Borcane cu amintiri

 

     In timp ca incercam sa prepar ceva la bucatarie, mi-a venit o idee nastrusnica, ce-ar fi sa bricolez eu niste borcane cu amintirile mele, sa fiu  sigura ca ele nu vor disparea  cu  una cu doua si ca poate vor folosi si celor care sunt in criza de amintiri frumoase...zis si facut! m-am asezat la scris dupa cum vedeti si nimic din ce a fost frumos nu vreau sa-mi scape, iluziile pierdute in mari de minciuna, n-am cum sa le pastrez ca mi-ar aduce numai rau peste ani, carevasazica cu ele comit o nedreptate si le trimit la pubela!(spun nedreptate pentru ca sufletului nu-i poti dicta mereu...si o mai ia si el in cautarea fericirii pe cai gresite, dar cu gandul ca dracu' nu este chiar atat de negru precum se spune am incercat si eu marea cu degetu' ...!si poate in acel drum am avut si un strop de fericire...).
    De buna seama prima iubire ar trebui sa aiba un loc de frunte in camara sufletului meu, a fost scurta, frumoasa si inocenta!dar toate lucrurile frumoase din viata tin putin, astfel incat oricat as fi tras de ea sa o mai lungesc era de prisos...si apoi primul sarut e primul sarut! n-ai cum sa uiti emotia acelei clipe - inchizi ochii si simti cum iti fuge pamantul de sub picioare... acel gust nu-l uiti niciodata!
    Cum pot sa uit de primul meu job in invatamant? am inceput ca invatatoare la Turt si am si acum intiparita in minte prestanta dar si duiosia cu care am intrat cu catalogul la clasa, imi aminteam in acel moment de prima mea invatatoare si tare mult as fi vrut sa-i seaman in acele momente, peste ani cand m-am intalnit cu ea tocmai m-am confesat spunindu-i ca pe undeva i-am furat stilul, s-a bucurat evident, mai ales ca ma pretuia mult!Primul salariu a fost primit cu exaltare dar mi-era extrem de greu sa ma decid ce fac cu banii, ca-mi doream sa fie ceva care sa ramana peste ani si cum cartile imi placeau cel mai tare, am umplut un raft in biblioteca  si am notat pe prima pagina "Ex  libris meis" datand notificarea....am lasat insa si cativa banuti mamei si am rugat-o sa-si cumpere ea ceva ce-i lipseste...ea ce credeti ca a facut?a mai adaugat niste bani si tot mie mi-a cumparat ceva..un material pentru un pardesiu ca ma vazuse pe mine  cum mi s-au lungit ochii intr-o carte de moda...deh! ce pot sa spun suflet de mama!
    A  aparut si iubirea aceea matura cand simti ca ti-ai gasit sufletul pereche si nu-l mai lasi din mana orice s-ar intampla, pentru mine a fost mai simplu, pentru el insa mai dificil.. el era ofiter de militie, iar eu cu neamuri in strainatate, o relatie aproape imposibila pe vremea lui Ceausescu, care nu avea cum sa se sfarseasca cu happy end decat daca asa cum a procedat sotul meu D-zeu sa-l ierte, in momentul in care cei de la cadre i-au spus - ori fata ori militia, el a raspuns - "Clar...fata!!!" sigur i s-a spus ca sanse sa avanseze  in posturi de sefie nu va avea niciodata, chiar daca ei vor spune da!  sunt de acord cu casatoria noastra ( ce timpuri aiurite...sa-ti dicteze altii soarta!...)...in fine au acceptat in cele din urma vazandu-l atat de hotarit si mai ales el fiind o persoana foarte bine pregatita profesional, dovada fiind faptul ca in timp...a ajuns chiar sef de politie....nunta a fost facuta in graba(sa nu se razgandeasca cei de la cadrele MI...)dar a iesit super bine! Casatoria ne-a maturizat armonios si ne-am gandit foarte repede la copii.
 

     Primul copil ....este poate cel mai fumos lucru din viata unei femei, sa dai viata unui copil te incearca un sentiment unic, nasterea luminii ochilor nostri este cel mai emotionant moment si inca nu s-au descoperit acele cuvinte care sa exprime pe deplin  starea....tocmai de aceea in scurt timp adica la un an si o luna a aparut  a doua fetita...au fost si sunt lumina ochilor mei, copiii de altfel sunt proiectia noastra in viitor si am facut tot ce mi-a stat in  putere sa  ajunga exact asa cum mi-am propus implinite profesional si material...sigur mamele dau viata, dar se spune ca nu le pot da copiilor si noroc, insa le-am dat mereu imboldul de a-si face singure drum spre noroc ca doar asa se spune ca norocul si-l mai face si omul!

     Roxana a urmat profesia tatalui ei ( este ofiter de politie ) iar cea mica pe aproape cumva este jurisconsult...

     Viata  dragilor inseamna suisuri si coborasuri, inseamna bucurie dar si momente care ne taie pur si simplu respiratia.Viata aduna amintiri frumoase si nepretuite si e imposibil sa nu-ti doresti uneori sa bricolezi asa cum am facut ai eu azi spatii  de depozitare! Voi continua.....