In ultima vreme mi-am"slefuit" simtul umorului si raspund in parabole, azi cineva a fost intrigat si mi-a spus ca ma roaga macar o data sa-i raspund serios...i-am raspuns cu multa sinceritate ca ma straduiesc cu voluptate sa fac acest lucru, dar nu-mi iese, poate pentru ca deh..creierasul meu a primit update-ul asta si nu mai vrea sa coboare. O tin asa in raspunsuri care pot fi luate cum doreste fiecare si care mie personal imi dau o stare de confort, nu deranjeaza si nu incurca, pe nimeni!(mai putin pe respectivul...).Mi-am "apretat" si vocea sa nu ma dea de gol, azi insa n-am mai reusit sa tin capastru nervilor si i-am trimis o "floare de spirit" cum imi place mie sa spun, o expresie dragalasa, sa priceapa ca insistentele deranjeaza! hahaha!!! si ce credeti? m-a numit femeie adevarata!...nu se poate frate! cu barbatii astia greu de lucrat, cand ii sictiresti mai tare atunci nu vor nici in ruptul capului sa renunte!...si unde pui ca omul e mai catolic decat papa (daca imi este permisa asertiunea asta...)....stii ceva???? stiu ca ma citesti, daca crezi ca vei obtine de la mine coaja de fagaduinta in stil Scarlett O'Hara "cu orice pret, am sa schimb, am sa reusesc, am sa fiu
fericita", marturisesc acum in prag de sarbatori, in prag de An Nou, ca nu-mi contorsionez mintea nici sa ma"fericesc" nici sa ma schimb! Am sa-mi pastrez"iubirea bolnava"( cum o numesti tu...) mi se pare mai ademenitoare pentru ca cele sanatoase sunt prea razvratite, vor schimbari la 180 de grade!..te simti haituita, asadar, imi pregatesc bratele pentru a primi in continuare momentele dulci fara suspine sceptice, nu-mi fortez rezistenta si nervii cu nimeni am incredere doar in ochii si inima mea! nu mai doresc sa descifrez dorintele alambicate ale nimanui si tocmai de aceea nu tin cont nici de stratagemele unora care spun "ori ca mine, ori deloc" sau " vreau totul, ori nimic...",pai, dragi barbati, daca considerati ca pe aceasta lume sunt prea multe femei disponibile total, va inselati!
"Totul" mi se pare constringere, nu vreau sa ma problematizez, suna bine, grozav chiar cand spui cuiva"esti totul pentru mine!"dar, pe mine robustetea acestui cuvant ma sperie! fug rupand pamantul de cel care-mi promite totul! si stiti de ce? pentru ca am fost obisnuita numai cu fragmente din acel "tot", m-am multumit cu putin si m-am declarat fericita!
Voi "vegeta" in jurul platourilor, gustand felii din diferite feluri de
tort, unele netestate pana acum, convinsa fiind ca nu mai sunt la varsta in care sa mananc unul intreg fara sa mi se aplece...cu toate ca, anul acesta am realizat ca poti sa te indragostesti sincer, nebuneste si naiv si dupa ce cunosti
bine caracterul unui om, ba mai mult, e chiar preferabil, oricat de victorian ar suna...
Inchei multadoratule domn spunindu-ti ca superoferta ta ramane suspendata ...imi reajustez asteptarile, nu vreau tot, vreau bucati, insumarea partilor este mai avantajoasa decat intregul.
Savurati in 2013 glazura diplomatica a conversatiilor virtuale si nu mai strangeti cu usa, m-am deprins cu arta de a lua partea buna...a raului..(.culmea ca exista si asa ceva)raman tributara lui" decat deloc...bun si putin". Ei, si acum poti sa spui ca am mintea pe moatze, ca aberez amaslinit...nu! nimic din toate astea, e tarziu sa mai continui in aceasta noapte, (daca nu te-ai lamurit...) poate intr-un viitor articol, pana atunci afla masura lui" tot" dar cu altcineva NU CU MINE!
Brrr!!! barbatii astia! se cred unii buricul pamantului, ca sa vezi, cica"ori ca mine , ori deloc" adica cum?..te parasesc fara regrete cu alte cuvinte!?
RăspundețiȘtergereSincer? nu mi-a pus nimeni conditia asta, dar, clar! din capului locului as spune, "ca amandoi!" ca de aia am capul pe umeri sa mi-l pazesc singura, nu-i musai sa gandesti ca mine mereu, m-ar obosi asta la maxim, dar consider ca si pe tine, acel personaj care imi ceri asta...ar insemna sa fiu ca un catel ascultator!Asta functioneaza doar cu cuconitele fara personalitate!
ȘtergereFelicitări, Olga!
RăspundețiȘtergereAm crezut şi eu cândva...în promisiunea :"Totul sau nimic"...şi, doamne, ce dezamăgită am fost. Prostie curată, dar, deh...aveam doar 20 de ani :)
Azi, domnii au măsura pierdută...şi ochii închişi. Iartă-mă, dar se spune că bărbaţii sunt mai mult proşti decât orbi...Ei nu au simţul valorii şi...nici acel "ceva" care să-i ajute să detecteze Femeia...Şi-au pierdut nu numai simţul măsurii, dar şi pe cel al "detectării" sensibilităţii unei femei. Eu cred că ei, bărbaţii, nu mai fac deosebire între conopidă, alte "legume" şi femeia adevărată. Le bagă pe toate în aceeaşi oală...Îmi place cea ce ai scris:" Voi "vegeta" in jurul platourilor, gustand felii din diferite feluri de tort, unele netestate pana acum, convinsa fiind ca nu mai sunt la varsta in care sa mananc unul intreg fara sa mi se aplece...cu toate ca, anul acesta am realizat ca poti sa te indragostesti sincer, nebuneste si naiv si dupa ce cunosti bine caracterul unui om, ba mai mult, e chiar preferabil, oricat de victorian ar suna...". Aşa că, "multadoratule", nici nu ştii ce-ai pierdut...
Cu prietenie,
Floarea Cărbune
Hahaha, draga mea prietena, poate nici eu nu stiu ce am pierdut, pot spune insa ca o femeie poate fura inima unui barbat prin simplu fapt ca este ea insasi...un "el" mi-a marturisit ca lui i-ar placea o femeie cu mult simt al umorului, care intelege uneori vulgaritatea in bancuri si glumele facute de barbati, nu sunt o mimosa pudica, ca sa-mi strang frunzele la atingeri, dar nici nu interactionez spectaculos la stimulii veniti asa doar de dorul lelii! nooooo!!!
RăspundețiȘtergereHa, ha, hah...am întâlnit şi eu un asemenea specimen. Poate că acest "limbaj colorat" îşi are şi el rostul lui...trezeşte "animalul" din om, îi trezeşte instinctul primar(ştim noi care...). Bănuiesc că "adoratul" are multe calităţi, dar şi defectele sunt pe măsura lor...Deh, "balanţa" din natura umană...
RăspundețiȘtergereAm lucrat 23 de ani la armată, printre bărbaţi, ştiu cum vorbesc ei între ei...Ba, am avut şi un soţ(militar de carieră), dar am detestat limbajul vulgar...Am întâlnit şi femei cu un asemenea limbaj. Şi, crede-mă, aveau succes deşi creierul le era cât al celui de struţ. Am trecut prin viaţă, am o experienţă, dar nu-i înţeleg pe bătbaţi...Am băieţi-bărbaţi, şi, totuşi, nu înţeleg natura bărbătească...
Femeia
La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura şi sculptura…
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se căţăra pe stânci
şi, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumuseţea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuşi Dumnezeu….
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
păşea uşor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celeşti i-au modelat trupul
din cel mai preţios jad,
mirosind a mentă sălbatică
şi a Dragoste…..
Frumos ai descris femeia in versuri, as mai adauga eu pe langa mirosul racoritor al mentei si cel de fraga, pentru ca fragutzele sunt mici dar gustul si parfumul lor este inegalabil. Ei apropos de asta, de aceea imi place si dulceata de fragutze, la nebunie, sunt in stare sa dau pe piata oricat s-ar cere, doar ca sa le conserv!~
ȘtergereCe nu facem noi...pentru ceea ce ne place...:)Şi mie îmi plac frăguţele, dar în Dobrogea nu se găsesc. Când eram copil, le adunam din pădure...
ȘtergereVezi, draga mea, cat te ademenitoare sunt aceste fructe? sincer? cand mergeam cu ai mei la padure abia reuseam sa culegem o cana, pentru o spuma de fragute, vreau sa-ti spun ca am adus si la casa din Negresti din padure fragi cu radacina, le-a mers chiar bine...dar intr-o zi sotul meu crezand ca-mi face un serviciu, de fapt mi-a facut un deserviciu, a pus pe cineva sa sape in gradina si mi-a distrus coltul cu fragute...:(
Ștergeredar a avut dreptate, chiar sunteti o femeie adevarata :)
RăspundețiȘtergereMultumesc Bianca! m-as bucura tare multr sa te mai gandesti la propunerea mea...te pup si te imbratisez!
Ștergere