"Sa moara capra vecinului" a capatat noi valente in lumea internauta, aici treburile stau cam asa...sa moara - sa moara dar sa mancam noi si colacul, macar sa ne alegem cu ceva din toata treaba! dar, deh!!! obrazul gros are multe ingrediente si variatiuni de la caz la caz!
Stau si ma gandesc oare cum or fi aratand astia in realitate? au cornite si codita? par pe limba? in primul rand ca se exprima sub orice critica daca nu le intri in gratie iar apoi isi baga coada peste tot, nu poti scapa de ei frate, se cloneaza la greu, ies cu alta"hainuta" la vanatoare...dar uita sa-si schimbe naravul sau ma rog "priceperea" si-i recunosti de la o posta!
Astia au trecut pasamite ca si gasca prin apa, prin cei 7 ani de acasa, nu s-a prins de penele lor niciun strop din virtutea bunei cuvinte si nu vor recunoaste niciodata ca gresesc darmite sa-si ceara scuze...nooooo!! nici vorba! neah ti-ai gasit! nesimtitii au ceva in comun instinctul de aparare a propriei infirmitati!minciuna este singurul mijloc prin care nesimtitii isi asigura respectul de sine, uneori ti-e rusine tie de nesimtirea lor si accepti minciuna fara sa-i contrazici ca oricum nu poti pica la un numitor comun cu ei...
Ideea e cam asa, neputand sa-si arate fata umana pe net nesimtitul ajunge la un moment dat sa renunte si la relatiile interumane, poate chiar la visul lui tainic si ajunge ori sa fie un pierzator lamentabil ori sa te influenteze pe tine sa-i accepti "parfumul" nesimtirilor...si s-o lalaiesti asa la nesfarsit!
Rabdarea mea insa a ajuns la marginile de sus, ma scutur de toate buruienile care apar si se leaga ca si scaii de tine si merg mai departe cu aer curat in casa netului!
Atentie la nesimtiti dragii mei, ei mitraliaza la greu bunul simt, ocoliti astfel de persoane chiar daca au fata celui mai ofertant om de pe pamant ajung sa dispretuiasca si sa urasca pe toata lumea, nu-i intereseaza ce sentimente nutresti tu pentru ei!
Ohoooo ,se traieste mult si bine! La unii nesimtirea este o virtute.
RăspundețiȘtergereMa gandeam si eu ca asa o fi, mai ales ca au si un tupeu iesit din comun!
ȘtergereMark Twain afirma ca daca spui adevarul nu trebuie sa iti mai amintesti nimic. Dar aceasta zicala nu este cunoscuta de multi, din moment ce minciuna a devenit obisnuinta. Nu sustin neaparat o viata in care nimeni sa nu minta deloc, dar minciuna trebuie mentinuta la un minim necesar, in nici un caz nu trebuie abuzat de ea.
RăspundețiȘtergerePractic aici intervine arta minciunii: sa stii cand sa o folosesti si cat sa o folosesti. Minciuna trebuie sa fie subtila si cat mai aproape de adevar, sa se indeparteze numai atat cat e nevoie si nici un pic mai mult. Ca un exemplu, ai un loc de munca si ai programat un interviu pentru a iti gasi un alt loc de munca si trebuie sa te invoiesti o jumatate de ora de la actualul loc de munca. Bineinteles, nu poti cere invoire ca sa te duci la interviu la alta firma. Deci, minciuna se impune. Si trebuie gasit un pretext. Ca sa nu existe complicatii trebuie folosit ca pretext o problema reala, si nu imaginara, o problema reala de care stiu cat mai multi colegi, inclusiv seful. Poate fi spre exemplu o problema de sanatate. Orice alta deviatie va complica lucrurile. Si apoi exista momente cand nu trebuie folosita minciuna absolut deloc. Spre exemplu cand un prieten te roaga ceva. Daca poti sa il ajuti, il ajuti, daca nu, ii spui ca nu poti. In orice caz nu e acceptabil sa ii spui ca il ajuti cand stii ca nu vrei sau nu poti. Daca nu poate sa accepte adevarul atunci oricum nu e prieten si nu merita efortul. E simplu.
Din nefericire, cum spuneam, oamenii nu stapanesc arta minciunii, si mint din obisnuinta, din placere, mint si cand ar fi mai avantajos sa spuna adevarul. Eu una nu tolerez minciuna, si fiind destul de versata, nici nu pot fi mintita fara sa nu imi dau seama. Si aici intervine un alt aspect al artei minciunii: ii las sa ma minta. ii las cu impresia ca minciuna le-a reusit si cred ce mi-au spus, chiar daca uneori minciunile sunt atat de evidente incat nu imi dau seama cum isi imagineaza ca as crede. Dar ii las sa se amageasca ca au reusit sa ma minta, si intr-un fel mint si eu in acest fel. E una din cele mai bune tactici din arta minciunii, lasa-ti inamicul sa creada ca te-a inselat ca sa ai avantujul, si din punctul meu de vedere oricine ma minte imi e inamic. Bine, tolerez minciunile de la prieteni intr-o anumita limita, nu sunt chiar inflexibila. Sunt si ei oameni pana la urma si le permit anumite scapari, dar numai cu o limita. Daca limita e depasita si minciuna e atat de inutila si atat de evidenta, incat ca sa o cred trebuie sa fiu cu adevarat proasta, atunci ma supar. Nimic nu ma deranjeaza mai mult decat sa fiu luata de proasta, iar masura prostiei e “capacitatea” de a crede minciuni evidente. Pana la urma si viata e ca un joc de poker. Daca minti prea mult, nimeni nu te mai ia in serios, daca minti doar atunci cand e absolut nevoie, si in rest spui numai adevarul, nimeni nu te suspecteaza.
Au fost persoane in viata mea, cunostea despre mine aceste lucruri, stia ca pot detecta minciuna, stia ca o pot stapanii ca nimeni alta si pot minti cu naturalete cand se impune, si asta ia infricosat putin. Nu -i invinovatesc, trebuie sa para destul de infricosator cineva care minte fara sa minta si sa “miroasa” instant minciuna. Si evident le era frica de “razbunarea” mea. Dar “razbunarea” mea, ca orice altceva la mine, nu e o razbunarea normala, e mai subtila si de obicei presupune oferirea celui pe care ma “razbun” exact ceea ce vrea, sau mai bine spus exact ceea ce spune ca vrea… Eu una am o capacitate limitata de a intelege pe deplin societatea omeneasca. Adica inteleg intr-o anumita masura minciuna si nevoia de a minti. Dar ce nu inteleg e de ce ar vrea cineva mai mult sa ii faca cuiva rau din ura sau din razbunare sau din orgoliu etc., decat sa isi faca sie insasi bine. Acest lucru nu l-am inteles si nu o sa il pot intelege niciodata, chiar daca e o atitudine pe care am intalnit-o destul de des, si la nivel macro si la nivel de individ.
Ignore....acestora..nici nu merita sa-ti bati capul cu '' infirmitatea ''lor...
RăspundețiȘtergereNesimţirea nu este un aspect al naturii umane de sine stătător. Ea se leagă de alte defecte de caracter, îndeosebi de egoism şi vanitate. Un om aspru din fire poate fi catalogat de cei sensibili drept nesimţit. Gradul de nesimţire se raportează neaparat la apetenţa individului pentru milă, compasiune. Nesimţitul este un cinic, adeseori inconştient de cinicitatea lui. În folclor avem multe “proverbe” care scuză nesimţirea. Oamenii cumsecade se simt bine în tovărăşia celor asemenea cu ei, nesimţitul “tropăie” cu nonşalanţă pe teritoriul oamenilor cumsecade. Nesimţirea nu e contagioasă dar miroase urât.Deci pentru acestia nesimtirea ocupa un loc primordial si pot trai mult si bine cu aceasta ...Dar tu draga noastra prietena lasa-i pe acesti oamenii sa se bucure de singura resursa inepuizabila ce le sta la dispozitie : prostia. Iar tu, capul sus, in viata ta cu oameni minunati prezenti in ea!!!!!
RăspundețiȘtergerePromit sa ma conformez sfatului venit de la tine!! o zi frumoasa in continuare!
ȘtergereAy mama me :( vezi daca nu se fabrica secsu la tablete...HAP ! si se linistea omu...tu si aia lovitii de cenosilicafobie :)))) daca nu tzsneshti un text , fie si din plictiseala , parca nu simti duhoarea onlainului asta :))) moooo...apuca-te de un roman macar ...scrie de exemplu CALATORIND CU NICOLAE GUTZA PRIN LUME :))) parca vad cum vi si-mi spui : HAS MI MIJ PRALO - IDEIE TAMPITA DAR DE SUCCES :)))))))))))))
RăspundețiȘtergerePai cu atatia gamofobi mi se pare firesc sa dobandim cate-o frica vrand-nevrand, dar cea pomenita de tine cred ca o are doar un singur amic virtual (asta din afirmatiile lui...ca in rest nu stau sa numar halbele goale de pe masa nimanui! ) eu cred ca sufar uneori de ideofobie si acum ca te-ai dat la cuvinte mai cu motz parca incep s-o dau in hipopotomonstrosecvipedaliofobia....lol! ia zi de cateva ori cuvantul si apoi cauta-ti limba daca o mai gasesti! lol!
Ștergere