Blog premiat

marți, 26 martie 2013

Gustul nepasarii

 
      Am fost sunata in urma cu putin timp de o buna prietena, careia ii port un  respect ales, ne-am cunoscut pe internet, dar am avut ocazia s-o vad si in realitate. Am discutat cate in luna si in stele, si ca s-o scurtez voi spune esenta discutiei...soarta este  mai puternica decat iubirile noastre, suntem oameni nu zei...iar oamenii vin si pleaca, tradeaza...mor iubirile, nu traiesc o vesnicie... dar vorba lui Alice Nastase unde pleaca iubirea atunci cand moare? ce se intampla cu ea?
     In aceasta epoca in care totul are viteza fulgerului, traim intre inceputuri si sfarsituri  si poate n-ar strica sa invatam sa mai lasam de la noi, altminteri ajungem sa savuram gustul nepasarii, si  invatam  ca viata merge mai departe cu sau fara cel/a draga  alaturi de noi...si poate aici isi mai baga coada si Providenta, care mai joaca din cand in cand un rol in viata noastra.
     Barbatii de azi, ne privesc uneori ca pe niste obiecte, se  joaca o vreme, dupa care  se plictisesc...arunca jucaria,  rar ajungi sa gasesti o prietenie curata intre un barbat si o femeie...asta pentru ca deh! traim in secolul vitezei, nu au timp de risipit, de cucerit( si acest lucru...chiar mi l-a confirmat un barbat mai zilele trecute...!!!care marturisea ca el spune clar...ori sex ori nimic!)...probabil ca viata i-a scos in cale astfel  de "puicute" .. ;)  si marsheaza pe ideea ca e imbatabil...ma intreb insa ce face atunci cand se indragosteste de o leoaica adevarata? se preda si el la fel de repede? si daca nu i se da importanta? ce face?
     Evident ca prin viata fiecaruia  dintre noi trec  multe persoane, nu pot ramane  toate...trebuie sa le mai cernem, insa cei care raman  inseamna ca ne merita, sau ne meritam unii pe altii , ne imbogatesc sunt oameni speciali si nu ne vor trata ca pe niste jucarii cu telecomanda, am cativa in viata mea...ii pastrez cu sfintenie si sper ca si  ei vor face la fel....nu vreau sa  cunosc gustul  nepasarii!

11 comentarii:

  1. In ultimele zile am avut timp si m`am gandit serios si am ajuns la concluzia ca nepasarea ma poate face mai puternic. Poate mult mai puternic. Sunt un tip sadic,sau cel putin asa imi spun amicii , dar din pacate sunt prea sentimental ,sau cel putin asa ma consider. Vreau sa ajut prea mult . Ajung sa tin la cineva chiar daca nu vreau ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cateodata nepasarea e mai buna.......cu alte cuvinte! ;)

      Ștergere
  2. ...cand nu-ti mai pasa inseamna ca ceva s-a rupt pentru totdeauna..si e bine sa fie asa...A te incarca negativ cu orice deziluzie dauneaza grav mintii si sufletului nostru..E drept ca oamenii ne dezamagesc si cand am pus suflet suferim....dar trebuie sa invatzam sa ne detasam...Asta e viatza.....iti da,iti ea..poate in functie de cum stim sa ne gestionam ceea ce facem sau ceea ce simtim...sau poate, pur si simplu,in functie de destin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu tine!nu poti sta la fiecare colt de strada, sa le plangi de mila unora! ;)si cand spun colt de strada, vorbesc la modul metaforic!

      Ștergere
  3. Nepasarea este un dusman viclean si infricosator al vietii noastre.Nu tratati cu indiferenta oamenii !!! Este cel mai dureros mod de a sfasia sentimente !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mult adevar in ce spui tu...Fabrice spunea "Prin definiţie, omul nu este diferit, ci indiferenţa sa este cea care face diferenţa."

      Ștergere
  4. eu nu vreau sa cunosc oameni ca acel barbat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nepăsarea e o armă dureroasă, cu un potenţial de distrugere fantastic. Nu zgârie, ci ucide. Şi totuşi, unii trec atât de nepăsători prin viaţă, încât închid doar frig în sufletele lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vocea-de-departe, mi-a fost tare dor de tine, de replicile primite de la tine...nici nu stii ce bucurie mi-ai facut azi, gasindu-te pe blogul meu!Credeam ca nu ma mai citesti deloc,...e foarte adevarat ca si eu am timp putin, am intrat mai rar la tine pe blog si poate ar trebui sa-mi fac autocritica, sa ma mustruluieasc asa cum trebuie, mai cu seama ca la tine pe blog, gasesc tot timpul lucruri interesante!te imbratisez si promit sa nu pierd niciun articol al tau, pentru ca tu chiar meriti citita! tot respectul!

      Ștergere
  6. Mulţumesc, Tasha. Sigur că te citesc, doar că n-am mai avut stare să scriu, de-asta şi postările mele sunt mai scurte. Am trecut din nou printr-o perioadă dificilă, când, să zicem, muzele tac.

    RăspundețiȘtergere