Blog premiat

RadioTasha

marți, 25 iulie 2017

Arhiva amintirilor

   
      Se pare ca fiecare dintre noi tinem cumva incuiate, ferecate,  parti din noi care nu ies la iveala decat in prezenta unor anumite persoane, se pare ca acele persoane iti lasa in mod vadit un spatiu de exprimare, de intelegere,  mai cu seama cand e vorba de spatiul iubirii, atunci esti dispus/a sa dai parti din tine si nu pierzi din energie, nu te simti secatuita, dimpotriva te incarci  cumva, simti o stare de liniste, te simti mai bun/a si ai curajul sa spui tot ce pana atunci parca ti s-a parut tabuu. 
     Am intalnit oameni vis-a-vis de care am avut o rezonanta aparte, oameni de o naturalete si un firesc deosebit  cu un impact special,  care m-au inspirat si care m-au facut sa dau tot ce aveam mai bun in mine...in acest moment parca un rau de amintiri curge  prin mintea mea si simt ca nu pot sa-l stavilesc, pentru ca imi vin in minte oamenii pe care i-am iubit, oameni care m-au iubit, oameni care m-au dezamagit dar si oameni pe care eu i-am dezamagit, si ma intreb oare de unde am avut acea super putere sa merg mai departe? cum de nu mi-am construit ziduri de protectie...de ce m-am deschis in continuare? de ce am crezut in forta binelui dupa toate dramele emotionale prin care am trecut?
     Toata viata asta facem, arhivam amintiri,   dar care se declanseaza uneori asa spontan la un semnal, un cuvant, o melodie, un ceva care te face sa te gandesti, te lasi surprinsa de tot frumosul acelor momente care se deruleaza in mintea ta ca un film mut in care protagonistul /a esti tu... intri intr-o aparenta vulnerabilitate si sufletul tau tanjeste dupa ceva nedefinit, ai vrea sa porti masca indiferentei, dar nu poti, amintirea  te domina, isi cere dreptul ... si te obliga sa spui - A FOST FRUMOS!
     Cred ca toti avem un loc de bine unde depozitam amintiri, unde ne regasim, pe care il ingrijim si pe care il vizitam din cand in cand....acolo unde copilul din noi gaseste "jucaria "care i-a placut si care ii incarca sufletul si mai mult decat atat ii da resursele necesare sa mearga mai departe, important e sa nu uitam drumul spre acel loc....azi am imbracat acel loc intr-o poleiala mestesugita si i-am spus:
   VOI REVENI!!!

2 comentarii:

  1. M-am odihnit putin in palma cuvintelor tale. Am citit, m-am reintors... si am recitit. Te-am zarit printre virgule si ti-am revazut sufletul in cuvinte.Contopire intre vibratie sufleteasca si expresie. Spuneam candva ca cele mai simple propozitii ale tale sunt cele mai cumplite provocari filosofice.La tine toate trairile sunt extreme si extremitatile sunt foarte apropiate.De multe ori as vrea sa comentez pe aici, dar mi-e incomod sa fac analize... pentru ca simt gandurile tale tremurand de nerabdare sa se legene pe valurile internetului in ritmul amintirilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumoasa metafora ai folosit!!! "palma cuvintelor tale", te admir pentru lexicul tau, pentru felul in care interpretezi si evaluezi, esti analitica, probabil ca e o deformatie profesionala, impropriu spus ...oricum tu vezi dincolo de aparente si asta imi place foarte mult la tine! Tu intotdeauna identifici ideea, vezi scopul si motivatia textului scris.Multumesc ca ai trecut, te mai astept cu mare drag!!!

    RăspundețiȘtergere