Ok...am zis, hai ca te tratez din nou,am chemat un specialist acasa...azi se pare ca va veni "medicul" la domiciliu,o sa scap de acest supliciu,pentru ca nimic nu ma poate enerva mai tare decat atunci cand vreau sa fac ceva si nu pot din cauza unor factori independenti de mine...
Am incercat ieri sa intru in emisie de pe laptop,dar,cand am luat in play list-ul SAM -ului muzica de pe laptop n-am ascultat piesele,eram in criza de timp..si ce credeti?am inceput cu o piesa house,piesa care o aveau fetele mele in laptop, pfai......!!! va inchipuiti ce-am simtit atunci?nu cred!....ei,da!m-a facut praf!noroc ca a preluat imediat legatura colega mea Rita Drumes....iar eu ce credeti ca am facut?m-am apucat de plans....pur si simplu...:( asa de furie...
O sa ziceti"Tasha...nici chiar asa!"...ba da! chiar asa...pentru ca furia mea pe care incercam s-o stapanesc a luat drumul lacrimilor...i-am spus Ritei"NU POT CONTINUA......PLANG!..."...Rita mi-a spus,pe messenger:"ce mica esti!"ea spune asta asa ca si cum ar insemna"ce copila esti!"...:)
Si ma intreb oare lacrimile ma ajuta sa-mi spal supararea sufletului,ca la mine cad asa ,imediat ,ca la comanda...?...sa le iau ca pe un lucru bun?
M-am gandit ca ar putea fi o tema buna pentru emisiunea de azi...mai ales ca uite,tocmai am citit pe chatul site-ului nostru adica pe http://radiosilverfm.webs.com/chatradiosilver.htm ca un ascultator ar dori sa abordez acest subiect in emisiunile mele...ei ,se pare ca intamplarea de ieri a dat curs dorintei domniei sale...
Ne nastem plangand,imi amintesc cand am nascut prima fetita,nota ei la nastere a fost data tocmai de plansul care l-a scos iesind la lumina....am plans apoi si eu,pentru ca sentimentul matern se naste odata cu copilul,am plans de fericire...ma intreb oare si plansul ei o fi fost tot de fericire,fericire ca dupa noua luni in sfarsit este la pieptul meu?
Asta ar inseamna ca plansul este o terapie pur si simplu...ne vindeca sufletul,ne face sa ne simtim mai bine...pentru ca oricat am dori sa ramanem imuni la toate provocarile cu tenta negativa din viata noastra nu ne iese intotdeauna asa cum ne propunem...refulam,eu aleg sa refulez asa,prin lacrimi...pentru ca simt ca ma ajuta.
Sunt lacrimile dovada sensibilitatii noastre?ne usureaza de pacate?ne fac sa fim mai buni? multe intrebari pe care mi le pun...intrebari care asteapta raspunsuri....de la voi dragi mei.
Sa curga lacrimi sau sa nu curga?
Pentru mine,sunt o descarcare,o usurare,si ma simt ca si natura dupa ploaie,mai curata si mai usoara,ma reconforteaza,ideal ar fi sa razi cu lacrimi si sa plangi cu zambete...dar viata are si bune si rele ...plangem si in momente de tristete,atunci cand suntem bolnavi,cand pierdem pe cineva drag,devin refugiul nostru...
O fi creierul nostru asa setat sa ne reduca stresul prin lacrimi,spre a ne mentine corpul sanatos?
Ce parere aveti?Astept parerile voastre pana la ora 18, cand incepe emisiunea mea pe http://radiosilver.tk/ va astept cu mare drag!Fiti alaturi de mine!
Imi pare rau ca nu ati putut continua aseara. Sigur va fi bine data viitoare.
RăspundețiȘtergereCat despre subiectul propus pentru astazi si eu ma descarc de toate tensiunile acumulate in mine plangand. Si cand sunt nervoasa peste masura, cand ma enerveaza cineva foarte tare si ma infuriez la culme ma trezesc cu lacrimi pe obraz. Si lasandu-le sa curga, observ mai apoi cat de linistita si calma sunt.
Dar am patit si invers, de bucurie sa plang sau sa rad cu lacrimi. Sunt stari si trairi care voit sau nu imi scot la iveala cat de sensibila si sufletista sunt. De parca nu as sti. Si eu pun suflet in toate si nu imi place sa fac lucrul de mantuiala, doar ca sa fie facut sa nu zic ca nu am facut si eu nimic.
Zi buna va doresc.
Si eu plang din orice.Asa-mi spun amicii.Pun totul la suflet si daca ma dezamageste ceva,plang,dar plang cu suspine,nu asa.Cateodata ma gandesc ca-i bine,ma eliberez,dar cateodata ma intreb: plansul asta imi face bine,oare?
RăspundețiȘtergereSunt slaba,fizic ma refer si in tulimul timp am slabit iar,am mers la medic,mi-am facut analize,sunt normale.M-a uimit insa medicul,ce mi-a zis "nesimtitre asta iti trebuie,sate ingrasi.Fii mai nesimtita si nu mai baga in seama chiar tot",i-am cerut si reteta,dar degeaba,n-a avut,asa ca momentan nu ma pot schimba.Anul trecut ma rugase cineva sa intreb la o scoala,cand poate da un filumlet de 30 de minute pentru copii,costa 3 ron,din care 2 ramaneau pt fondul scolii,deci isi scotea doar drumul.Am intrebat,eram convinsa ca o sa se accepte,duc ei copii la tot felul de spectacole,ce nu prea sunt pt copii,d-apai la o poveste cu un pic de tema religioasa.De unde?Nu a vrut directoarea.Am plans,desi cel ce scrisese si povestea si facuse si filmul mi-a zis ca nu se astepta sa vrea,de cand a vazut-o.Insa eu am plans.
AM PLANS MULT SI AM ADUNAT O CADA DE LACRIMI.... NU A DURUT PE NIMENI...:(
RăspundețiȘtergereEu aş vorbi despre lacrimile bărbaţilor. Femeile plâng mult şi plâng uşor. Teoretic, uşurează, practic încarcă. E o modalitate de a bate pasul pe loc, de a rămâne ancorat într-o realitate care ţi-a făcut rău şi pe care o macini ca şi cum ţi-ai răsuci cuţitul în rană. De aceea, de fapt ne facem rău. Bărbaţii plâng scurt şi încrâncenat. Cei din societăţi tradiţionaliste, cum sunt şi românii, au fost îndoctrinaţi cu idei macho, că plânsul e un semn de slăbiciune. Am văzut bărbaţi puternici, gata să se ia cu viaţa de piept sau să reziste unor presiuni extraordinare, plângând când le era copilul bolnav. Sau când iubirea le era ameninţată. E mult mai profund, mai încrâncenat, mai scrâşnit. E ca o semnătură în piatră. Acele câteva lacrimi însă îţi storc sufletul dacă te nimereşti prin apropierea lo. Te pun pe gânduri. Te fac să-ţi pui întrebări asupra fragilităţii unui bărbat şi a clişeelor cu care tot noi, femeile, îi încărcăm.
RăspundețiȘtergereAm să îmi permit să las aici o poezie - Pledoarie pentru salvarea lacrimilor. Mulţumesc.
RăspundețiȘtergereîmi permit să formulez o idee
câteodată nici nu are rost să plângi
de ce să laşi trupul secătuit
ars de o uscăciune interioară hâdă
risipa de lacrimi
ploaie a ochilor trişti
nu poate să hrănească rădăcina unor buruieni
vorbesc acum despre tartuferie perversitate duşmănie vendetă
credeam că aţi înţeles
ele cresc pe lângă casa gospodarului
de la facerea lumii încoace
plivirea lor face parte din programul cotidian
lupta e permanentă
aşa că lacrimile domnii mei trebuie păstrate
pentru momentele cu adevărat triste
de pildă atunci când zboară părinţii către cer
ca să stea de vorbă cu Dumnezeu
despre copiii lor văzuţi de sus
Cristian LISANDRU - 2010
Io-s Gica Contra , ca de obicei...ca tre' sa fie un Gica Contra pretutindeni... :D
RăspundețiȘtergerePe mine lacrimile ma scot din minti...nu le suport.Tot ce scriu acum este parerea mea strict personala , trebuie sa precizez asta , ca sa nu se gaseasca vreun cititor inversunat al tau , Olga draga , care sa ma enerveze cu contrazicerea sa... :D
Deci :lacrimile ma scot din minti...eu nu pot sa plang si cand nu mai pot si nu mai pot...mi se pune nodul ala in gat pe care il tot inghit.Pentru mine PERSONAL a plange inseamna sa dau dovada de slabiciune , inseamna capitulare in fata necazului , inseamna neputinta si lipsa de ambitie...Am invatat ca a sta si a plange nu imi tine nici de foame , nici de sete , nici de frig , nici de fericire...este timp pierdut , dus pe veci si care nu va mai reveni NICIODATA inapoi...ca , din pacate , timpul curge NUMAI intr-un singur sens , cel putin asa este pentru terrani :D
Ca sa nu patesc asa ceva , cum am patit candva , actionez...daca nu fac eu ceva pentru mine si nu ma ambitionez , nu razbesc...si ca sa razbesc trebuie sa fiu dura .Lacrimile sunt , poate , apa sarata ce curata ochii , atunci cand iti intra ceva in ei si biologic vorbind , e necesar acest proces...
Pe de alta parte consider plansul si ca un mod de a te descatusa din inchisoarea emotiilor puternice...corpul nostru a fost creat astfel incat atunci cand presiunea interioara este prea mare , sa deschida o supapa pe unde sa arunce din energia emotionala prea multa , sa iasa pe la preaplin...pana si masinariile au asa ceva... :D
E bun plansul , face bine trupului si mintii , descatuseaza energiile pozitive si negative , calmeaza si linisteste simturile.
Bafta maxima diseara!
Te imbratisez cu tot dragul! :)
Multi spun ca plansul te face sa te simti mai bine.Pe mine nu pentru ca ma ia durerea de cap,o stare de ameteala si tensiune care imi pune capac.Nu plang des,dar de cele mai multe ori plang cand ma simt nedreptatita,cand ma cert cu cineva si argumentele mele nu sunt suficiente pentru a-l convinge ca nu sunt vinovata...plang de ciuda ca nu gasesc cuvintele potrivite.Plang cand aud o melodie care ma misca,plang cand vad si aud povesti triste ale copiilor.Motive de plans sunt,cred eu,la fel de multe ca cele de bucurie...Plang si de fericire cateodata....
RăspundețiȘtergereVocea de departe ai mare dreptate.Eu ii admir extraordinar si ma impresioneaza barbatii care plang cateodata...nu barbatii prefacuti si care-s mai rau ca muierile...cei care o fac foarte rar,poate chiar doar o data in viata.
Lacrimile sunt bune...ne eliberam de stres. Pe mine, plansul ma linisteste...dar cateodata imi face si rau. Te pup Tasha.
RăspundețiȘtergereCand incepe emisiunea? Sunt acolo pe site si astept :D
Tasha,te astept la cules de premiii!!!!Si cateva intrebari!Te pup!!!
RăspundețiȘtergereTasha, mulţumesc pentru că ai citit versurile mele la Radio Silver şi mulţumesc şi pentru dedicaţia muzicală trimisă către mine şi Geanina. Te îmbrăţişăm şi te ascultăm cu mare plăcere de fiecare dată. În felul ăsta suntem şi mai aproape... Seară bună!
RăspundețiȘtergereeu plang de bucurie, de emotie, de nervi, de draci, de frustrare, de durere etc. etc. etc
RăspundețiȘtergeredaaaa, maaaaaaaaaa simt bine si cred ca te ajuta f mult lacrimile:)
Buna dimineata. Seara lucrez pana tarziu si nu intru pe net, deaceea am venit cu putina intarziere.
RăspundețiȘtergereLacrimile uneori curg. De bucurie, tristete, dor. Dar ajuta.
Buna dimineata. Am ajuns doar acum, pentru ca lucrez seara foarte tarziu.
RăspundețiȘtergereLacrimile ajuta, in durere, necaz, bucurii.
Eu plang numai cand sunt foarte trista, cand pierd pe cine va drag . Pentru mine lacrimile nu sunt bune, cred ca lumea ar trebui sa rada mult si sanatos nu sa planga .Din pacate sunt oameni care folosesc lacrimile pentru a manipula , pentru as obtine scopul sau pentru a trezi mila , urat ! Nu plangeti dragilor , bucurativa de viata ca trece repede .
RăspundețiȘtergereVeronica,multumesc in primul rand ca esti alaturi de mine in fiecare zi aici si vad ca si la emisiune,nu stii cat ma bucur!
RăspundețiȘtergereImi plac gandurile tale si le citesc cu interes de fiecare data!>:D<
Fetita Junglei,da! te inteleg si eu pun la suflet totul,desi realizez ca asta imi dauneaza...dar consider ca suntem oameni si e normal sa fie asa!:)
RăspundețiȘtergereRuxandra,
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca nu s-a gasit macar cineva sa empatizeze cu tine...:(
Bine spus,draga Mona,si barbatii plang...si nu este o parte slaba, dimpotriva consider ca este o parte de sensibilitatii umane,care ii face mai nobili in ochii nostri.
RăspundețiȘtergereCristian,multumesc pentru poezie,am citit-o aseara.Ma bucur ca esti alaturi de mine.:)
RăspundețiȘtergereAna-Maria,apoi decat sa te scoate din minti,mai bine fara!!!dar,ma intreb cum poti??
RăspundețiȘtergereIoana,si eu plang usor, ma emotionez la vederea unui peisaj,sau asa cum spui si tu cand ascult o melodie de suflet....plang si plang...:(
RăspundețiȘtergereLillee,asa cred si eu ca ne detoxifiem...e buna lacrima!
RăspundețiȘtergereJudy,merci mult! esti o dulcica! te pup si te imbratisez!
RăspundețiȘtergereDenisia,am inteles,eu te astept oricand!zi frumoasa sa ai!>:D<
RăspundețiȘtergereZamfira,poate ai dreptate! lacrimile pot manipula,uite daca ai fi scris asta mai repede,as fi spus in emisiune...bun punct de vedere,buna observatie!pup!
RăspundețiȘtergereInteresant blogul tau,
RăspundețiȘtergereMa conestez mai tarziu .
O seara buna si La multi ani !
Vichy2009,
RăspundețiȘtergereEu te-am trecut la bloguri pe care le urmaresc...