Blog premiat

RadioTasha

joi, 8 ianuarie 2015

Iubire defazata



   Statea si ma gandeam acum ce ciudata e fiinta umana, de ce apreciaza ceva doar dupa ce  pierde acel ceva? de ce ne amintim cu placere de persoanele care au facut ceva special pentru noi doar dupa ce ele dispar din viata noastra?
  Toti stim ca ne-am nascut spre a fi fericiti dar pentru asta trebuie sa gasim armonia, pacea  pentru universul nostru, de multe ori am crezut si eu ca universul meu sunt anumite persoane de care ma simteam foarte legata si nu permitem altor persoane sa se apropie de parca mi-ar fi furat fericirea...eram dominata de frica si confuzie, doar ca pacea este trairea in echilibru si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison, abia atunci rezonantele se potrivesc perfect!
    Conflictele apar atunci cand ne lovim de incapacitea de a comunica eficient unii cu altii, asa se frang relatii, asa se indeparteaza omul de oamenii care candva au insemnat mult pentru el...
    Poate eu am un punct de vedere mai neobisnuit...in loc sa ma lupt cu" virusii" din viata mea, ma imprietenesc cu ei si n-o sa-mi rastorn convingerile niciodata, chiar daca trebuie sa recunosc ca uneori mi-o cam iau si eu in barba...dar imi trece!
     Iubirea!! offfff! iubirea asta care mereu e prea putina, eterna iubire, frumoasa iubire( si nu stiu daca am un simt estetic sanatos, nu stiu daca am iubit oameni frumosi...?! )cert este un lucru...azi se pune prea mare pret pe ambalaj si prea putin pe continut, pe esenta... Se promoveaza lucrurile fara valoare in exces, incultura, se incearca limitarea gandirii si a omului; si asta cu succes, dupa cum bine se poate observa in jurul nostru.
    Nuanta aceea speciala de bucurie sufleteasca ti-o pot da doar cei care rezoneaza cu tine care te ajuta la implinirile sufletesti, ...o gasim cam greu pentru ca dragostea autentica nu este un sentiment de proprietar ci dimpotriva! ea  respecta si admira partenerul nu-l folosese pentru a-si satisface necesitatile proprii,  doar in relatiile de dependenta este perceputa ca o proprietate...
     Nu sunt si nici nu am fost proprietara nimanui, am o singura problema, am iubit defazat insa am satisfactia ca nu am mânii refulate vis-a-vis de nimeni, raman insa in sufletul meu doar cei care si-au castigat meritul si au dat dovada ca au priceput si constientizat ABC-ul relatiilor frumoase!

8 comentarii:

  1. Colonizam tinuturi neumblate si din păcate sufletele de lângă noi se sting la fel de pustii ca si sihastrii in chiliile lor..nu înțelegem iubirea si nu ii citim nici majusculele nici punctuatiile...ne surprinde cind vine si ne lăsa cu ochii in soare cand pleacă !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atractia se naste din asimetrie si transforma inegalitatea intr-o sursa de curiozitate si de vitalitate. Dragostea adevarata este, deci, foarte departe de perfectiunea absoluta, ea se naste, la fel ca pasarea Phoenix, din propria cenusa...
      Aceia care iubesc mult pot spune ca nu au trait degeaba, pe cand aceia care iubesc putin sau chiar deloc vor intelege, la momentul oportun, ca si-au irosit viata...cam asta cred eu...

      Ștergere
    2. Ne-am plivit ochii de fuste stridente si ocheade sub felinare rosi si am privit adanc prin decolteu, sa vad freamatul interior a turturici zgribulite din causul mainilor mele.Era intrucipat in ganguritul ei ,o speranta,o nazuinta mai presus de orice ochiul meu a vazut si urechea a auzit.Aripa ei intinsa imi acoperea orice temere si ochiul ei ca o margica imi colora curcubeul meu stins.Asa am inteles ca frumusetea se cizeleaza in furtuna, sufletele devin nobile in durere iar dragostea devine desavarsita in abandonare!Ma lupt cu mine pt a deschide pumnii sa zboare,dar imi infig in inima durerea inaltimilor ei,ma voi trezii odata cu zorii pt ai cauta in primele raze umbra ei pe nimbul visarilor mele!

      Ștergere
    3. Visarile tale sa-ti aduca mai aproape persoana despre care imi scrii si care asa cum spui te ajuta sa vezi culorile curcubeului apus in sufletul tau...e mare lucru sa ai pe cineva aproape in astfel de momente, cunosc sentimentul, nu mi-e strain deloc..sufletele devin nobile in durere? oare? sa fie asa mare tributul nobletii? ramane de discutat, poate o facem in doi pe messenger! imbratisari si multumiri pentru comment!

      Ștergere
  2. Să ştii că nu eşti singura care a iubit defazat....Cest la vie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma consolez deci cu mesajul tau...multumesc draga mea!

      Ștergere
  3. Se poate admite ca suntem facuti sa iubim de mai multe ori in viata. Sufletul nostru are o viata proprie, uneori independent de corpul nostru. Sufletul poate avea anotimpuri, similar anilor. Numai ca unii "ani sufletesti" au primaveri mai lungi, unii au veri mai toride, cu furtuni si acalmii trecatoare, altii au parte de ierni nesfarsite...Foarte putini "ani sufletesti" au parte de toamne lungi, blande si colorate...Karma !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta asa e, ai dreptate Teodor nu toti anii sufletesti au parte de toamne lungi, dar pentru ca noi ne cunoastem si in realitate, pot spune ca blandetea si rabdarea ta poate lungi toamna oricarei femei! Sa fii iubit si pretuit asa cum meriti drag prieten!

      Ștergere