Ganduri zanatece

   

   Aristotel spunea la vremea lui ca  nimeni nu poate trai fara prieteni chiar daca stapaneste toate bunurile lumii, azi sunt cuprinsa de o invalmaseala de ganduri bune si nebune, de cuget, nu-mi innegresc insa inima pentru persoane care nu merita acest lucru," invalmaseala" o voi prinde intr-o chinga si-i voi da drumul sa zboare departe, departe....si nu o sa  va pun ochii sa alerge pe randuri care sa va oboseasca, dimpotriva !!!
    Va invit deci la o cafeluta virtuala si taifasuim despre cum ne alegem prietenii....
     Ca sa avem un intinerariu, o sa  recunosc la inceput ca eu sunt cea care in principiu face demersuri spre a cunoaste lumea, ca sa-i mentin apoi aproape si evident nu astept sa fiu cautata daca ei mai uita de mine...nu ma dispensez de niciunul pentru ca toti mi se par importanti intr-un fel sau altul, de la fiecare am ceva de invatat, chiar daca imi ramane doar o vorba care si-a gasit  locul ei in mintea mea si tot ma simt mai bogata spiritual, ei sunt o parte esentiala a vietii mele, las usi deschide peste tot,  daca unii m-au lovit pe la spate, au si ei locul lor undeva intr-un cotlon ferecat al sufletului meu....il deschid doar atunci cand imi selectionez viitoarele prietenii spre a nu recidiva in pacatul de a alege pe cine nu trebuie.
      Daca e sa vorbesc despre prietenii apropiati o sa spun ca unii din ei au devenit parca parte din familie, daca nu-i sun o zi, imi lipsesc, dar hai sa recunosc ca gasesc si prieteni nepotriviti, cum - necum, parca am magnet la ei...ei!! bine...ei parca sunt aceia care tin sa-mi schimbe cursul vietii la modul neplacut, de ce? pentru ca am crezut  in prietenii si cu femei dar si  cu barbati, doar ca am descoperit in timp  ca nu avem aceeasi perspectiva asupra vietii si dragostei, astfel relatia s-a erodat si a ajuns sa devina un real pericol pentru ca nu mai stii vis-a-vis de cine trebuie sa te cenzurezi ...iar o vorba scapata in plus te poate costa mult!
      Marturisesc ca am si prietenii pe care le gust in doze mici, ocazional, ele parca imi coloreaza pe moment viata, nu devin o povara, nu au pretentii mari, nu e insa nimic artificial, se intampla pur si simplu si asa cum vin si pleaca, nu astept insa camaraderie din partea lor desi unii incearca sa sustina ca si-ar dori sa fie nesfarsita prietenia, insa vad in timp ca  nu au puterea s-o sustina, sunt pe perioada limitata, atat cat se pare ca le este lor bine.
      Am si prietenii reconfortante cu care pot sa ma destind in momentele mele de "inghesuiala", ne ascultam reciproc, ne sfatuim daca este cazul si atunci cand inchidem sueta sau telefonul ne simtim eliberate, adica e un soi de terapie pur si simplu!
     Cert este insa ca am  2-3 prieteni mai apropiati, daca se intampla sa apara cel mai mic  conflict caut sa remediez situatia pentru ca absenta lor m-ar da serios peste cap, astfel incat ne acceptam si tacerile si defectele pentru ca ne asemanam si nu intamplator se spune cine seamana se aduna...chiar daca avem gusturi deosebite, reusim impreuna sa ne consolidam identitatea si  respectul de sine, ne bucuram impreuna de perspectivele vietii si depasim impreuna greutatile !Traim in epoca tehnologiei, secolul vitezei iar timpul nostru este foarte pretios, trebuie insa sa stim  ca pretenii pe care ii alegem sunt  oglinda  noastra, alegeti-va insa prieteni cu bun simt,  bunul simt este instinctiv, nu confundati cunostintele cu prietenii, cunostintele sunt doar oameni de care te lovesti, te folosesti sau care iti fac un bine sau un rau si cu care impartasesti anumite momente ale vietii, prietenii insa ii alegi exact asa cum iti alegi mancarea, sunt hrana ta!