Acasa....dupa 10 zile

"Cand nu mai am putere inchid ochii si realizez ca prietenii mei imi sunt energia mea" – autor necunoscut


Incep articolul  de azi cu un citat care spune cam tot ce am simtit eu in aceasta saptamana,mi-am regasit energia de care aveam nevoie sa merg mai departe reintalnind la Sibiu  oameni pe care ii iubesc si care pentru mine inseamna mai mult decat prieteni,i-as numi mai degraba fratii mei pentru ca am copilarit impreuna si am impartit multe bucurii ,dar, evident si neajunsuri impreuna...pentru ca, nu-i asa ,viata ne ofera din toate  cate putin.Se spune ca neamurile ti le da D-zeu...prietenii ii alegi singur,ei cam asa spun si eu acum...la noi insa s-au ales mai intai parintii nostri ca si prieteni iar noi prin conjunctura destinului am preluat stafeta.Parintii nostri s-au refugiat in Romania cand rusii au ocupat o parte a Bucovinei,tatal lor a fost preot (de altfel el a fost si nasul meu de botez...)iar  tatal meu a fost sef la jandarmi,de apreciat cum intelectualii vremii erau atat de solidari in acele timpuri cum necazurile vietii zbuciumate i-au apropiat atat de mult incat s-au simtit legati ca intr-o familie si-mi pun o intrebare retorica,noi de ce nu am invatat o astfel e lectie de viata?de ce nu suntem  acum cand traim vremuri triste ,cu nejunsuri pecuniare, mai uniti...?

Daca Catalin Fudulu imi spunea in articolul trecut sa vizitez si Sibiul,sa nu-l scot din traseu,ei ,bine...asta am si facut...am sunat  prietenii mei din copilarie si mi-am anuntat vizita,nu-i vazusem de 30 de ani...de la nunta mea,cred ca realizati ca eram schimbati fiecare... dar,sufleteste ne-am regasit pe aceleasi dimensiuni,am derulat filmul vietii si ne-am bucurat de reintalnire,m-au asteptat la gara cu masina apoi ne-am dus la o terasica tare dragutica in imediata apropiere a restaurantul Hilton,asta deoarece ei trebuiau sa revada sala mare de nunti pentru ca sambata urmatoare urma sa aiba loc acolo nunta baiatului lor.E greu sa spui in cateva ore ce ti s-a intamplat in 30 de ani...astfel incat ei mi-au sugerat ideea de a ramane cateva zile acolo,ba mai mult sa particip si la nunta baiatuilui lor....care ,chiar  a fost minunata,de vis!urmand evident sa vizitez si orasul pe care sincer doar in trecere l-am vazut de fiecare data....

Intalnirea mea cu ei a insemnat cum va spuneam o mare bucurie,in gara m-au asteptat pe peron,(am uitat sa va spun ca am ales sa calatoresc cu trenul...n-am vrut sa le "vaduvesc" pe fete de masina...)m-am uitat cu atentie si nu-mi venea sa cred...l-am zarit intai pe Liviu ,apoi, mai incolo, pe Marcela,la nunta mea au fost cei mai frumosi din sala,i-am pus langa nasi de dragi ce-mi erau,erau frumosi ca doi artisti....frumosi au ramas si acum,dar,au trecut totusi 30 de ani...si timpul nu ne iarta !

Imi amintesc ca-i cautasem la platforma chimica de la Madulari unde ei erau ingineri chimisti in urma cu 30 de ani imediat dupa nunta mea,apoi am luat-o pe Valea Oltului si am ales sa stam la Caciulata la un hotel,impreuna cu ei evident...ce tineri si fericiti eram!Doamne cat poate sa fie de frumoasa viata,cum poti sa gasesti bucurii in lucruri marunte daca vrei...noi le gaseam atunci,le mai gasim si acum dar,ce-i drept cu ceva mai multa greutate....

Terasa era animata de o formatie de muzica populara,chiar daca nu erau prea multi clienti,deh! vremuri grele..criza a cam lasat buzunare goale peste tot...noi insa ne-am simtit extraordinar,a fost chiar foarte placuta prima seara la Sibiu....la ea s-au adaugat altele care au culminat cu nunta...dar,toate la vremea lor...azi e suficient,nu-i asa?  :)

Am luat si o imagine cu  sala de nunti a restaurantului vazuta din spate dar o sa va  dau imagini  de la nunta in articolele urmatoare...