Gustul nepasarii

 

      Am fost sunata in urma cu putin timp de o buna prietena, careia ii port un  respect ales, ne-am cunoscut pe internet, dar am avut ocazia s-o vad si in realitate. Am discutat cate in luna si in stele, si ca s-o scurtez voi spune esenta discutiei...soarta este  mai puternica decat iubirile noastre, suntem oameni nu zei...iar oamenii vin si pleaca, tradeaza...mor iubirile, nu traiesc o vesnicie... dar vorba lui Alice Nastase unde pleaca iubirea atunci cand moare? ce se intampla cu ea?
     In aceasta epoca in care totul are viteza fulgerului, traim intre inceputuri si sfarsituri  si poate n-ar strica sa invatam sa mai lasam de la noi, altminteri ajungem sa savuram gustul nepasarii, si  invatam  ca viata merge mai departe cu sau fara cel/a draga  alaturi de noi...si poate aici isi mai baga coada si Providenta, care mai joaca din cand in cand un rol in viata noastra.
     Barbatii de azi, ne privesc uneori ca pe niste obiecte, se  joaca o vreme, dupa care  se plictisesc...arunca jucaria,  rar ajungi sa gasesti o prietenie curata intre un barbat si o femeie...asta pentru ca deh! traim in secolul vitezei, nu au timp de risipit, de cucerit( si acest lucru...chiar mi l-a confirmat un barbat mai zilele trecute...!!!care marturisea ca el spune clar...ori sex ori nimic!)...probabil ca viata i-a scos in cale astfel  de "puicute" .. ;)  si marsheaza pe ideea ca e imbatabil...ma intreb insa ce face atunci cand se indragosteste de o leoaica adevarata? se preda si el la fel de repede? si daca nu i se da importanta? ce face?
     Evident ca prin viata fiecaruia  dintre noi trec  multe persoane, nu pot ramane  toate...trebuie sa le mai cernem, insa cei care raman  inseamna ca ne merita, sau ne meritam unii pe altii , ne imbogatesc sunt oameni speciali si nu ne vor trata ca pe niste jucarii cu telecomanda, am cativa in viata mea...ii pastrez cu sfintenie si sper ca si  ei vor face la fel....nu vreau sa  cunosc gustul  nepasarii!