Ploua si azi...vorba celor de la Voltaj,ploua si peste inima mea...ploaia inseamna rod bogat,ploile iubirii aduc tot asa multa fericire celor cazuti sub incidenta lor nu-i asa?Cu totii le invocam...hm!!! dar ele nu vin cand le chemam,se lasa asteptate...dar fara asteptare,fara speranta,nu se intampla nimic,ca atare,vorba lui O.Paler,ne uitam la cerul parjolit si speram...
Pentru ca este miercuri si eu aveam un obicei pe care l-am cam neglijat in ultima vreme,adica sa postez cate-o poezie,voi reveni la vremurile de odinioara... :)
A doua iubire
Scrisoare domnului Hölderlin
Ati scris undeva intr-un vers: “La ce bun poetul,
in vreme de seceta?” Si tocmai asta imi da
indrazneala
sa ma adresez unui mare poet si sa spun ca
adevaratul curaj,
adevaratul curaj al poeziei nu este probabil sa cinte
ploile
cind toata lumea le vede, adevaratul ei curaj e sa
vada
cerul pirjolit si sa spere. Si inainte de a fi ploaie
adevarata
care uda campiile, ploaia sa fie astfel speranta si
cintec. Poetul
anunta cetatii, pamintului ca ploaia exista,
anunta oamenilor ca au datoria sa spere. Un poet
in fata unui cer ars, in fata unui cimp pirjolit
si care nu e in stare sa cinte si sa creada in ploi,
sa ne aduca aminte ca ploaia exista, ca ea va inflori
pamintul bolnav,
asadar un poet care nu e un profet al sperantei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia sa cinte
ploile lumii
n-a inteles ca poezia e in primul rind o forma a
sperantei.
La ce bun poetul in vreme de seceta?
Sa cante ploile tocmai atunci,
cand avem cea mai mare nevoie de ele, cand ne
lipsesc si ne dor,
cand soarele arde si miinile miros a indoiala,
cand arbori de nisip se risipesc la cea mai mica
adiere,
cand amintirile au gust de eroare si speranta ca un
cuvint dificil
si cel care cinta ploile risca sa fie dispretuit si lovit
chiar cu pietre, urmarit si de zei si de oameni
pentru nebunia si curajul sau care cinta
ploile, care cinta torentele cind oamenii ridicind
bratele
ramin rastigniti in aer ca pe dealul Golgotei. Cine sa
anunte ploile
daca nu poezia? Cine sa aiba curajul sa vada pe cerul
gol nori de ploaie,
cine sa-si ia riscul de a profeti ploile daca nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
si cea care a coborit cu Dante in Infern?
Asculta mai multe audio Muzica
tahsa, ai dreptate, si eu zic tot timpul asteptam ceva, ceva nou, ceva sa se schimbe,
RăspundețiȘtergerevrem sa mai facem si altceva,decat ceea ce facem zi de zi ,
si faptul ca vine ploaia e un lucru bun, chiar am asteptat sa vina, sa ne schimbe starea,
acum la noi ploua marunt, dar imi place, e racoare,parca si starea de sine e alta
cred ca schimbarea sta mai intai de toate, in noi insine:) zi plina de liniste sa ai:):*
RăspundețiȘtergerePloua si in inima mea, ca intr-o poezie frantuzeasca despre lingoare.
RăspundețiȘtergerePloua si pe la Vrancea ..peste inimile romanilor...ploua mereu.
RăspundețiȘtergere