Blog premiat

luni, 23 aprilie 2012

Omenie, sau... exercitiu de iubire?

     O strigatura osheneasca spune cam asa:"omenia nu mi-o las...de m-or tine cu ovaz,cu ovaz de-a cailor, cu gura de-a mandrelor!"...eu as spune ca omenia, omenie cere... si cinstea , cinste cere...dar in ziua de azi ele au devenit delicatese, unde mai gasesti asa ceva? poate, doar asa, cu lingurita mai gasesti pe la unele case, cu toate ca moralitatea nu ar trebui sa fie ca o pereche de pantofi pe care o schimbi atunci cand se uzeaza, nu o pierzi nici macar atunci cand altii incearca sa te desfiinteze, poate doar atunci cand pierzi stima de sine...N-am incercat sa ma"dezbrac" de caracter nici macar atunci cand  unii m-au provocat...mi s-a parut ca as fi intrat in"hora"lor...si apoi, la ce mi-ar fi folosit?
    Nu incerc niciodata sa incarc pe altii cu setarile mele negative, poate putine persoane stiu cu adevarat cand mi-e  bine si cand mi-e rau, dimpotriva, eman tot pozitivismul de care sunt in stare, ma uimesc de multe ori si pe mine, ajung insa sa cred ca este un soi de iubire si asta, iubire de semeni....am multi prieteni virtuali, sunt intrebata zilnic"ce faci?...esti bine?"...le raspund  majoritatii"Sunt bine...multumesc!" pentru ca la o adica daca mi-ar fi rau...cine s-ar implica? cine m-ar ajuta? NIMENI!!! o singura fiinta s-a implicat (ma refer la cele cunoscute in virtualia), fara sa-i cer insa ajutorul...fara sa stie prea multe despre mine...doar ce postam pe un  forum, atat!... am s-o numesc cat traiesc ingerul meu pe pamant , este un OM ales, care se hraneste cu binele pe care il face celor care ajung in sufletul ei, am fost o privilegiata, sa pot s-o cunosc, sa pot s-o intalnesc si sa ma bucur ca D-zeu a lasat pe pamant si astfel de oameni, oameni determinati de aceasta valenta OMENIA!...
       Camelia Andrei, atunci cand credeam, sau mai bine spus cand nu mai credeam in  cinste, omenie, cand simteam ca prefacatoria, minciuna si fatarnicia sunt "podoabele"pe care  le poarta cu succes cei care  din varii motive(pe care acum nu mai vreau sa le numesc) au fost in preajma mea....mi-ai aratat ca nu toti oamenii sunt"cosmetizati" ca sunt si naturali, curati, asa cum esti tu!
    Prietenii adevarati sunt rari, stiu asta, dar unul poate face cat 100 din cei de duzina,...hmmm!!! prieteni,da!! se numesc asa, te asigura ca sunt alaturi de tine, te pretuiesc, te stimeaza, dar...la primul colt te asteapta surpriza, improvizeaza scenarii, de care uneori ramai uimit, emotii trucate...oricum i-as numi artisti sau amatori ..joaca tare!
     Ma intreb ce-i mana pe unii in acest joc? foamea succesului, gloriei, foamea de bani...ajungand sa-si manince pana  si omenia,  crezand apoi ca odata"ajunsi"  regenereaza si  omenia....eu ma indoiesc! sincer, dar poate sunt persoane care  vin sa ma contrazica...le astept cu drag parerile!
    Unii spun cam asa:"cu omenia mori de foame"...asa o fi? e o eticheta greu  de purtat? sau azi, oamenii moderni nu-si mai maninca omenia cum bine spunea cineva ci se maninca intre ei!?

10 comentarii:

  1. Mai pagubitoare decat saracia, ca lipsa de cele materiale, este acum, in vreme de criza financiara si economica, criza de omenie, adica slaba vointa de a fi onest si drept, harnic si generos.Aceste virtutii se pierd incet, incet...pacat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Criza ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi...DAR, A NE DUCE LA PIERZANIA ACESTOR VIRTUTII....mi se pare totusi GRAV!

      Ștergere
    2. Greu se mai fac oamenii..oameni, zicea un cantec...
      Te imbratisez tasha draga! Fii binecuvantata!

      Ștergere
    3. Te imbratisez si eu cu mare drag!!Doamnne ajuta!

      Ștergere
  2. As raspunde cu un citat din Omraam Mikhael Aivanhov:“Trecutul constituie de cele mai multe ori obiectul regretelor, al remuşscărilor: regretăm vremurile frumoase de altădată sau ne reproşăm greşelile, alegerile făcute, deciziile luate. Cât despre viitor… dacă nu ştim cum să acţionăm în prezent, la ce viitor să ne aşteptăm? Sperând mereu că va fi unul fericit, mai bun, ne îngrijorăm: oare ce ne aşteaptă? Se poate întâmpla orice, atât timp cât nu vom învăţa cum să ne construim ziua de mâine pe această bază solidă care este ziua de azi.”
    Bunele maniere, eticheta omeniei,cinstei, sunt cunoscute şi recunoscute ,doar ca mai rar in ultimul timp in "garderoba"interiorului nostru..

    RăspundețiȘtergere
  3. Ileana Vulpescu spunea"Niciodata nu putem stii ce proportii iau faptele noastre in viata celuilalt.Raul pe care i l-am facut, ramane bun-facut!" Subscriu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Omenia...!!!!ce cuvant mare si valoros ,dar cine mai vorbeste azi despre omenie ??????poate tu ,poate eu, poate el ,poate ea, cei de varsta noastra ….eu ,nu-i mai gasesc valoarea in nici o situatie sau poveste. Exista un cantec interpretat de Andra cu versuri sugestive si de valoare ….Lucru mare-i omenia mai de pret ca bogatia
    In viata castigi sau pierzi
    Omenia s-o pastrezi……cred ca au ramas doar vorbe ….Omule sa nu faci rau ca te vede Dumnezeu
    Cine in viata greseste
    Pana la urma tot plateste….ma intreb ,cui ii este frica de D-ZEU???toti sunt pusi pe capatuiala ,pe imbogatire ,pe inselaciune ……etc……inchei cu proverbul ,,A fi domn nu-i de mirare ,a fi om e lucru mare ,,

    RăspundețiȘtergere
  5. Costel din Franta24 aprilie 2012 la 12:14

    SARUT MANA OLGA !!!!!TOT BINELE DIN LUME ITI DORIM SI NE RUGAM CA BUNUL DUMNEZEU SA ITI DEA UN SUFLET CURAT CA AL TAU CARE SA TE IUBEASCA PE TINE OMUL OLGA MORAR !!!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Esti o norocoasa..daca ai macar un prieten( si tu ai asa ceva) sa te vada asa cum esti..fara sa te judece ,fara sa te invidieze cand esti sus si fara sa te impinga ...atunci cand esti jos..Cat despre omenie...a fi OM este un merit personal..cum sa renuntzam la omenie?? cand altii vor sa te murdareasca ..nu fac altceva decat sa se balaceasca in propria lor mizerie..

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa este...mare dreptate ai!! pup cu drag si imbratisez un suflet mare de olteanca!

    RăspundețiȘtergere