Duzina de cuvinte

 

       Inca nu-mi revin dupa vacanta in Grecia, noaptea numar oi, numar boi, sa pot adormi, ajung pana la 200- 300 si creierasul meu refuza sa  se linisteasca, rebel cum il stiu, ma tine treaza....pfai sa fie! dimineata ma trezesc  cu imaginea tablourile de pe peretele din dreapta si realizez ca sunt acasica la mine, ma ridic ca un zombi umblator si-mi zic:
   - Olga!! gata!!!!.... vacanta s-a terminat! intra in cadenta!
    Las" gargaunii" din capsor, ma remontez eu in cateva zile mai ales ca am o prietena din Germania  pentru o saptamana la mine si cu ajutorul ei imi redecorez starea....mai ales ca am o multitudine de idei, gasesc eu ceva-ul ala care sa ma puna din nou in miscare.
     Ma gandesc ca  luna care vine, voi fi la munte, la Moneasa, imi place si muntele si marea si de obicei le intercalez, muntele reuseste sa ma aduc pe pamant, deh!! sunt pamanteana, sunt Taur !!!...marea  insa ma face sa plutesc! Moneasa inseamna terapia regasirii, acolo simt ca intineresc, tocmai de aceea ma duc de doua ori pe an....acolo am reactii palpabile, acolo simt ca ma "recompun", poate am nevoie de asta, poate ma scutur si eu de anumite naravuri,  cel mai grav e cel care ma face sa cred in bunavointa gratuita a oamenilor din proximitatea mea...nu exista asa ceva frate!! toti urmaresc ceva, o sa ma dau mai la o parte din tot ce inseamna socializare, discutii, zambete, viata, iluzii.....incerc insa sa raman acelasi om bun, chiar daca am fost construita"defect" si m-au luat multi de fraiera...invat mai departe ce inseamna rabdarea si astept sa apara si la mine acel BUN din viata mea...
    Ascult mai nou un alt gen de muzica Buddha Bar, imi face putina ordine in capsor....invat sa nu-mi mai pun intrebari inutile, si stiti de ce? pentru ca destinul te duce oricum acolo unde vrea el!
     Si, gata...!!!! duzina de cuvinte a luat sfarsit, cu o hotarire clara - nu mai vreau sa fiu "aparatul "de creat sentimente puse si trimise pe banda pentru absolut nimeni, mi-au umblat destui cu "surubelinta" prin creieras si au incercat sa-mi omoare si sfertul de neuron ramas, acum o spun raspicat celor care mai incearca asta sa se lase pagubasi...dragilor!!!....Olga e ca si pisica isi alege singura "stapanul", iar cand nu sunt suficient de alintata si mangaiata stiti ce fac?.... PLEC! dar nu singura...ci cu tavalugul de cuvinte care inca misuna prin mintea mea!

Ganduri zanatece

   

   Aristotel spunea la vremea lui ca  nimeni nu poate trai fara prieteni chiar daca stapaneste toate bunurile lumii, azi sunt cuprinsa de o invalmaseala de ganduri bune si nebune, de cuget, nu-mi innegresc insa inima pentru persoane care nu merita acest lucru," invalmaseala" o voi prinde intr-o chinga si-i voi da drumul sa zboare departe, departe....si nu o sa  va pun ochii sa alerge pe randuri care sa va oboseasca, dimpotriva !!!
    Va invit deci la o cafeluta virtuala si taifasuim despre cum ne alegem prietenii....
     Ca sa avem un intinerariu, o sa  recunosc la inceput ca eu sunt cea care in principiu face demersuri spre a cunoaste lumea, ca sa-i mentin apoi aproape si evident nu astept sa fiu cautata daca ei mai uita de mine...nu ma dispensez de niciunul pentru ca toti mi se par importanti intr-un fel sau altul, de la fiecare am ceva de invatat, chiar daca imi ramane doar o vorba care si-a gasit  locul ei in mintea mea si tot ma simt mai bogata spiritual, ei sunt o parte esentiala a vietii mele, las usi deschide peste tot,  daca unii m-au lovit pe la spate, au si ei locul lor undeva intr-un cotlon ferecat al sufletului meu....il deschid doar atunci cand imi selectionez viitoarele prietenii spre a nu recidiva in pacatul de a alege pe cine nu trebuie.
      Daca e sa vorbesc despre prietenii apropiati o sa spun ca unii din ei au devenit parca parte din familie, daca nu-i sun o zi, imi lipsesc, dar hai sa recunosc ca gasesc si prieteni nepotriviti, cum - necum, parca am magnet la ei...ei!! bine...ei parca sunt aceia care tin sa-mi schimbe cursul vietii la modul neplacut, de ce? pentru ca am crezut  in prietenii si cu femei dar si  cu barbati, doar ca am descoperit in timp  ca nu avem aceeasi perspectiva asupra vietii si dragostei, astfel relatia s-a erodat si a ajuns sa devina un real pericol pentru ca nu mai stii vis-a-vis de cine trebuie sa te cenzurezi ...iar o vorba scapata in plus te poate costa mult!
      Marturisesc ca am si prietenii pe care le gust in doze mici, ocazional, ele parca imi coloreaza pe moment viata, nu devin o povara, nu au pretentii mari, nu e insa nimic artificial, se intampla pur si simplu si asa cum vin si pleaca, nu astept insa camaraderie din partea lor desi unii incearca sa sustina ca si-ar dori sa fie nesfarsita prietenia, insa vad in timp ca  nu au puterea s-o sustina, sunt pe perioada limitata, atat cat se pare ca le este lor bine.
      Am si prietenii reconfortante cu care pot sa ma destind in momentele mele de "inghesuiala", ne ascultam reciproc, ne sfatuim daca este cazul si atunci cand inchidem sueta sau telefonul ne simtim eliberate, adica e un soi de terapie pur si simplu!
     Cert este insa ca am  2-3 prieteni mai apropiati, daca se intampla sa apara cel mai mic  conflict caut sa remediez situatia pentru ca absenta lor m-ar da serios peste cap, astfel incat ne acceptam si tacerile si defectele pentru ca ne asemanam si nu intamplator se spune cine seamana se aduna...chiar daca avem gusturi deosebite, reusim impreuna sa ne consolidam identitatea si  respectul de sine, ne bucuram impreuna de perspectivele vietii si depasim impreuna greutatile !Traim in epoca tehnologiei, secolul vitezei iar timpul nostru este foarte pretios, trebuie insa sa stim  ca pretenii pe care ii alegem sunt  oglinda  noastra, alegeti-va insa prieteni cu bun simt,  bunul simt este instinctiv, nu confundati cunostintele cu prietenii, cunostintele sunt doar oameni de care te lovesti, te folosesti sau care iti fac un bine sau un rau si cu care impartasesti anumite momente ale vietii, prietenii insa ii alegi exact asa cum iti alegi mancarea, sunt hrana ta!
   

Mare ti-e sera, Doamne!!

   

      Nici nu prea stiu cum sa incep articolul pentru ca e de rasu'-plansu...imi amintesc de o discutie pe care  am avut-o cu un coleg de radio, cineva din lista de YM pentru dedicatii cica l-ar fi injurat si l-ar fi acuzat cum ca toate de la colegul meu pornesc ca prea multe dedicatii primeste respectiva si nu-l baga pe el in seama....Doamne, ma gandeam in sinea mea, am cunoscut si eu multa lume in virtual, dar sa fii gelos pe cineva, sa te indragostesti de o voce, de o fotografie si apoi sa ajungi sa  ameninti cu moartea cand respectiva e bagata in seama pe un radio, e chiar prea mult!
    Cum o fi asta sa fii gelos pe cineva in virtual? sa ajungi sa ti se interzica sa vorbesti cu alta lume, sa  fi posesiv/a desi nu ai intalnit persoana in realitate si nu stii cate parale face...este peste modul meu de intelegere, parol!...de ce spun asta? pentru ca iubirea aia trebuie sa ajunga la un apogeu, daca tot e iubire si atunci cum faci?...ma rog o sa spuneti ca toate iubirile se consuma intr-un fel sau altul, atunci cand incep ti se pare ca o sa dureze o vesnicie  insa pe zi ce trece "kilogramele"de iubire scad...de ce? pentru ca nu sunt apreciate sentimentele asa cum trebuie, si ma intreb unde or fi iubirile alea mari cand parca iti vine sa bagi mana in piept si sa-ti scoti inima pentru ca nu mai incape atata fericire...sa inteleg ca iubirea e consumabila? ajungi in final numai la franturi de sentimente, nebunii si trairi pe care le treci la capitolul experiente?
      Asa stand treburile pricep ca singura iubire neconsumabila e cea de sine...si uite asa mi-am trasat o sarcina - o sa ma iubesc de acum inainte pana la extreme si inapoi sau pana la cer si inapoi cum imi spuneau fetele mele cand erau mici si le intrebam cat de tare ma iubesc ele pe mine...o sa-mi recompun sufletul si o sa-l tin la cald, departe de "petele unsuroase " ale netului, daca ai suflet curat si poti fi bun si ai stralucirea aia de om frumos din cap pana-n picioare - iubeste!! daca nu, nu te juca cu dragostea ca-i pacat!!
    Am iubit si eu si am crezut ca facerea de bine va aduce schimbare peste crestetul lumii, am iubit si am vibrat cu fiecare por al pielii si poate cu fiecare lacrima a ochilor, insa sfarsitul iubirii e dureros, ai de curatat  peretii sufletului de "petele" care le-au lasat oamenii cu suflet murdar, iti trebuie ani de aerisire,  de soare si lumina pentru ca acei indivizi sunt buni pe dinafara si devoratori de suflete pe dinauntru....constati ca sunt comercianti ieftini care nu au nimic de oferit decat vorbe, dar ca sa nu raman datoare, pe unii i-am "scrijelit" aici pe blog,...ma rog, sunt chestii de mult apuse, e istorie totul doar ca pe mine m-au facut un soi de "scriitoare",  am amestecat basmul virtual cu acele ingrediente pe care  mi le-au trezit:negatie, fericire, indoiala, dzamagire,  apreciere, renegare si lista ar putea continua...si uite asa m-am vindecat de tot raul pe care cu voia sau fara voia mea l-am acumulat!Au ramas cam asa...niste negative in mintea mea, si daca  tot au trecut prin viata mea vreau sa le ofer un dar muzical:
Route 94 - My Love      Auditie placuta!

Implozie

   

  

     Azi, am ziua aia in care sunt  arogant de satisfacuta daca pot sa spun asa... pentru ca tot ce m-a apasat in interior a  rabufnit, inspir un alt aer si ma simt diferit! fac din toate gandurile mele un evantai  sa nu ma" arda"  prea tare ...pentru ca incerc sa ma reinventez( o fac mai rar...dar o fac!  ) si spun clar si raspicat ce cred acum, toti credem despre noi ca suntem speciali,..bun, bun!! dar ca sa putem sa ne dovedim noua insine aceste lucruri folosim tot felul de trucaje si gesturi teatrale, din dorinta clara de a ne adapta  oportunismelor din jurul nostru, dar nu ne gandim ca de fapt ceea ce ne face pe noi liberi este chiar adevarul pe care oamenii nu vor sa-l auda...si asa ajungem sa nu fim impacati cu sinele nostru care de fapt nu ar trebui sa tina cont de like-rile si dislike-rile  altora ci de ce ii face  fiecaruia bine...
    Sa nu credeti ca mi-am propus azi sa vorbesc despre frumusetea nemarginita a fiintei umane si a dimensiunilor ei nebanuite in candoare si onestitate, nu!!! poate doar la bunatatea aceea sedimentata in sufletul tau, al meu, al celor care mai cred in proverbul canibal (daca pot sa spun asa ...) cum ca toti oamenii sunt buni. Cert este un lucru, daca mi-am pierdut increderea intr-o seama de persoane nu mi-am pierdut increderea in mine, ba dimportiva! am mai mult curaj,  mai putina frica, mai putina tensiune dar mai multa autenticitate, mai multa vointa, mai mult somn si odihna, mai multa experienta, mai multe actiuni, iar celor care au incercat sa-mi bage bete in roate le spun asa: multumesc!! multumesc ca m-ati facut mai puternica, incercati sa fiti si voi mai buni, NU MAI IEFTINI!!!
    Pfui, parca si natura azi participa la starea mea, ploua cu soare, cand ploua asa cica isi bate dracu' nevasta, dar oare cum ar trebui sa fie cand e invers? ca tare as  mai vrea sa stiu! dar pentru ca nu am interlocutor( nu sunt in emisie... sa primesc feedback... lol !!!! )io cea bolnava de intrebari cu rost sau fara rost, nu gasesc un raspuns diplomatic, ma las pagubasa ....si-mi zic asa cum imi spune un amic cand sunt mai" blonda" - Ioaneee!nu te stresa...lumea e faina si roz, iar de restu' acadele....

Mama Dolores si-a luat vacanta!

     Am observat in ultima vreme ca lucrurile nu mai sunt atat de simple pe cat mi le-am inchipuit eu...sau ma rog chiar daca  ele sunt, altii parca vor sa le complice cu orice pret, dar, problema e alta daca pana acum am fost un fel de Mama Dolores pentru mai multa lume si am carat dupa mine bagaje emotionale,  uite ca m-am desteptat si nu mai vreau sa fiu tuta-tutelor, sa-mi dea cu tifla cei sau cele care au plans pe umarul meu, o sa schimb strategia, adopt un alt comportament - DISTANT...va fi cea mai comoda si potrivita aparare, asa nu o sa am parte de atacuri, asa nu imi da  nimeni in freza...
      In viata anumite lucruri mai trebuiesc ajustate, ca ele vin la forma bruta uneori, pentru a merge totul bine trebuie sa avem rabdare unii cu altii, intelegere, dar mai ales comunicare, dar ca sa iesi din cochilia ta e treaba grea frate, mai bine spui - nu vreau sa vorbesc despre asta si pui punct ca e mai simplu, nu? purtam masti cu totii, cine nu recunoaste asta e ipocrit, dar ideea e alta cum simtim punctul vulnerabil al cuiva, ne comportam ca-n jungla, daca nu ai norocul sa  fi vanator ajungi sa fi vanat, sau ma rog, cunoastem in timp ambele stadii ca asa ne-a invatat viata sa ne aparam sau sa atacam inainte de a ne ataca altii.
     Unii probabil sunt mai pragmatici si bine fac...sunt practici si aleg calea mai usoara,  de ce mama zmeului ma agit eu ca si  Coca-Cola? daca ar fi macar chestii serioase, dar sa ma uit dupa fitele cuiva?cuiva care candva nu ma scotea din "scumpa mea"..."iubitica", "mititica" ...noooo!! raresc eu chestiile astea  gen Mama Dolores, o sa-mi vad de sufletul meu si nu ma iau dupa persoane care efectiv nu stiu ce vor...trebuie sa fi fraiera sa crezi ca lumea are o atitudine corecta fata de tine, atunci cand crezi ca e asa, te bagi mai tare in dileme si belele, detasare si miserupism la greu de azi incolo!
    Se spune ca tot ce-si face omul cu mana sa, se numeste lucru manual, asa si raul pe care si-l face singur nici cel mai mare dusman nu reuseste, dar eu cea care m-au numit toti Mama Dolores am auzit atatea incat ar trebui sa raman neclintita la tot ce mi se intampla...daca unii isi pierd uzul ratiunii de ce trebuie sa-mi chinui eu creierasul? de ce sa fiu eu masochista? de ce ma complic si ma agit pentru persoane carora nu le pasa de mine?de ce ma apuca pe mine pandaliile cand altii imi intorc spatele? de ce sa ma scufund eu in depresii din care poate nu ma pescuieste din cel mai bun psiholog?...pentru ca altii sunt rebeli si vor sa -mi spulbere mie creierii?oi fi eu un magnet prost si atrag toate relele asupra mea?... am fost  pansament la nevoie, dar  gata!! mi s-a taiat grav dorul de drag de prietenii ...daca rabdarea a fost unul din punctele mele forte, aduc la cunostinta ca e limitata, sau va fi de acum incolo in "editie limitata"...o acord doar celor care intuitia mea va da  acceptul...voi ramane singura cumva? ok! mai bine decat cu stres pe cap!Dar ca sa faci asta ai nevoie de o mare doza de indiferenta si poate si niste injectii de nesimtire cum imi spunea Magda, o ascultatoare de la Radio Tasha...am fugit sa cumpar cateva....gata! am hotarit!!

Cine am fi noi fara sensibilitate?

     

     Ieri a fost o zi speciala pentru mine, am primit multe ganduri frumoase, multe daruri virtuale, dar si reale si m-am simtit cu adevarat iubita, am realizat ca noi femeile suntem florile Pamantului, ca putem da rost vietii, fara sensibilitatea, intelepciunea si frumusetea noastra am fi doar niste animale de prada, asa insa prin respectul si iubirea barbatilor ajungem sa gasim fericirea mai usor decat am ajunge sa bem apa...si devenim cele mai gingase, intelegatoare si iubitoare fiinte de pe Pamant.
     Sunt o femeie care imbatrineste, dar in pofida acestui lucru, ma simt tanara si frumoasa si mai am sperante, infatisarea se schimba, mi se pare normal sa fie asa, dar sufletul e mereu tanar.
     Vorbeam pe messenger ieri cu cineva care imi spunea ca nimic nu este intamplator, oamenii vin si pleaca  din viata noastra, dar important mi se pare altceva, sa nu ramai tabula rasa dupa ce ai avut de-a face cu ei...unii iti vand iluzii (taman mie...care ma gandeam ca mi-e chiar prea suficienta cutiuta pe care o detin...) eu as cumpara praf de stele, vorba lui Dalai Lama, mai ca lumea e un alt aforism pe care il vazusesm pe Facebook care spunea cam asa -  Oamenii pe care ii poti cumpara cu bani sunt oamenii care te vor vinde pe nimic....subscriu! m-au vandut si pe mine unii pe nimic, dar macar am invatat lectia.
     Prea putine femei ajung sa inteleaga ce inseamna calitatea si moralitatea, iar moralitatea mi se pare cea mai importanta parte dar si atragatoare ...am vazut femei care ajung pe ultimul loc in viata barbatului, suporta asta din lipsa de demnitate, pentru ce? pentru niste firimituri? ca asa le pot numi eu aceste avantaje materiale- firimituri!!! dragelor, o femeie adevarata nu lupta pentru resturi, impuneti respect, asa veti naste admiratie, atentie la atitudine si la vocabular, o femeie care vorbeste mai urat decat un birjar nu va fi respectata niciodata!
     N-am agreat niciodata femeile si barbatii care isi etaleaza opulenta, am admirat femeile si barbatii care vor sa intalneasca suflete, banii nu-l fac pe om, dar e adevarat ca pot sa-l faca sa para altceva...eu insa vreau altceva sa stiu - cati bani face omul din tine, nu ma intereseaza masina somptuoasa pe care o conduci, pe aia o bagi in garaj,  cu omul  te duci in casa...eu caut confort sufletesc...vreau sa vad locul care imi este acordat in sufletul tau...cineva mi-a spus asa: opreste-te la persoana cu ale carei defecte poti trai, pentru ca in rest toti sunt la fel....n-am gasit inca acea persoana si nici nu stiu daca ea va mai aparea in viata mea,  nici nu cad pe spate cand  mi se adreseaza unii  cu" ce faci papusa?" , "ce faci zana?" trebuie sa-mi cuceresti mintea sa pot sa-ti raspund chiar si la cea mai bizara intrebare...vrei sa construiesti ceva cu mine? de acord, nu vreau sa calc pe flori dar nici sa ma afund in mocirla! Parol!
   Nu vreau minciuni coafate, vreau sinceritate, mai degraba adevaruri urate decat  iubire ascunsa, pentru ca nimeni nu-mi darama tristeti sa-mi construiasca imperii de fericire, omul din tine conteaza pentru mine, iar cei care se considera doar in vizita in viata mea raman simpli musafiri si ATAT!!

"Scuzemie" sau prea multa introspectie

   

    Azi incerc sa pun capat temererilor care imi saboteaza mintea, incerc sa renunt la ideea ca oamenii pot macar pentru o vreme sa se comporte asa cum mi se pare mie firesc ca ar trebui...imi misunau prin minte zeci de scuze pe care le formulau intr-un fel sau altul sau pe care la randul meu le acordam celor care poate voit sau nevoit le greseam...dar, gata!!! nu mai vreau nicio vina empatica daca pot s-o numesc asa, vreau sa fiu recunoscatoare Lui pentru ca sufletul meu e plin de armonie,  si ca ma bucur de oameni frumosi in jurul meu, sunt sanatoasa, am doua fete minunate de care sunt mandra, sufletul meu e cald si luminos, vesel mai mereu, de ce as umbri starea cu nimicuri?
    Aproape tot ce imi propun reusesc sa duc la indeplinire, am incredere in fortele mele chiar si atunci cand unele situatii ma supara, intretin ganduri pozitive, ele vibreaza cu universul si emotiile pe care le traiesc rezoneaza  cu gandurile mele predominante, ma bucur de fiecare clipa, ma bucur cu alte cuvinte de viata!
   De ce as creste in gradina sufletului meu buruieni cand o pot umple cu flori? pentru ca ceea ce sadesc aia culeg....oglinda sufletului meu imi arata tot ce am si ce merit de fapt - oameni frumosi, dragoste si prieteni care ma ajuta sa depasesc obstacolele, o persoana care se respecta pe sine este o persoana care stie sa respecte si pe cei din jur si asta ii aduce multumire.
    Mai zilele trecute cineva imi trimitea in privat o melodie - VAMA - Copilul care alearga catre mare ,
raspunsul pentru acea persoana este ca viata este o oglinda si pentru rege si pentru cersetor..."coroana" inseamna virtutiile pe care le are acea persoana  indiferent de statut...nu conteaza cati supusi, cat de mare e imperiul ci nobletea....iar vocilor critice le spun sa nu mai invinovateasca pe altii pentru incidentele lor ci mai degraba sa caute in interiorul lor, pentru ca eu validez doar vocea mea interioara, ea nu ma scoate niciodata din ritmul vietii  dimpotriva ea imi spune ce e bine si ce nu e bine pentru mine, nu altii!...si mai e ceva ce nu trebuie uitat - darul neprimit se reintoarce la cel care il face...viata este darul cel mai de pret, trebuie sa visam macar la soare ca sa ajungem  la stele.