Timp si contratimp

 

   Mereu mi-am dorit sa fac mai mult decat pot sa fac, mereu mi-am dorit altceva decat am avut, am facut si bune si rele, si vorba cuiva am declansat si furtuni in jurul meu, dar ca sa ajung acolo  a trebuit sa"mut muntii" ( la ce naiba trebuia sa fac asta...?ca doar stateau bine pe locul lor...neahhh!!.dar eu nu si nu!!!  )oricum mi-a folosit la ceva...am trecut prin curcubee si-am fost deasupra norilor... si-am avut si starea aceea de bine pe care ti-o da inaltimea!
    Am avut si timp de iubire  dar si timp de cearta...timp de ras cu alte cuvinte si timp de plans si realizez cat de putin ne putem bucura de ceea ce traim, lasam pe altii sa ne ghideze viata, ne pierdem in detalii neimportante, infometati de iubire  nu stam sa judecam, sa rationam, ce si cum...aflam abia prea tarziu ca nu tot ce zboara se maninca....
   Am trecut peste un an in care am fost si fericita dar si cu inima franta ( mai simt si acum urmele durerii...) a fost un an al luptelor, al compromisurilor de tot felul, oamenii vin si pleaca in viata noastra dar fiecare lasa in urma ceva care te schimba, nu poti fi stapan uneori nici pe gandurile tale, pe actiunile tale, darmite pe a celor de langa tine....
    Fericirea mea nu va fi la fel ca fericirea ta niciodata, asa cum si reciproca este valabila  dar una peste alta azi am fost  fericita ca un parapsiholog ( l-am cunoscut pe Facebook )  mi-a spus ca am o karma perfecta!(...stiu si eu? poate chiar si acum lucrez la  karma pozitiva gandindu-ma la cei dragi trimitind ganduri de pace si iubire, nu mai vorbesc de orele in care am daruit cu drag melodii de suflet spre ascultatorii Radio Tasha...am schimbat ganduri frumoase pe messenger toate adunate, mi-au luminat karma).
     Ce pot sa spun e ca multumesc Lui  si celorlalte entitati in vigoare (nu vreau sa supar pe nimeni) ca sunt sanatoasa, ca am prieteni care ma suna zilnic, ca am persoane care ma saluta in fiecare zi pe site-rile de socializare, pe radio, dar si  celor de pe blog si le multumesc ca ma citesc atunci cand scriu ca sunt fericita dar si cand sunt daramata de tristete, cand imi imbrac haina sperantei si ma ascund de probleme mergand mai departe, e o forma de eliberare si ma simt perfect dupa... oricum urasc schimbarile  si ma gandesc uneori cum se face ca azi e totul bine si maine lucrurile iau o intorsura de 180 grade...si se anunta cod rosu?...mda..si ca sa-mi vars tot off-ul mai vreau sa spun ceva ...consider ca cele mai bune persoane (asta ca sa nu spun naive...ca ma situez si eu pe acolo...) sunt cele care se pierd in iubiri imposibile, care innebunesc dupa persoane care nu stiu sa iubeasca, dar tot eu (un apus de soare perfect colorat...cum m-a numit azi cineva ...)vin si spun ca daca nu ai reusit in viata sa te indragostesti nebuneste macar  o data inseamna ca nu ai trait deloc!