De ce spun asta?...pentru ca sinceritatea dupa mine presupune o anumita gravitate,seriozitate,o doza de teama pentru ca prin sinceritatea ta ai putea rani sufletul cuiva si atunci imi spun,nu-i chiar usor,carevasazica.....dar cu toate acestea,auzim tot mai des formula"apreciez sinceritatea ta..."chiar daca ce auzi uneori te face sa-ti fuga pamantul de sub picioare...atunci oare nu-i mai comod sa minti si sa tradezi?
As zice totusi ca sinceritatea este o regula de buna purtare,ok!! dar asta ar insemna sa traiesti intr-o lume perfecta,o lume in care nu exista minciuna,rautatea,ura si lista ar putea continua....pentru ca sinceritatea se poate intoarce impotriva ta.
Sa nu intelegeti gresit,nu sunt adepta minciunii,nu! uneori sunt chiar prea sincera si pierd mult din acest motiv,pentru ca nimanui nu-i convine sa-i spui exact motivul pentru care nu i-ai raspuns la telefon,nu te-ai dus la o cafea,desi ai fost asteptata poate,pentru ca pur si simplu tu nu ai avut chef...si atunci ma intreb,nu-i mai bine sa minti?nu e mai bine sa ai tact,sa gasesti o minciunica nevinovata?
Am bagat de seama de-a lungul anilor ca mi-am indepartat unii prieteni tocmai pentru ca le-am spus sincer parerea mea,pentru ca poate am asteptat acelasi lucru si din partea lor,daca nu i-am laudat in continuare,daca nu i-am periat,daca le-am spus sincer"nu e bine asa,poate ar fi mai bine altfel.."i-am pierdut usor in timp....
Am sa recunosc ca la mine ce-i in gusa si-n capusa...spun cam exact ce gandesc,imi amintesc in tinerete ,mai ales cand mergeam la intalniri cu prietenii nostri,sotul meu imi spunea "pot sa te rog ceva? fii si tu mai diplomata,nu fii asa caustica,oamenilor nu le place tot timpul sa le spui adevarul in fata..."...adica cum frate?sa ma mint pe mine?sa ma pacalesc ca-mi place gestul cuiva,mancarea cuiva,imbracamintea cuiva,vorbele cuiva...cand de fapt pe mine ma zgarie la ochi,la urechi?!
Pai atunci mi se pare ca suntem ca intr-o piesa de teatru,jucam un rol...nu suntem noi insine si ma intreb la ce mi-ar folosi? aha...inteleg! mi-as impresiona prietenii...daaa!!! ce realizare,dar cu ce pret! pretul sinceritatii...si ma intreb si va intreb pe voi dragii mei care este de fapt pretul sinceritatii?
In iubire am inteles ca sinceritatea misterioasa te face irezistibila,te ridica in ochii celui pe care vrei sa-l pastrezi pe vesnicie langa tine...dar in viata de zi cu zi,in raport cu cei din jurul nostru,care ar fi cea mai buna politica?sa ascundem sau sa nu ascundem adevarul?
Cred cu tărie că trebuie să fim sinceri. Şi cu cei din jurul nostru şi cu noi înşine... Sinceritatea este dovada supremă că nu încercăm să tragem viaţa în piept...
RăspundețiȘtergeresinceritatea, cred eu, este o nobila calitate;
RăspundețiȘtergeretot ce trebuie invatat este sa spunem adevarul fara sa ranim, caci tare greu se mai vindeca ranile sufletului...
multumesc pentru vizita ta la mine in taramul de poezii...te mai astept...
buna TASHA cam de 2 zile nu am venit pe la tine dar ascult radiosilver cand padre este plecat ,dar azi am vazut ca ai un subiect f. interesant si placut mie,dar nush cat la 100% poate fi sincer yo una ma numesc ca sant sincera mereu dar de cata falsitate exista pe acest pamant nici noi cei sinceri nu mai santem crezuti.
RăspundețiȘtergereSinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui.Sinceritatea este temelia vieţii spirituale si omului îi este necesară o minimă sinceritate de sine, pentru a fi copleşit de o profundă ruşine.
Dacă însă într-o zi vrei să fii liber, şi vrei să faci altceva decît ceea ce se aşteaptă ei de la tine să faci – atunci numai eşti un bun prieten; atunci incomodezi, oboseşti, stînjeneşti. Cîteodată eşti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tăi libertăţii tale: toleranţa…
mi-as dori TASHA sa spui despre cea ce am scris la radio iti multumesc si te poooop un subiect f. frumos
După vârsta de trei ani, nimeni nu mai e sincer. Începem să ne educăm copiii să mulţumească pentru cadourile primite, deşi nu le plac, învăţăm să nu le spunem bunicilor că nu ne plac mângâierile lor sufocante, mătuşilor obsedate să-şi păstreze tinereţea că arată minunat, deşi sunt vopsite ca nişte maimuţe, învăţăm şi aplicăm în general toate normele de politeţe şi convenţiile sociale. E un cod al minciunii aşa-zis albe. Minciuna convenţională, cea care ne însoţeşte până la moarte, minciuna relaţional-socială. Mai apare minciuna care ajută în avansare, cum sunt cele scrise de unii în CV-uri (da, cunosc engleza la nivel excepţional şi el abia îngaimă câteva vorbe) sau evitarea aşa-zis diplomatică a conflictelor cu şeful cu care nu eşti de acord. Există minciuni prin omisiune, de protecţie, acele minciuni pe care le spun toţi soţii ale căror soţii se simt agasate de faimoasa "una mică cu băieţii". Sau soţiile care omit să spună adevărul în întregime, pentru a nu-şi scandaliza partenerul. Sau adolescenţii, care practică deseori acest tip de minciună. Există minciuna periculoasă, cea intenţionată, direcţionată cu scop. Din această categorie fac parte bârfele lansate de colegi, aşa-zisele muşcături pe la spate, insinuările răutăcioase ale socrilor sau falşilor prieteni, mărturiile false. De regulă, au un scop, ca individul care le colportează să avanseze, să fie mai bine privit şi primit în societate, să fie iubit, etc. Cea mai periculoasă minciună e cea gratuită, cea care face rău din plăcerea de a face rău cuiva. Atunci e boală şi se numeşte mitomanie, ceea ce nu o dată a provocat catastrofe umane, sociale şi de multe ori politice. Până la urmă, în societatea umană, a în oricare altă societate gregară, individul se adaptează pentru a putea trăi, fi acceptat şi avansa, pentru a nu fi scos din joc, marginalizat, izolat. Gradul de minciună la care apelăm însă diferă, în funcţie de conştiinţa fiecăruia şi de cât de multe e dispus să sacrifice scopurilor sale, deci de miză. Nu cred însă că cineva poate afirma cu mâna pe suflet că n-a minţit niciodată. Sau că n-o va face niciodată.
RăspundețiȘtergereDe acord cu tine!draga Cristian,ne-am fura singuri caciula cu alte cuvinte!
RăspundețiȘtergereSimina ma buycur ca te-am descoperit! o sa mai trec,imi plac poeziile tale,multumesc si eu ca ai trecut!te mai astept,o sa te adaug la blogroll....>:D<
RăspundețiȘtergereOlga...la subiectul asta nu pot dezbate prea tare...eu nu sunt o persoana sincera pe deplin , deci nu pot arunca eu cu piatra , tata vreme cat barna mea e ucigator de uriasa fata de paiele altora...
RăspundețiȘtergereAsa ca prefer sa spun ca minciunelele nevinovate despre care scriai , in mileniul asta 3 in care traim , le spune frumos DIPLOMATIE.
A fi direct si sincer nu este o buna laternativa , tu singura ai scris ca au fost oameni dragi tie pe care i-ai indepartat prin sinceritate.Mie asta mi se intampla intotdeauna si atunci mint...e mai bine.Omul , prin natura lui umana , este un animal de turma , caruia nu-i place singuratatea...isi doreste sa fie cu ceilalti si , o data cu dezvoltarea sa socio-umana , a realizata un calup mare de sentimente cum sunt orgoliul , egoismul , lauda , impaunarea , narcisismul...si tot asa mai departe...si intotdeauna adevarul doare.O persoana care are impresie grozava despre ea si cineva vine si ii spune "Nu vezi ca esti terci?" , va suferi si nu va crede , va acuta acei pupincuristi ce ii ridica osanale...din pacate acestia din urma nu fac asta dezinteresat.
Asa ca mergem cu valul , mintim ca asa e dimplomatic si bine , daca vrem liniste si ne invatam si copiii sa minta , ca sa le fie si lor bine printre adultii de la scoala si printre ceilalti colegi...
Sinceritatea , din pacate , e un bibelou bun de pus in vitrina si atat.
Te imbratisez si iti tin pumnii diseara.
Anana,cu siguranta voi citi mesajul tau la radio,conteaza parerile voastre foarte mult,sunt acolo numai pentru voi...ca atare indisutabil,de la suflet la suflet se desfasoara emisiunea mea...>:D<
RăspundețiȘtergereDe acord cu tine...cred ca in mesajul tau draga Mona ai spus cam totul despre minciuna,niciunul dintre noi nu poate spune cu mana pe suflet -nam mintit in viata mea! si eu am mintit,recunosc,am facut-o ca sa nu doara pe celalalt,l-am protejat cumva...deci cu buna intentie...in mod gratuit,sa atac pe cineva nu! categoric nu!
RăspundețiȘtergereImi amintesc ca imi incurajez printr-o mica minciunica si fetele cand incearca un nou fel de mancare,pentru ca simt ca asa le stimulez,dar o fac din dorinta de a face din nou asta,pentru ca repetitia este mama invataturii,spun:"tu faci cel mai bine...poate doar inca un pic de piper,sau mai stiu eu ce condiment",...dar o spun cu zambetul pe fata,sa nu le supar...
Ana-Maria,ai pus punctul pe "I" BIBELOU DE PUS IN VITRINA...DA!!!!
RăspundețiȘtergeresubscriu!
Eu iti multumesc mult ca-mi tii pumnii,te simt si asta inseamna mult!~
Tina Turner,este a ta! este pentru tine in fiecare seara!
Salut,Tasha.
RăspundețiȘtergereJe voulais t'envoyer ce commentaire en roumain..mais..
Je veux te remercier parce que tu..toujours me donnes des commentaires sur mon blogue..J'aime aussi la mélodie de Lara:X:X:X..
En ce qui concerne ton article...Je peux dire..qu'il est très intéressant..
Une personne que j'admire beaucoup m
'a dit..un jour que j'étais très sincère..Et cette chose n'était pas très bonne..
Je ne sais pas..Peut-être parce que je lui ai dit la vérité même si cette verite-là lui a fait de la peine..
Qu'en penses tu?
Adevarul doare,asa este draga Au -dela nuages,AVEA DREPTATE persoana draga tie.
RăspundețiȘtergereParerea mea despre acest subiect este lunga, dar o voi scurta si voi spune asa: sinceritatea are diferite forme. Pe unele le-ai evidentiat f frumos in cele de mai sus, dar eu cred asa - ca nu ar trebui sa ne legam de faptul ca ii spunem lui cutarica ca azi m-a durut maseaua pentru ca eu de fapt nu aveam chef sa ies cu el in oras. Cred ca inainte de toate ar trebui sa ne axam pe sinceritatea din noi insine, sinceritate care ne coboara sau ridica. A fi sincer cu tine insati e un inceput de a sti de unde vin anumite probleme cu care te lupti.
RăspundețiȘtergereCat despre sinceritatea in relatie cu ceilali, eu cred ca daca ai prieteni adevarati si te repscta si iubesc pt tot ceea ce esti tu, nu pt ceea ce ai vrea sa auda din gura ta despre ei. De exemplu daca tu iti spui parerea sincer si fara ocolisuri in fata unui prieten si acesta este deranjat si se simte ofensat atunci ar trebui sa ai un mic semn de intrebare asupra relatiei de prietenie care se presupune ca va leaga.
Eu de exemplu prietenilor mei le spun direct ce am de spus, nu ma gandesc ca i-ar deranja. La fel si ei mie.Si daca nu mi spun ceva pozitiv asta nu inseamna ca ma ataca, nu nicidecum. Doar isi spun parerea. Nu m ar incalzi cu nimic daca mi ar spune "arati superb" si eu de fapt arat ca dracu.
Tine de maturitatea ta ce accepti si ce nu accepti.
cat despre parerile celor care nu ti sunt prieteni si totusi isi spun parerea despre tine, fie ea avizata sau nu...mie personal mi-e indiferent si de cele mai multe ori am o reactie atacanta. Ii raspund cu aceiasi moneda. De exepmlu daca mi zice "iti sta parul groaznic si cred ca te imbrcai aiurea de tot mereu." As raspunde "nu am timp sa ma spal pe cap de aia sta asa si nu am bani sa mi cumpar haine care sa ma puna in centru pt ca nu am atat de multi bani ca tine!" Reactii nu bune. Cuvinte nu pozitive. Dar macar nu le tin in mine. SI daca vad ca se incinge vreun subiect pe tema asta si anume ca eu nu tac, o tai scurt ca nu ma intereseaza si ca pot sa si spuna parerile la OTV.
Scrii cuvinte... cuvintele tale pot fi leac sau otrava deopotriva, depinde in sufletul cui se astern. Incerci sa nu ranesti pe nimeni constienta ca odata spuse sau scrise gandurile tale, in veci nu le vei mai putea aduna. Iti doresti doar cu grija si uneori cu teama sa lasi in inimile celor dragi un semn, un gand, un drum frumos.
RăspundețiȘtergereDraga Olga legat de subiectul zilei am sa-ti povestesc o mica intamplare reala . La scoala fiului meu copiii au ajuns cumva in beci si acolo gasand cartofii pentru cantina au inceput sa tinteasca becurile . Fiind descoperiti li s-a cerut ca a doua zi sa se prezinte la director cu parintii . Cati crezi ca s-au conformat , numai al meu , am cumparat toate becurile si i-am spus directorului ca imi pare nespus de rau ca mi-am educat copilul prost de sincer . Azi cu sinceritatea nu faci nimic . Ca sa poti supravietui in jungla asta trebuie sa fi ipocrit din pacate asa sunt vremurile . Cred ca nu exista om sa fie sincer suta la suta .Iar cand ti lumea mai draga primesti cate o palma asa din sinceritate multa.
RăspundețiȘtergerece pot sa spun decat ca esti MINUNATA!imi place ceea ce faci si ceea ce scrii.FELICITARI!
RăspundețiȘtergerePREMII PENTRU TINE LA MINE PE BLOG
RăspundețiȘtergereCE să spun Tasha?Cristi ştie cum sunt, ce am în guşă şi în căpuşă. I-am spus de la început cum e cu mine, cât sunt de dificilă şi că mă enervez foarte greu , dar atunci când se întâmplă sparg şi două farfurii de Horezu. Îl întreb deseori dacă este sigur că doreşte să se mai căsătorească cu mine...ha,ha,ha...să nu zică mai tărziu că nu l-am întrebat, îmi iau măsuri de precauţie. Tot de la sinceritate mi se trage, spun ceea ce gândesc şi trebuie să recunosc că acest lucru nu mi-a atras toate prieteniile din lume, dar asta nu mă deranjează, dimpotrivă, astfel rămân lângă mine doar oamenii care mă iubesc cu adevărat. Accept tot ceea ce mi se spune cu sinceritate şi reflectez.
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!
Ahhh!! Monidca ce rau imi pare ca n-am apucat sa citesc ce ai scris
RăspundețiȘtergerecand am deschis SAM-ul si intru in emisie e monitorul plin...las pagina de chat si uneori cand imi amintesc las in bara blogul,dar azi am uitat,ori eu am trans la imprimanta raspunsurile care au venit pana la ora 16...multumesc mult pentru raspunsul tau amplu...>:D<
Hehehe!! asa este draga Leni Zamfir,cu sinceritatea fiului tau,ai platit oalele sparte sa zic asa...uff!!!:(
RăspundețiȘtergereCoryta,de acord! pentru ca binele meu nu este si binele altora...mi se pare normal sa fie asa!:)
RăspundețiȘtergereMultumesc mult ca ti-ai facut timp sa treci pe la mine..
Just me!esti o dulce ma simt rasfatata! multumesc din suflet...o sa le atasez
RăspundețiȘtergerepromit!
Putini dar buni,poate ca e mai bine asa! ai dreptate! te pup Geanina si-ti doresc o noapte de vis!>:D<
RăspundețiȘtergereDraga mea, adevarul este in noi. Eu aveam o vorba: sunt brutal de sincera.
RăspundețiȘtergereOricat de sinceri am fi..intr-o zi tot avem de pierdut...toata viata noastra nu-i decat o telenovela, cu bune si rele.
RăspundețiȘtergere