Auzim mereu spunindu-se:"speranta moare ultima",o tinem in brate in momentele de incertitudine din viata noastra,speram in astfel de momente ca lucrurile vor lua o finalizare in favoarea noastra,incercam sa vedem partea plina a paharului cu alte cuvinte.
Si ma intreb de ce oare se spune ca moare ultima????
Un amic glumea intr-o zi si-mi raspunse cam asa:
-pentru ca murim noi inaintea ei... ;)
Nu! eu cred ca speranta e strans legata de vointa noastra,m-am rezemat de speranta in momente din viata mea cand poate altii ar fi spus gata!nu mai pot sa merg mai departe,n-am incetat insa sa sper ca va fi bine chiar daca nimic din proximele evenimente nu prevesteau ceva bun,unii mi-au spus ca sunt puternica,nu neaparat...poate ca am avut rabdarea si intelepciunea sa infrunt loviturile vietii si sa-mi spun in sinea mea"va fi bine,trebuie sa fie bine"...si D-zeu mi-a dat bine,acum cand imi amintesc de acele momente ma simt mandra de mine,am sentimentul invingatorului si credeti-ma e tare placut acest lucru ,chiar merita sa fiti plini de speranta,fiecare dintre noi are dreptul acesta de a crede in speranta! Folosindu-l cu siguranta ne vom atinge telurile .
Citisem legat de speranta o legenda,se spune ca printesa Greciei Antice ,Pandora,mult adorata de toti zeii pentru frumusetea ei a primit din partea acestora un cadou ,o cutie, zeii i-au spus sa n-o deschida o vreme,s-o tina asa...deoerece numai ei stiau ce se afla in cutie,dar printesa emotionata a deschis cutia,in acel moment din ea au iesit toate relele,bolile si greutatile care urmau sa chinuie omenirea...daca ea ar fi avut rabdare si asculta sfatul zeilor deschizand-o la timp,poate unui zeu bun i s-ar fi facut mila de ea si ar fi ajutat-o sa readuca lumea la normal scapand-o de suferinta.Aceasta incercare s-a numit speranta.Ca atare se pare ca speranta,rabdare si incredere este tot ce ne trebuie sa mergem mai departe.
Sursa foto:
http://www.e-felicitari.net/
Sincer, nu ştiu ce ne-am face fără speranţă. Chiar dacă moare ultima şi eu aş spune că e trist atunci când moare. Te simţi gol pe dinăuntru. Speranţa picură pofta de viaţă în noi, în ultimă instanţă, speranţa este geamandura pe care nu o vezi dar o simţi şi o doreşti, speranţa este acea putere de care avem cu toţii nevoie pentru a merge mai departe...
RăspundețiȘtergereIn adevar...Mai intii e vointa de a spera...
RăspundețiȘtergereSalutare , Olga draga ! :D Azi vorbim de notiune abstracte.... :)) Hai ca glumesc!
RăspundețiȘtergereSperanta asta suna frumos pe un chip angelic de fetita blonduta si cu ochisorii de safir...Dar ca si notiune abstracta..e o chestie ce pe mine ma lasa rece...In mintea mea spernta se asocieaza cu "Poate da Dumnezeu" , uitand ca Dumnezeu da , daca ceri , dar nu-ti indeasa in traista.
Nu poti avea speranta si sa stai cu bratele incrucisate....asteptand ca Speranta sa faca ceva....
Prefer sa spun ca speranta , in mintea mea ,ar putea fi o dorinta , un tel de dus la indeplinire....si nicidecum un vis ce va ramane un vis....Prefer sa spun ca speranta este munca , zbatere , dat din coate pentru a o atinge , pentru a ajunge acolo unde as putea spune cu un zambet circular "Speranta moare ultima! " :D
Asa ca....in speranta :)) ca ne vom vedea...Te pup cu drag si iti doresc mult spor la treaba!Si un weekend minunat! :)
Da, Diogene a spus-o pe-aia cu speranţa care moare ultima. Un filozof cinic... Părerea mea seamănă cu a unui moralist francez, Vauvenargues, care spunea că speranţa e arta răbdării. În fascinanta călătorie a vieţii, în prima parte ne grăbim ca nebunii să ne maturizăm, dintr-un instinct animal combinat cu o curiozitate tipică inteligenţei. N-avem timp de sperat, atunci trăim momente, fericiri, dezamăgiri, nefericiri, tristeţi, iubiri, trădări. Apoi, când ritmul încetineşte, intervine arta de a şlefui răbdarea, de a drămui momentele mari în clipe mai mărunte, de a planifica şi a aştepta. Un ţel, o persoană, o iubire, o victorie. Şi chiar dacă lumea modernă nu prea mai are timp să iubească, să viseze şi să spere, pe unii dintre noi ne mai bântuie câte o astfel de idee. Uneori, până la triumf.
RăspundețiȘtergereDar oare geamandura nu e cumva locul pana unde ti-e permis sa mergi?hm!!! interesat punct de vedere...draga Cristi!
RăspundețiȘtergereMultumesc ca mi l-ai spus...
Sa aveti un weekend minunat!>:D<
Mihaela,asa e,fara vointa cam degeaba...nu ne iese nimic!:)
RăspundețiȘtergereIn speranta ca ne vom vedea cu VOIA Celui de sus SI A NOASTRA te pup si te imbratisez si eu...vezi ca nu mai e mult si vine vara....asa ca...>:D<
RăspundețiȘtergereVocea de departe...pe unii zici?hm!eu cred totusi ca toti avem sperante,chiar daca n-avem timp pentru sufletul nostru si alergam ca nebunii uneori,ufff!!!ce ti-e si cu modernismul asta!se pare ca fiecare progres are si partea lui proasta!
RăspundețiȘtergereBuna!
RăspundețiȘtergereMa gindesc, ca fara speranta omenirea ar fi fost cu multe-multe mii de ani in urma dezvoltare, daca nu ar fi disparut de tot. Sinucigasii cu siguranta sunt lipsisti de orice speranta...Optimizmul, care e frate-geaman cu speranta - i-e dat omului din nascare; dar cine-a zis, ca nu se poate cultiva? Increderea si speranta creaza podul intre vis si realitate.
"...Nu poti avea speranta si sa stai cu bratele incrucisate....asteptand ca Speranta sa faca ceva...." Acesta e vis, nu speranta. Speranta este dorinta(dupa cum singura-ai spus) de a-ti vedea un scop implinit,dar si insistenta de a merge inainte si increderea, ca o sa ai puteri, pentru a ajunge pina la capat.
speranta - profund cuvand. E legata de optmimsm si de vointa nebuna de a fi fericit:)
RăspundețiȘtergerema gandesc acum la depresivi, cand la ei nu se intrezareste nicio umra de speranta:(
sf de saptamana plin, linistit si cu multaaaaaaaaa sperantaaa:):*
Voi spune în versuri ce simt atunci când rostesc cuvântul SPERANŢĂ...
RăspundețiȘtergereMi-ai spus cândva că SPERANŢA are culoarea verde,
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa,
O iluzie, mi-ai răspuns.
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină
Pe care o cauţi necontenit pe harta trifoiului
Ce surâde triumfător înconjurat de mii de stele
Stele ce-l păzesc straşnic de întruchiparea dorinţelor mele
Care mă transformă în sclav pe vecie.
Mi-ai promis cel mai frumos dar de pe pământ
TRIFOI, VERDE, SPERANŢĂ.
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să ating norii
Pentru ca ei să cearna ploaie de stele
Atunci îi invit la dans şi stelele vor salva trifoiul
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri
Să oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa
Sper din tot sufletul ca acest dar să nu te schimbe
Sufletului meu îi este frică să se trezească
Şi să descopere că nu mai are nicio fărâmă de speranţă
Ce culoare spuneai că are SPERANŢA?
Te îmbrăţişez cu toată dragostea!
Da, Olga, pe unii, fiindcă majoritatea se ocupă de altele şi lasă speranţa, iubirea şi visul pentru alte zile, alte clipe. Uneori le consideră acte ridicole, alteori consideră că altele sunt priorităţile lor. De aceea am spus că doar pe unii îi bântuie ideea de a merge cu speranţa până la reuşită. :)
RăspundețiȘtergereDulce sa-ti fie viata
RăspundețiȘtergereSi plina de placeri,
Sa nu cunosti necazul,
Sa nu cunosti dureri
Si-n culmea fericirii
Ce viata ti-o va da
Pastreaza-ma in suflet
Te rog, nu ma uita
Cu raze calde pe pamant
Sa fie presarata
Iar spinii vietii sangerosi
Sa nu-i cunosti vreodata
Sa ai o seara placuta Tasha!
eclpsademart,
RăspundețiȘtergereai dreptate nu cu mainile incrucisate si cu dorinta de a merge mai departe,cu vointa multa...numai asa!
Vointa nebuna de a fi fericit,asa este Monica!
RăspundețiȘtergereUn sfarsit implinitor si tie!pupicei!>:D<
Mona ,am inteles,desi, na!parca tot nu-i inteleg pe acei oameni,dar ma rog,fiecare stie ce-i mai bine pentru el...:)
RăspundețiȘtergereWeeekend placut sa ai alaturi de cei dragi tie!>:D<
Geanina,frumoasa poezie,ca si sufletul tau...abia astept s-o citesc diseara la radio...multumesc mult!:)
RăspundețiȘtergere>:D<
Anana,o seara frumoasa si tie,alaturi de noi,de radiosilverfm!:)
RăspundețiȘtergereSperanta, este raza de soare a vietii.Nu putem trece prin viata fara speranta. O seara senina si multa pace sa ai!
RăspundețiȘtergereSperanta, sinceritatea, lacrimile si peste toate acestea IUBIREA.Cum ar fi iubirea fara speranta, fara sinceritate si fara lacrimi?
RăspundețiȘtergereFara sa ne dam seama, ne alimentam cu sperante, si suntem deceptionati cand le vedem stingandu-se.Viata ne pune la numeroase incercari..
RăspundețiȘtergereElena,multumesc mult ca ai trecut ...ca nu m-ai uitat!noapte buna!>:D<
RăspundețiȘtergereMiki,asta ziceam si eu...nu se paote fara...:)
RăspundețiȘtergerete pup si te imbratisez!
Speranta este precum aerul ce-l respiram, far'de el, suntem legume ofilite de greutatile apasatoare ale vietii, este hrana de care sufletul are nevoie, cand ea moare putem fi considerati pierduti.
RăspundețiȘtergereDuminica placuta!