Gelozia

Am ales azi sa vorbesc despre acest subiect controversat,dar cu siguranta nu o sa ma erijez intr-o cunoscatoare in ale psihologiei umane ,...nu! departe gandul ,ceea ce voi scrie sunt convingeri pe care le-am dobandit in cursul vietii mele...
Grea boala gelozia asta fratilor!si chiar nu stiu in ce taram s-o asez? in taramul iubirii sau in taramul dependentiei?al simtului proprietatii....
In pofida faptului ca sunt taur si zodiacul spune ca taurii sunt posesivi,n-as spune ca eu am cazut in aceasta boala patologica,dar evident nu mi-a fost indiferent comportamentul sotului meu ,am incercat pe cat am putut sa nu ajung la experiente traumatizante,nu i-am ingradit libertatea,iar cand am avut o suspiciune am preferat sa glumesc pe aceasta tema,si imi amintesc ca el spunea mereu? "ce-i cu glumele astea? ti-e frica ca ma pierzi?....n-ai cum! n-ai sa scapi de mine nici in panzele albe"...marturisesc sincer poate si in mine mai incoltea acest sentiment,sotul meu a fost o persoana publica,multi ani...si datorita faptului ca el era foarte glumet si plin de viata,uneori glumele lui erau percepute altfel de anumite femei din jurul nostru si nu numai...nu m-am simtit amenintata de nicio femeie mai atragatoare sau mai inteligenta...ar fi insemnat sa-mi pierd  stima pentru propria mea persoana, sa ma simt inferioara altor femei si chiar as fi devenit o femeie frustrata,cicalitoare si in loc sa-l tin aproape de mine l-as fi indepartat.Acest sentiment apare  din teama de a pierde ceea ce avem si evident se dezvolta atunci cand simtim ca persoana iubita prefera pe altcineva,insa mai sunt si cazuri in care gelozia unora este gratuita ,  chiar am avut si eu prietene care erau timorate de gandul ca sotul le inseala,isi faceau tot felul de scenarii in momentul cand acesta intarzia de acasa la "o bauta" cu baietii sau cine stie cum se facea ca nu raspundea la telefon ...gandul  confectiona imediat ideea"e cu o femeie...",poate chiar se intampla asa ca deh!!!barbatii sunt vanatori prin definitie si o prietena draga mie cu mult simt al umorului  imi spunea"draga mea,ii duc in spinare pe toti cei care  pot sustine ca nu si-au inselat macar o data nevasta"...ce curaj pe ea! munca de Sisif ,nu gluma! :))
I.Wassermann spunea:"Gelozia e o boala iremediabila,un cancer al sufletului,nu exista ameliorare nici macar acalmii datorate istovirii.Ea inghite toate zvonurile si nu lipsesc furnizorii pentru acestea"...va intreb are leac gelozia? si daca da...care sunt acestea?
Eu personal concluzionez fiind de partea psihologilor care spun ca gelozia este un semn de imaturitate,dar ca putina este necesara ba chiar sanatoasa intr-o relatie,totul e sa nu incalcam barierele....sa nu transformam casnicia intr-o inchisoare,poate si partenerul sau partenera are o placere diabolica sa stie ca cel de langa tine ar face orice ca sa nu te piarda,imi amintesc de o intamplare din tinerete,eram la o petrecere,sunt in general o persoana deschisa si socializez foarte usor,dar nici el nu era mai prejos....insa glumind cu cei de la masa,sotului mei i s-a parut ca unul dintre ei,ma provoaca mai des si imi da prea multa atentie,desi cheful a fost unul grozav,mi-a spus la un moment dat:
-mergem acasa...
-de ce?...l-am intrebat eu nedumerita?ne simtim atat de bine...
-eu nu! mi-a spus el....:(
Ne-am cerut scuze de la ceilalti ca plecam asa repede si am iesit...pe drum nu l-am intrebat de ce  si cum i-a venit ideea sa mergem acasa,il cunosteam prea bine....in masina l-am pupat pe obraz...s-a uitat cam mirat la mine?ca si cum si-ar fi zis:"nevasta nu esti sanatoasa! te rup dintr-un loc unde te simteai bine,erai in centrul atentiei...si tu ma pupi?"
Da,l-am pupat pentru ca am realizat  ca o facuse din dragoste...
De-a lungul casniciei am avut si eu momente cand mi-am dorit poate "sa merg acasa" dar ele n-au erodat  sentimentul de iubire pe care l-am avut unul pentru celalalt.
Iubiti-va,respectati-va si aveti incredere unul in celalalt este cel mai important lucru!

Update:
Am doua premii de la Just me careia ii multumesc foarte mult,atasez aceste premii cu rugamintea de a fi luate de catre voi cititorii mei!

-