Vulgaritate versus delicatete

   Zilele acestea am purtat o discutie cu o persoana draga mine despre vulgaritate, daca ea este acceptata  in zilele noastre si daca da, care sunt segmentele de varsta cu care se pupa in bot...
   Ce pot sa zic? in ce ma priveste consider ca sunt o persoana"open minded"( in sensul bun nu cel care e folosit in site-urile de dating)  incerc sa inteleg si dorinta unora de a se exprima asa, dar incerc pe undeva sa  inteleg si pe cei care se simt oripilati cand aud astfel de expresii....sunt oameni care se ascund dupa cuvinte si sunt alti oameni care folosesc cuvintele pentru a exprima ceea ce simt, indiferent de loc, timp sau  situatie, vulgaritatea poate fi doar o etapa in viata fiecaruia, dar e rau daca ea ne ramine prietena pt mult timp…
  Vremurile astea au in ele multa vulgaritate si incepem prin a observa cum reactioneaza un pusti care se loveste de tine in graba lui de a urmari un amic din fata lui...in loc sa-si ceara scuze, trage o injuratura, te uiti mirat si daca iti permiti sa-l apostrofezi, te trezesti cu o alta injuratura...tine de educatia de acasa?? de persoanele cu care intra in contact, cum spunea un intelept  odata, omul e suma intalnirilor lui din viata.
    Mie una, vulgar mi se pare tot ce e contrafacut, e ca si cum ai pune un trandafir real langa unu' din plastic, ii lipseste mirosul pur si simplu, cam asa si cu expresiile vulgare, am prieteni care nu se pot descarca daca nu injura, asa cum am inteles ca sunt si  barbati care isi doresc in timpul actului sexual sa li se vorbeasca  cat mai dur, asta ii excita la maxim si expresii ca"p..la, p.zda, fu.ut" si lista ar putea continua sunt "parfumul" actului!...
   In alta ordine, mi se par vulgare buzele botoxizate, ma si mir cum pot plescai din ele? ce simt?...buzele mele nu sunt subtiri, dar consider ca oricat de subtiri le-as avea,  nu cred ca le-as umfla de dragul ideii ca ele ar saruta mai patimas  buzele iubitului meu!
    Dragostea se pare ca are si ea doza ei de vulgaritate, sigur impropriu spus asa, pentru ca atunci cand spui dragoste te gandesti la ceva frumos, parca si timbrul vocii se schimba, e mai cald, mai profund, si asta cere in mod ostentativ reciprocitate, pentru ca asa simt eu sa raspund iubirii, cu delicatete, evident nu toti pot  s-o traiasca asa, si apoi vorba cuiva, "ferice de cei cumpatati...pe mine lasati-ma in mediocritatea mea, ma simt liber!"...voi ce credeti? cumpatarea te impinge spre mediocritate?..sau hai sa reformulez intrebarea - libertatea limbajului  iti da fericirea?
     Inchei spunind ca mi se pare ca in ultima vreme fericirea e vecina cu vulgaritatea, si  are mari sanse ca cea din urma sa ajunga stapana, ma sperie uneori nevoia de vulgaritate a unor persoane, si mi-e frica de siguranta  cu care o manipuleaza, vom ajunge cred sa fim  niste "parveniti" in ale vulgaritatii din dorinta maxima de epatare!