-ti faca cineva servicii pe gratis! M-a lasat tabuu...n-am cuvinte!! parol!
     Mihai, sa ai parte  de tot ce-i mai bun, de tot ce ti-ai dorit si nu ai avut parte pana acum, sa fii iubit , esti un OM DEOSEBIT! 
       Goethe avea o maxima celebra "Am pierdut lumea intreaga, m-am pierdut pe mine insumi"....(pentru ca asa simteam la un moment dat) incercarile, provocarile ei  sirete si  neavenite m-au facut sa stau pe ganduri dar,  dupa cele intamplate recent  vreau sa-i  spun azi vietii  " ...si  totusi " ....:) vorba Andrei - Inevitabil va fi bine