Blog premiat

RadioTasha

vineri, 9 aprilie 2010

Ura

Cred ca am ales sa vorbesc despre ura fara sa ma gandesc insa daca voi putea gasi sorgintea ei...pentru ca ma intreb ura porneste de la rautate sau rautatea de la ura?????
Spunea aseara colega mea Rita Drumes intr-un raspuns la tema "Iertarea " ca spre deosebire de animale noi oamenii avem ratiunea care ne ajuta  sa gandim ce este bine si ce este rau pentru noi ,stapanim arta conversatiei si atunci de ce sa ne micim cu buna stiinta?de ce sa  lasam ca in gradina sufletului nostru sa patrunda aceasta mana care distruge totul...pentru ca ura vestejeste sufletul,nu-i da liniste,il agita.
E adevarat ca toti avem simpatii si antipatii,oameni care ne fac bine in viata si oameni care cu voie sau fara voia lor ne supara,ne jignesc sau ne bag bete in roate cu buna stiinta,si atunci as zice ca e cu adevarat rautate,suntem diferiti,nu putem sa fim toti la fel,tocmai" coloratura"aceasta ii deosebeste  pe unii de altii.
Poate si eu am avut persoane in viata mea care nu s-au comportat cu mine asa cum asteptam eu,m-au dezamagit,am simtit pe moment ca ma doare,normal e un sentiment firesc dar mai apoi am incercat sa ma consolez cu gandul ca poate binele meu nu este si binele lor si nu le-am pastrat resentimente,nu i-am urat,dimpotriva poate m-am comportat cu mai multa intelegere incercand sa vad ce i-a determinat sa procedeze asa,sa-mi fac o instrospectie si sa vad ce parte din comportamnetul meu i-a facut sa fie asa fata de mine.Pentru unii am observat ca ura a luat drumul indiferentei,am fost tratata si eu cu indiferenta si trebuie sa recunosc ca m-a durut ,nu sunt perfecta mai scap si eu cate-o vorba fara sa ma gandesc ca  acea vorba loveste,iar daca cineva imi intoarce spatele,ma doare al naibii de tare!
Unii spun ca ura este un sentiment care te electrizeaza,ca te face sa simti viata pana in strafundurile ei...poate ca da! pentru ca tot ce doare iti zgudie trupul si mintea.Dar,revin si spun doar eu singura prin introspectia pe care mi-o fac pot sa gasesc rezolvarea starii,pot sa ajung victima sau invingator.Dar prima postura nu e cea care ma carcaterizeaza deci ma lupt din straputeri sa ma dezbar de lucrurile negative care nu ma lasa sa respir,care ma apasa,si alung mania care poate ma cuprinde.Prin ura as simti ca ma indepartez de D-zeu,pentru ca D-zeu este iubire,si atunci oare nu l-as supara?Nu uitati,de vorba unui filosof"cand D-zeu iti da o problema tot el iti da si rezolvarea".
Cu bunatatea,iubire ,speranta si credinta doresc sa depasiti astfel de stari sa nu le gazduiti sa nu va risipiti frumusetea sufletului cu ura pentru ca ea ne distruge!

29 de comentarii:

  1. Ura e un sentiment subtil şi violent. Nu se vindecă, nu trece, nu dispare. Budiştii spun că poate fi înlocuită doar de iubire. Dar răneşte pe cel ce urăşte, nu cel urât. Ca şi gelozia, care e o boală, ura e suferinţă. E eşec, e reprimare, e o furie neexplozivă, ci controlată şi consumată la rece, constant. Nu poate fi potolită, ca setea, se hrăneşte din ea însăşi şi sfârşeşte în violenţă. Singurul ei merit e că uneşte indestructibil oamenii, dar pe ce domeniu ?... Iubirea, stima şi prietenia nu creează la un loc legături atât de strânse ca ura comună. E un trist adevăr, enunţat de Cehov şi verificat de marile contradicţii istorice, antisemitismul, naţionalismul, extremismul, terorismul şi multe altele. Iar "soluţia finală" a fost întotdeauna violentă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Olguta mama....cand am vazut titlul...am inghetat instant...nu stiu daca am urat in viata mea vreodata , chiar daca mai afirm "uras cutare sau cutare lucru" , insa pe cineva,un om...nu cred ca am urat vreodata...Ura mea este furie .Pe mine furia ma orbeste , ma descarc si imi revin la celeasi sentimente bune...noroc ca nu ma tine mult...Insa sa tin furie si suparare pe cineva...sa urasc vesnic...nu am reusit vreodata...Vrea sa cred si sa fiu convinsa ca nu stiu ce inseamna ura...acest cuvant , scriindu-l acum,imi ingheata sangele in mine si imi da furnicaturi de racoare pe sira spinarii...Brrr.! ce subiect ti-ai gasit si tu de dezbatut...
    Si ca sa animam olecuta atmosfera si sa ne ranjim , cum mi-i obiceiul , de sex cand vorbim?Hihihihihihiiiiiii...chestii d-astea unde te aprinzi , arzi la intensitate maxima si te stingi incetisor cu zambetul pe buze....hihihihihiiii...
    Te pup cu mare drag , Olgule...si bafta maxima diseara.Nu stiu daca voi putea fi pe receptie , caut sa ajung oricum cu urechea pe tine...sper sa si reusesc...si iti doresc sfarsit de saptamana la superlativ! :-*

    RăspundețiȘtergere
  3. Va alegeti teme una si una mai de suflet. Ura, urat sentiment. Cred ca ura vine din rautate excesiva, rautate necontrolata, rautate ce-ti manie sufletul. Recunosc ca in tineretea mea am urat diverse persoane, dar cu timpu, invatand sa iert, am vazut ca nu se merita sa-ti incarci sufletul cu asemenea sentimente si trairi negative. Mi-e sufletul mult mai usor daca ma feresc de persoanele ce consider ca-mi fac rau sau au un impact negativ asupra existentei mele. De ce sa imi incarc sufletul si inima cu rautate? De ce sa nu fiu bucuroasa si voioasa? Optimista? De ce sa ma macin ca cineva nu ma place? Nu cer nimanui sa ma agreeze.
    Daca ma uraste cineva? Posibil. Nu zic nu, dar nu vad de ce.
    Ura ne macina sufletele incet si sigur. Mai bine sa iertam, sa fim mai buni, iar cu cei care insista sa ne faca rau, sa ne puna bete in roate, sa ii tratam cu indiferenta. Asta doare cel mai tare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ooo,ce subiect ai gasit,Tasha!Despre ura, pana de curand,nu as fi putut vorbi,mi-era straina.Am avut nesansa sa o cunosc,sa o simt pe pielea mea.Nici acum nu-mi pot explica exact ce anume a declansat-o.Stiu doar ca cineva ma uraste cu tot sufletul,cu toata fiinta,fara sa-i fi facut nimic,niciodata!Toate incercarile mele de a schimba ceva au fost inutile...am obosit si am intors spatele!Ii simt in continuare respiratia in ceafa.In timp,cu ajutorul lui Dumnezeu,am inteles ca tot ce pot face este sa ma rog pentru acea fiinta...si asta fac.Ura vine,cel mai adesea, din rautate,prostie si invidie.Am vazut chipul unui asemenea om... e imbatranit inainte de vreme!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nelu....din Brasov9 aprilie 2010, 13:00

    SA VORBIM DSPRE URA !? - E GREU ori E USOR !?

    Part one...

    ...Sa ne intrebam de unde vine ``URA ``? ce o provoaca? si mai ales catre ce anume tinteste !?...sa analizam existenta unor mijloace capabile a o combate !...
    Nu pot sa ma abtin, sa nu pun aceeasi intrebare, ca si despre `` IERTARE ``,,,
    Putem spune cu certitudine, `` unde incepe si unde se sfarseste URA ? ``, caci `` A constata un adevar nu inseamna sa urasti pe cineva. ( Ion Agarbiceanu ). iar in viziunea lui Niccolo Machiavelli, ( Iti atragi ura celor din jurul tau atat facand fapte bune cat si fapte rele ``.
    Sentimentele, trairile noastre ne definesc in mare masura. De multe ori nici nu stim ce ne motiveaza, nu avem curajul necesar de a privi in sinea noastra, ne temem de ceea ce vom descoperi. Suntem fiinte atat de neinsemnate si nu putem constientiza cat de lipsiti de importanta suntem pentru imaginea de ansamblu a universului.
    Sa discutam despre ura, un sentiment atat de distrugator si amar. Ura care ne transforma gandurile, ne interpreteaza fiecare gest, ne face sa fim vulnerabili si antipatici. Cat de aspru judecam ura, nestiind ca ea poate fi adevarata salvare pentru sufletele noastre ratacite in monotonia cotidiana.
    `` URA este o emotie subestimata, ( Jim Morrison ) ``
    `` Daca URA celorlalti - covarsitoare uneori - invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase, este pentru ca exista cativa oameni `` PE CARE II IUBIM PANA LA CAPAT. ( Gabriel Liiceanu - Despre URA ) ``

    Nelu din ...Brasov
    Va urma....

    RăspundețiȘtergere
  6. Nelu....din Brasov9 aprilie 2010, 13:02

    Part two...

    De ce m=as interesa de motivele urii dintre oameni ? Ei isi cladesc ura [....] cu aceleasi pietre pe care le-ar fi putut folosi ca sa-si cladeasca dragostea. ( Antoine de Saint-Exupery )
    `` Ura nu este altceva decat lipsa de satisfactie. ( Antoine de Saint-Exupery )
    Ura nu este un parazit al sufletului nostru, ci mai degraba un simbiot. Relatia dintre om si sentimentul de ura, daca este speculata intr-un mod constructiv, poate fi secretul unei vieti pline de trairi intense. Dar sa traiesti cu ura este la fel cum ai lucra cu magie neagra, intotdeauna poti cadea intr-un univers demonic din care nu exista scapare.
    Ura este aceea care sta pe tronul impunator si rece si te priveste cu rautate. La picioarele ei sunt cadavrele sentimentelor neinsemnate pe care ea le devoreaza cu placere. Ura este, ea nu se satura niciodata, sta cu ghearele infipte in spatele tau si se infrupta din fiinta ta. Iti mananca cu lacomie pacatele si soarbe cu pofta din pocalul plin cu sangele tau negru si pacatos. Iti violeaza cu cruzime visele de iubire si isi impune instinctul animalic in partidele tale de sex. Ura este cea care te indeparteaza de semenii tai, ea te face sa-ti construiesti cu trufie un turn meschin de fildes in care te vei izola pentru tot restul vietii.

    `` Cand URAM pe cineva, URAM in el ceva ce face parte din noi insine. Ceea ce nu face parte din noi nu ne deranjeaza. ( Hermann Hesse )
    `` URA e o licoare, o otrava mai scumpa decat cele folosite de vestitii Borgia, caci e facuta din sangele, din sanatatea, din somnul nostru, si din doua treimi ale IUBIRII noastre ! ( Charles Baudelaire )

    Nelu....din Brasov

    Va urma...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nelu....din Brasov9 aprilie 2010, 13:04

    Part three....

    Ura este tentanta pentru ca iti da libertate maxima in alegerile pe care le faci. Poti sa urasti orice de la operele unui anume autor pana la formele unei femei. Ura nu tine cont, ea doreste doar produsul finit pe care mintea ta sufocata de rautate il naste in camera intunecata si murdara a propriilor frustrari.
    Oriunde te-ai duce, orice ai face, odata contaminat vei purta pentru totdeauna stigmatul omului cuprins de URA. Ti se poate citi in ochi, printre vasele de sange ce pulseaza nelinistite in compania pupilei. Expresia fetei tale nu se va mai schimba niciodata iar inima ta va pompa in corp un sange amar, plin de resentimente si inversunare.
    Invata sa apreciezi ura, si sa ii respecti rolul ei de regina a intensitatii. Nu te lasa amagit de umbrele si stafiile unor iubiri trecatoare, nu cadea prea des in plasa compasiunii pentru ca vei avea sfarsitul unui martir si nu uita ca oriunde te-ai duce, ea va fii alaturi de tine, inlantuita dar cu ghearele scoase, mereu pregatita sa sfasie urmatoare persoana care intra, fara merit, in viata ta.

    `` URA mangaietoare are o calitate, si anume ca nu urasti mai mult decat ti se refuza mangaierile. ( George Meredith )
    `` Nu-ti ura dusmanii, iti va afecta judecata. ( Mario Puzo )
    `` "Cea mai mare ticalosie: sa crezi ca ti se datoreaza ceva ,sa pretinzi ceva de la altii, oricat de putin ar fi ".( Marcel Jouhandeau )
    Oamenii s-au obisnuit sa foloseasca prea des cuvintele "ura" si "dragoste"....mult prea des....suficient de des incat sensul lor real sa se piarda printre aparentze.....s-au obisnuit sa considere ca azi iubesc ceva si maine altceva sau acelasi ceva....
    Da....potzi URA ce-ai IUBIT candva, ce-ai vrea sa iubesti si nu se infiripa....
    De fapt totul functioneaza pe principiul `` ying si yang ``.... Intr-o majoritate ce califica starea, exista automat si un pic din opusul simetric... altfel n-ai cum sa dobandesti o anumita culoare

    Nelu...din Brasov

    Va urma....

    RăspundețiȘtergere
  8. Nelu....din Brasov9 aprilie 2010, 13:06

    Part Five....

    Poti URA pe cel ce l-ai iubit cu multa pasiune. Din rana ce ti-a provocat-o poate curge multa ura...pana se vindeca. Timpul vindeca....dar ramane acolo un punct mic, care nu te lasa sa uiti.

    `` Cine il iubeste pe Dumnezeu, ar trebui sa nu stie ce-i ura ! Am primit darul asta de a iubi si trebuie sa-i facem cinste. Viata e scurta si nu merita sa o traim in ura! ``

    *********************************************************

    Si-atunci, TE INTREB IUBITO, `` URASTI `` ??? sau `` IUBESTI `` ???

    Spre meditatia celor care spun ca ura nu este inteleasa... ori care spun ca nu URASC !

    Nelu din....Brasov

    RăspundețiȘtergere
  9. Nelu....din Brasov9 aprilie 2010, 13:06

    Part four...


    Nu exista URA ! Cine e capabil sa IUBEASCA e incapabil sa URASCA ! Avem doar impresia ca uram o persoana, sau uram sa facem anumite lucruri, de fapt e doar FURIA, DEZAMAGIREA, pe care usor o confundam cu URA !

    Va intreb ceva: URATI ? Pe cine ? Aveti deja numele persoanei in minte ?
    BUUUUNNNNN ! DECI URATI !
    Acum va intreb altceva, daca imi dati voie: persoana care tocmai o urati se afla in mijlocul unui lac, nu stie sa inoate, sunteti doar voi si ea... striga dupa ajutor... va uitati in ochii ei... se uita in ochii vostrii... sunteti singuri... puteti intoarce spatele si sa plecati mai departe... sau... puteti sa-i salvati viata !
    Ati ales ? V-ati dat raspunsul, SINGURI ?
    Acum stiti INTRADEVAR daca sunteti in stare sa URATI !
    Sunt doua feluri de URA;
    1. Ura activa – urasti pe cineva pentru ca are ceva ce tu nu poti avea, este cumva cum tu nu poti fi. Aceasta e ura primara
    2. Ura reactiva – urasti pe cineva pentru ca ti-a pricinuit un rau, ti-a rapit ceva scump pentru tine.

    Eu as face observatia ca delimitarea nu este atat de simpla. In sensul ca uneori cineva poate avea impresia falsa ca altcineva i-a rapit ceva, ca ura activa, pura, poate fi mascata sub o ura activa. Si sunt convinsa ca exista si varianta in care ura reactiva este mascata sub haina urii active, ideologice. De exemplu, imi aduc aminte de un caz din Soljenitin, in care un anchetator pentru ca dorea sa se culce cu sotia cuiva ii insceneaza acestuia un dosar si il trimite in Gulag. Ei bine aici puntem spune ca la limita ura reactiva este obiectivata in ura activa ideologizata. Si se pot gasi exemple si mai bune, sunt convinsa....

    Nelu....din Brasov

    Va urma....

    RăspundețiȘtergere
  10. Perdeaua cea mai fină ţi-ai tras-o peste chip,
    Galben ai pus pe tine şi vrei acum să ţipi.
    C-un ochi te uiţi la mine
    Urăşti că mi-este bine
    Îmi scrii şi cum te cheamă
    Dar nu te iau în seamă,
    Te-nfurii, arzi mai tare
    Ca leul în turbare
    Trec dincolo de tine şi nu îmi fac probleme,
    Te-aprinzi mai tare, tot mai tare sperând că mă voi teme…
    Te-nşeli amarnic, teama nu-mi este cunoscută
    De-un PIROMAN, căci asta eşti, şi-mi spui mereu , ASCULTĂ!!!!!
    Ce să ascult? poveşti prea – înţelepte…
    Offf, ce poveşti ne spui acum, sunt pline de defecte…
    Şi arzi, te mistui, te-ntrebi ce ai putea să faci,
    Te enervezi pe-oricine şi spui „Lăsaţi-mă, am DRACI!!!”
    Te „pupă” unii ca să ieşi în faţă
    Sperând că astfel vor răzbuna întreaga viaţă.
    Câtă naivitate, splendidă şi candidă,
    La focul tău voi face acum O MĂMĂLIGĂ
    Pripită mămăliga, aşa a cam ieşit
    Căci de fiinţa mea te legi necontenit,
    Te las acum să arzi cât vrei, văpaie mică
    Fiindcă de tine, mie nicicând nu-mi va fi frică.


    Am scris aceste versuri în iunie anul trecut pentru o persoană care îşi pierdea timpul, îşi risipea cele mai frumoase momente ale vieţii urând.
    Subscriu la toate ideile aşternute aici de vocea de departe şi Angela.
    Spun la fel de hotărât că ura sapă şanţuri adânci în suflet şi pe chip. Dezamăgiri am avut şi eu, dar nu am urât şi nici nu m-am răzbunat. Există o roată care ne aminteşte de faptele noastre şi ne cere tribut atunci când ne aşteptăm mai puţin.
    Sfatul meu este să nu vă pierdeţi timpul urând , ci iubind cu intensitate, timpul pierdut, pierdut rămâne...

    Te îmbrăţişez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ura ... hmmm...desi un cuvant scurt pentru mine este tare greu.Mama mi-a zis intotdeauna:"mama,nu purta niciodata haina urii caci este cea mai grea haina"De urat nu cred ca am urat niciodata si sper sa nu ajung vreodata sa am acest...sentiment.Mi-au placut tare mult postarile din ultime vreme,numai ca blogspot nu stiu de ce nu m-a lasat sa fac comentariile.
    te pup si sa ai o zi excelenta!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu toate ca sunt iute la manie...la fel de iute sunt si in sens invers. Imi trece foarte repede. Au fost si in viata mea persoane care mi-au facut rau...dat totusi nu urasc pe nimeni. Pur si simplu nu pot. Nu suport sa stiu pe cineva suparat si deasemenea sa stau suparata. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Ura te macină din interior. Dacă trăieşti cu ura la purtător mori încetul cu încetul, zic eu...

    RăspundețiȘtergere
  14. "Ura nu poate sa provina decat din suflete urate"asa mi-a spus cineva cu ceva timp in urma.Sa ne pastram sufletele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  15. Nelu...din Brasov9 aprilie 2010, 16:24

    Frumoase si intradevar, pline de realism commnturile Geaninei si a lui Lilee, viata este atat de scurta si de crunta, incat nu se merita sa consimam energie si timp, pentru a `` URA ``, cand am putea `` SA NE RAZBUNAM `` cu si mai multa DRAGOSTE, IUBIRE si mai multa INTELEGERE ``, asupra celor ne-au suparat, caci URA naste URA....iar ciclul se va derula atata vreme cat nu intervine IERTAREA sincera din suflet.
    Pentru Ioana-Catrinel, Blogspotul admite un anumit nr de caractere, deci cei care ar dori sa posteze un comment mai mare ca dimensiune, trebuie sa faca in pc-ul lor un fisier text, pe care apoi sa il posteze pe parti separate pe blog, in caz contrar se va emite un mesaj de eroare....

    Va urez o zi cat mai placuta, atat dvs tuturor, cat si fiintei mele dragi, Tasha!

    RăspundețiȘtergere
  16. nu am urat niciodata pe nimeni si nici nu mi as dori sa urasc...desi au fost oameni care mi-au facut f mult rau....


    :):*

    RăspundețiȘtergere
  17. Vocea de departe,asa este un sentiment violent,nu merita gazduit de sufletul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  18. Ana-Maria,dai niste raspunsuri la tema care cred ca nu numai pe mine ma amuza,dar si pe ascultatorii mei de la radio...pentru ca eu le citesc pe toate in timpul emisiunii,ma bucura ca te-am descoperit in aceasta agora.Sa ai un weekeend fericit alaturi de cei dragi tie!

    RăspundețiȘtergere
  19. Veronica,aleg teme care pornesc din suflet nostru,pentru ca emisiunea mea este o emisiune in vorbim de la suflet la suflet,as vrea sa fie ca o terapie pentru noi toti...>:D<

    RăspundețiȘtergere
  20. Angela,imi pare rau ca ti se intampla asa ceva...e dureros...imi dau seama prin ce treci!Sunt alaturi de tine,as vrea chiar sa te am pe lista mea de YM daca evident doresti si tu...>:D<

    RăspundețiȘtergere
  21. Nelu,multumesc ca esti zilnic langa mine si cu raspunsurile tale,ma ajuti in buna desfasurare a temei...>:D<

    RăspundețiȘtergere
  22. Frumos draga Geanina,multumesc pentru poezie,sa n-ai parte de momente de ura niciodata!:)

    RăspundețiȘtergere
  23. Cristian,asa este- murim,incetul cu incetul...ne vestejim...

    RăspundețiȘtergere
  24. Miki! Corect! hai sa ne pastram sufletele curate,nepatate de ura!

    RăspundețiȘtergere
  25. Ioana,un cuvant scurt dar care atarna greu...de acord cu tine!multumesc nmult ca ai trecut!

    RăspundețiȘtergere
  26. Bravo,Monicuto,nici sa nu urasti,nu merita!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  27. Lillee....
    e bine ca-ti trece repede mania...asa sa fie tot timpul!te pup!

    RăspundețiȘtergere
  28. Anana,am uitat de poezie,miercuri...dar vezi la ce sunt buni prietenii?sa ne mai traga de urechi!:))

    RăspundețiȘtergere
  29. Ura. Mă chinui să o desluşesc de ceva vreme. N-am înţeles încă mare lucru. De simţit am simţit-o însă. Cine ar spune altfel cred că ar minţi.
    De curând însă, cineva mi-a desluşit subiectul. Ură este atunci când din cauza cuiva nu mai poţi fi tu. Prezenţa celuilalt devine imposibilitatea ta de a fi. Iar acţiunea, chiar anihilarea răului. Cu ură!!!

    Eu nu am urât niciodată într-atât. Dar am înţeles că pentru alte trăiri avem şi cuvinte mai uşoare... dispreţ, detestare, supărare, enervare, frustrare, cinism.

    Scuze. Era în topicul meu - Cu Ură :(

    RăspundețiȘtergere