Blog premiat

RadioTasha

luni, 16 septembrie 2013

E mult .. sau e putin, e greu sau e usor?

 M-a pus pe ganduri un articol a lui Cabral" Cand e prea mult..." nu m-am gandit  sincer ce as face atunci cand as simti ca tot ce fac pentru persoana draga e prea mult, nu stau sa cantaresc, dar are si el dreptate cand spune:"ca mai bine traiesti o relatie frumoasa, intensa, puternica, sincera, fara retineri, timp de 6 luni… decat o ciorba lunga si obosita de un an."...zici ca a fost batran odata baiatul asta! si totusi, eu am alta socoteala a vietii, fac ce-mi place, cat imi place si  in momentul in care simt ca ceva nu e ok...incerc sa ma reinventez! renunt foarte greu la o relatie, pentru ca ma leg de oameni si locuri, mi-e greu sa ma rup de ei, iar cand o fac sufar  de parca mi se rupe inima in doua!
    Sigur ca frustrari apar si in viata mea...nu-mi iese nici mie ca la carte...poate nici nu mi-ar placea! n-as simti ca traiesc!...nu ma enervez usor si nu pun nimicurile vietii in  obiectivul meu, imi vine chiar sa rad cand vad ce ii preocupa pe unii, partidele de la putere, cum s-a imbracat aia(e urat sa spun "aia"...dar... accentuez prin asta ridicolul situatiei) sau cealalta diva, de cate ori a intrat in gura carcotasilor ...ce treaba am eu frate cu asta? nu ma pot  hrani cu astfel de "delicii"...eu ii vad pe oameni cu ochii mei, nu cu a altora, care uneori vad numai ce vor ei sa vada!
    Ma enervez insa cand vad ca unii  au pulbere in minte,  nu le iese nimic din condei, dar gasesc la altii fraze  care ii ung la suflet , se regasesc in ele si isi atribuie texte, idei, ca si cum ei le-ar fi gandit!!!!!!!nu-mi plac  persoanele care incearca sa para ce nu sunt, mi se pare ca au probleme la"mansarda" le tolerez cat le tolerez, dupa care imi vine tare la indemana sa le spun apropos de condei, mai du-te tu undeva!...sau cum spune Matteo ZBOARA IN PANAMA...CE PANA MEA!...
   Upss!!!! yayyy!! sau mai tare i-as trimite in orasul ala din Croatia...stiti voi care...neahhh!!dar, sunt o doamna ce pana mea! ;) si nu vreau s-o comit! =))
    Dar sa revin la oile  noastre, ...e mult sau e putin sa fi devotat intr-o relatie? sa poti sa-ti pastrezi o stabilitate emotionala, nu sa  sari ca si  cateaua in calduri cand vezi unul mai acatarii?... sigur si reciproca e valabila, ca deh!! barbatii sunt campioni  la sariturile de garduri! si nu stiu daca e bine sa fim guvernati de sentimente sau ma rog  de ratiune, poate acolo pe la mijloc, ar fi ideal...hahahah!! pardoxal  asteptarilor, specialistii afirma ca barbatii sunt condusi de idealuri, pe cand  noi femeile suntem mai pragmatice, mai cu picioarele pe pamant, si din dorinta  de a pastra armonia intr-o relatie, suntem capabile de mai multe sacrificii decat ei...voi ce parere aveti?
    Are dreptate autorul versurilor ?de aia cadem in picioare pentru  ca suntem  mai realiste decat ei?

ADDA feat. What's Up - Cu Drag

  http://www.youtube.com/watch?v=GUJmWJ3nWcg


Un comentariu:

  1. Probabil unul dintre cele mai folosite şi vehiculate cuvinte este iubire . In acelaşi timp însă, şi unul dintre cuvintele cu cele mai numeroase definiri; practic, fiecare persoană are propria înţelegere a acestui cuvânt şi îl foloseşte în consecinţă.
    Iubirea nu există aproape niciodată singură: ea este întotdeauna conexată cu subiectul iubirii, adică cu cel care iubeşte, şi mai apoi cu obiectul iubirii, adică cu ceea ce subiectul iubeşte (propria persoană, o altă persoană, o situaţie, o divinitate, etc.). Şi astfel, oamenii îşi vor transmite unii altora iubire. Iubirea lor, aşa cum o simt ei, cum o înţeleg ei, cum şi-o definesc ei.
    Dar în aceste tranzacţii, aşa cum sunt definite de analiza tranzacţională schimburile afective dintre oameni, aceştia vor vehicula oare între ei aceeaşi „marfă”? Vor schimba oare „mere cu mere” şi „pere cu pere” sau dialogul iubirii va fi doar un extras dintr-o stenogramă demnă de Turnul Babel?
    Ca în orice tranzacţie, şi în iubire sunt posibile două situaţii:
    1. Unul dintre parteneri oferă, iar celălalt primeşte.
    2. Unul dintre parteneri cere, iar celălalt răspunde cererii.
    Singura situaţie în care, în acest context, se realizează o tranzacţie reuşită, adică ceea ce în limbajul comun se defineşte prin sintagma „iubire împlinită”, este aceea în care cererea se întâlneşte cu oferta: fiecare dintre partenerii unei relaţii oferă exact ceea ce celălalt cere, şi fiecare primeşte exact ceea ce a cerut. Măsura în care această condiţie îndeplinită determină calitatea relaţiei şi încadrarea sa în sfera noţiunii de „iubire”.
    In fine, deşi nu am enumerat-o de la început, mai există şi această posibilitate: nici unul dintre cei doi parteneri nici nu cere şi nici nu doreşte să ofere (în sensul de a da, de a transmite) iubire. Fiecare, doar simte că îl iubeşte pe celălalt, neavând nevoie de nimic de la acesta, şi având capacitatea de a trăi această iubire (şi implicit starea dată de aceasta) indiferent de răspunsul partenerului. Poate părea prea mult pentru societatea şi cultura în mijlocul căreia ne-am născut, am crescut şi am fost educaţi şi fireşte, condiţionaţi?!
    . Emoţiile reprezintă un aspect extrem de important al vieţii noastre psihice, dar nu se află în planul cel mai profund al acesteia. Am fost curiosă să ridic vălul lor şi să arunc o privire… dincolo.
    Şi am găsit, după cum vezi, o mulţime de întrebări.
    Răspunsurile sunt la tine, la fiecare dintre noi."

    RăspundețiȘtergere