Azi am devenit melancolica gandindu-ma la sufletul meu, pe care il pun chiar si in ceasca de cafea pe care o beau la prima ora, pentru ca ador cafeaua de dimineata, il pun in emisiunile mele la radio pentru ca imi plac feedback-urile ascultatorilor mei...il pun in tot ce fac si-mi iese bine, il pun pentru ca ma bucur de viata...azi, insa as vrea sa-l schimb! sau macar sa gasesc unul pe post de incarcator, pentru ca de dimineata am simtit un mare gol...vorba Madalinei Manole - Suflet gol :((
Ma intreb insa cum poate sa te doara un gol? ceva ce nu exista? ceva ce nu este palpabil...dar imi amintesc ca am cunoscut pe cineva caruia i s-a amputat un picior...ufff! si cand ma intalneam cu acea persoana acuza dureri exact la piciorul pe care nu il mai avea...interesant nu? ei bine...asta simt si eu acum o durere dupa ceva care nu mai este acolo la locul sau si nici nu stiu daca e bine sau nu sa ma vaicaresc...sau sa ma bucur? sau sa dau anunt la un site de dating" caut suflet de inchiriat pe o perioada ne(de) terminata, mentionez ca il doresc cu jumatate de norma, dar nu cu jumatati de masura! "(urasc jumatatile de masura...!!!!!) hmmm!!! ce spuneti am sorti de izbanda ?
Si acum o intrebare: Dau un banut pentru gandurile voastre, (Ca nahhh! NU E USOR CU ELUCUBRATIILE MELE...;) )ghiceste cineva ce culoare are melancolia in care ma scald azi? ;)
Cunosc sentimentul, nu-mi este strain nici mie... Orice am face, oricata rabdare am pune la incercare si-n joc, esecul ne ranjeste ironic si ne macina strasnic speranta, anevoios cladita zilnic.Culoarea ta de azi?as spune ca ai doua, o combinatie galben-negru!
RăspundețiȘtergereVorbesc din ce vad in jurul meu..In cuplu, pretindem ca celalalt sa ne implineasca asteptarile: sa fie calm, tandru, intelegator, fidel.Nu admitem sub nici o forma ca celalalt respira si actioneaza in cadrul unor limite pe care nu este dispus sa le observe, sa le analizeze si sa le depaseasca. Si atunci ne suparam, bodoganim, invinovatim si amenintam cu luatul lumii in cap. Dar nu recunoastem ca vina nu-i a celui ce traieste mlastinos, ci a nostra, pentru ca ne balacim pagubos in mlastina lui, pe care o imaginam ireal ca fiind rau cristalin....de aici poate si stari paguboase ca cea a ta de azi. Un pic de roz si esti ca noua!
RăspundețiȘtergereVerdele,e culoarea sperantei ce moare ultima !!!
RăspundețiȘtergereAsa este...ce mult asteptam cateodata acest verde! :(
ȘtergereDurerile membrelor amputate sunt simptomele unei boli denumita "membrul fantoma".
RăspundețiȘtergerePoate asa e si cu sufletul dumneavoastra. Trecutul ce il credeati mort poate a devenit o fantoma care nu-si gaseste pacea.
Interesanta explicatia ta...dar daca stau sa socot, cred ca ai dreptate! te pup si te imbratisez! >:D<
ȘtergereViata e o iluzie si o cutie cu surprize,melancolia,d/na in gri,e asa de prezenta ca am trecut/o in buletin
RăspundețiȘtergereImi place cum ai spus-o! treaba cu buletinul suna grozav! va pup! >:D<
ȘtergereSunt moment cand mergem in fiecare zi intr-o anumita directie cu sentimental ca maine va fi altfel..Ne coplesesc ganduri care dor….Atunci inchidem ochii si speram ca va ploua peste noi cu dor.Alergam desculti prin ploile de vise cu sperantza ca vom redescoperi din nou curcubeul …EL nu are culoarea gri...
RăspundețiȘtergereAzi ii am deschisi, toate trec, si cele bune si cele rele...in privinta celor ele, trec pentru eu imi impun asta, ca altminteri s-ar tine scai de mine...;)
ȘtergereAlergam prin ploi, mai ales prin cele ale iubirii, alea ne plac la maxim! savuram fiecare strop!...ba am pune chiar si-n buzunar daca s-ar putea! ;)
Toate-s trecatoare ,astea trec si altele vin! Asa e sufletul omului un ocean cu multe furtuni si cu multe seri linistite!
RăspundețiȘtergereTu ai da un banut ,eu as da un cal..pentru gandurile unor oameni..!