In viata anumite lucruri mai trebuiesc ajustate, ca ele vin la forma bruta uneori, pentru a merge totul bine trebuie sa avem rabdare unii cu altii, intelegere, dar mai ales comunicare, dar ca sa iesi din cochilia ta e treaba grea frate, mai bine spui - nu vreau sa vorbesc despre asta si pui punct ca e mai simplu, nu? purtam masti cu totii, cine nu recunoaste asta e ipocrit, dar ideea e alta cum simtim punctul vulnerabil al cuiva, ne comportam ca-n jungla, daca nu ai norocul sa fi vanator ajungi sa fi vanat, sau ma rog, cunoastem in timp ambele stadii ca asa ne-a invatat viata sa ne aparam sau sa atacam inainte de a ne ataca altii.
Unii probabil sunt mai pragmatici si bine fac...sunt practici si aleg calea mai usoara, de ce mama zmeului ma agit eu ca si Coca-Cola? daca ar fi macar chestii serioase, dar sa ma uit dupa fitele cuiva?cuiva care candva nu ma scotea din "scumpa mea"..."iubitica", "mititica" ...noooo!! raresc eu chestiile astea gen Mama Dolores, o sa-mi vad de sufletul meu si nu ma iau dupa persoane care efectiv nu stiu ce vor...trebuie sa fi fraiera sa crezi ca lumea are o atitudine corecta fata de tine, atunci cand crezi ca e asa, te bagi mai tare in dileme si belele, detasare si miserupism la greu de azi incolo!
Se spune ca tot ce-si face omul cu mana sa, se numeste lucru manual, asa si raul pe care si-l face singur nici cel mai mare dusman nu reuseste, dar eu cea care m-au numit toti Mama Dolores am auzit atatea incat ar trebui sa raman neclintita la tot ce mi se intampla...daca unii isi pierd uzul ratiunii de ce trebuie sa-mi chinui eu creierasul? de ce sa fiu eu masochista? de ce ma complic si ma agit pentru persoane carora nu le pasa de mine?de ce ma apuca pe mine pandaliile cand altii imi intorc spatele? de ce sa ma scufund eu in depresii din care poate nu ma pescuieste din cel mai bun psiholog?...pentru ca altii sunt rebeli si vor sa -mi spulbere mie creierii?oi fi eu un magnet prost si atrag toate relele asupra mea?... am fost pansament la nevoie, dar gata!! mi s-a taiat grav dorul de drag de prietenii ...daca rabdarea a fost unul din punctele mele forte, aduc la cunostinta ca e limitata, sau va fi de acum incolo in "editie limitata"...o acord doar celor care intuitia mea va da acceptul...voi ramane singura cumva? ok! mai bine decat cu stres pe cap!Dar ca sa faci asta ai nevoie de o mare doza de indiferenta si poate si niste injectii de nesimtire cum imi spunea Magda, o ascultatoare de la Radio Tasha...am fugit sa cumpar cateva....gata! am hotarit!!
Foarte bine spus, draga mea! :-)te pup!
RăspundețiȘtergereRectific , daca mi-e permis: "Mama Dolores" trebuie scoasa la pensie, si-a trait traiul , si-a mancat malaiul, are nevoie si ea de relaxare, de frumos, de o manuta de prieteni adevarati, de iubire curata si netrucata , de vise implinite si suflete curate imprejur, de oameni care au curajul cuvantului sincronizat cu fapta si ofera "pretul" corect pentru fiecare gest , vorba , actiune..iar daca nu gaseste toate acestea? mai bine singura si detasata, asa cum am citit aici, Olga! Injectiile de nesimtire?am auzit ca s-ar da pe sub mana , la farmacia verde , unde toate visele devin posibile, daca gasesti vreo portita, cumva..sa imi tii locul , OLga, te rog, am sa stau la coada pentru un astfel de tratament ..si voi incerca sa devin exact asa cum ma descriu unii si altii, macar sa stiu de ce sunt acuzata si persiflata!Rabdarea? este punctul forte al "taurilor" , berbecii? au multe nevralgii cauzate de situatille care solicita acest spice al vietii , "rabdarea"..indispensabil adesea! Draga Doamna, capul sus, tot inainte..si las-o pe Mama DOLORES sa isi pape pensia in liniste si armonie, asa cum merita din plin! Te pupa cu simpatie, Magda, ascultatoare veche si fidela RADIO TASHA!
RăspundețiȘtergereDraga Magda, noi am discutat mult in virtual, ne stim de ani buni si nu intotdeauna poate ce ne-am spus a fost primit cu flori de o parte sau alta, insa am tinut cumva cont fiecare din noi de cele pe care le-am sustinut, si stii de ce? pentru ca nu suntem perfecti, iar orgoliile sunt bune pana la un moment dat, daca sunt duse la extreme strica mult in orice relatie...Prietenii sunt si greu de pastrat. E greu sa accepti o persoana asa cum este, cu toate defectele si calitatile ei. E greu sa intelegi o persoana care nu face intotdeauna ceea ce ar fi logic sau impus. E greu sa comunici cu o persoana in momentele in care vrea sa fie singura. E greu sa te intelegi cu o persoana la fel de bine in momentele dificile ca si in cele fericite. E greu sa imparti totul cu o persoana cand iti este teama sa dezvalui totul despre tine. E greu sa nu judeci o persoana atunci cand toate aparentele iti indica sa faci asta. E greu sa fii acolo pentru o persoana in toate momentele in care ea are nevoie de tine. E greu sa mentii legatura cu o persoana atunci cand ai prioritati si obligatii care nu iti lasa prea mult timp liber. Unii spun ca daca reusesti, inseamna ca esti prietenul perfect, altii spun ca ar trebui sa te inteleaga si persoana respectiva... dar mie imi place sa cred ca fiecare are propriile atribute si prioritati si cu ceva eforturi sustinute se pot impaca....Si oricat de buna ai fi pentru o persoana, cand apare cineva mai bun, de cele mai multe ori esti dat la o parte in favoarea acelei persoane."Mama Dolores", a plecat cu un gust amar, nu va mai fi niciodata ceea ce a fost pentru nimeni!!m-am saturat de clisee, de oameni care spun una si cred alta! Fiecare sfarsit aduce un nou inceput.In tot binele, mereu se va gasi un rau.. precum in mii de ingeri inocenti, s-a aflat unul patimas.Orice lucru isi gaseste antonimul perfect, de asta ne-am convins cu totii!
ȘtergereSe pare ca esti partizana iconoclastilor si bine faci...sfarma suferinta si durerea, nu merita nimeni din lumea asta sa te faca sa suferi.Lasa gandurile, senzatiile si sentimentele sa se exprime, lasa-le sa spuna ce vor, nu te lupta cu ele, nu te alunga, ca o sa te alerge ele pe tine altfel.
RăspundețiȘtergereCorina, situatia in sine mi-a activat o stare de dazabuzare, dar a trecut, stii? citez un amic de pe Facebook care imi scrie asa:Faptul ca esti vorbit(a) pe la spate de catre oameni mici inseamna ca ai succes,un succes la care ei abia viseaza...Ca sa treci la un alt nivel spiritual, e nevoie sa renunti la ce ai fost pana acum....asta fac si eu acum altfel e ca si cum n-ai schimba apa la flori, crezi ca vor creste?
ȘtergereNimic nu se intampla doar ca sa se intample. Totul are un sens. Orice suferinta iti preda o lectie de viata. Viata noastra e plina de semne si simboluri.
In viata,ca sa avem iubire,este necesar sa devenim Iubire. In momentul in care devii tu insati Iubire,nu mai esti interesata ca celalat a plecat (sau nu),ca are sau n-are viata lui,cu ce se ocupa,ce ,,mandre” ii mai ies in cale. Deoarece,trecutul a trecut. Nimeni si numic nu-mi poate readuce trecutul inapoi;si chear daca ar deveni posibil intr-o zi,nu se merita. Nu se merita sa alergam dupa o persoana care nu ne mai vrea. Pentru ca,pur si simplu,n-are rost.
RăspundețiȘtergereDar exista cel putin un lucru care ARE ROST in lumea asta:sa dezvoltam personalitatea noastra,sa petrecem un timp in viata noi cu noi insine,pentru a face o introspectie in propriul interior,si a face curatenie,a elimina de acolo tot ce nu inseamna Iubire.
Nu e usor uneori,pentru ca-ti asumi probabilitatea de a atrage reactii diferite din partea celor ce te citesc,dar...daca nu-ti dai jos masca niciodata ajungi sa uiti tu insati cum esti...si oricat as scrie,descopar ca tot nu reusesc sa cuprind tot ce simt,de fiecare data dupa ce public postarea, noi ganduri cocheteaza in mintea mea...
ȘtergereLucrurile nu se intampla ca-n romane sau filme. Viata isi urmeaza cursul, testandu-ne continuu....fiecare isi panseaza sufletul in maniera proprie, sinceritatea fata de noi insine ne salveaza intotdeauna, inclusiv de suferinte!Am constientizat ca nimeni nu apartine , nimanui asa cum am constientizat ca daca esti iubita cu adevarat de unele persoane ele raman langa tine in toate etapele vietii.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereTot ce faci, fa pentru tine! Restul e poveste! emoticon heart
Asta mi-am propus de acum incolo sa fac! multumesc mult Adina!
Ștergere@Admintasha OLGA.... Pentru tine in special! si poate pentru cei care se smt infranti...Mai știi cum e un zâmbet perfect? Îți cuprinde întâi sufletul. Apoi îl vezi cum țâșnește în raze strălucitoare din iriși și se revarsă pe obraji. Până când ajunge pe buze, chipul tău e deja un mic astru. Nu e păcat să pierzi atâta lumină și strălucire lăsând-o să se scurgă în iarbă? Atunci colțurile gurii se ridică și gura ta ia forma unei cupe care se umple cu mii de scânteie mărunte de suflet. Ce e zâmbetul?
RăspundețiȘtergere-O fărâmă de suflet prinsă între buze.
-Să nu uiți asta!
Să nu uite, să nu uite! Câte lucruri putea să țină minte? Câte lucruri trebuia să țină minte? Pe multe le rătăcise în uitare și acum îi părea rău. Erau acele amintiri care îi așterneau un zâmbet pe buze, îi agățau de colțurile buzelor o fărâmă de suflet. Cât de frumoși sunt oamenii cu suflet, sau cel puțin cu suflet la vedere. Mulți îl țin ascuns, așa cum făcea și el acum, ascuns de priviri iscoditoare, de gânduri întunecate, de răutăți și lovituri. Totuși, tristețea reușea să îl găsească oricât de adânc l-ai ascunde. Când oamenii se tem, lovesc. Lovesc pentru că vor să se apere, jignesc, rănesc în încercarea lor disperată de a se salva. De la ce? De la orice! Să fie înfrânți, răniți, mințiți, lipsiți de lucruri sau oameni dragi. Îi era milă uneori de astfel de oameni. Câtă tristețe și câtă teamă, furie, neputință zace în sufletele lor! Și atunci izbucnesc, împroașcă pe cei din jur cu dejecții verbale și se simt puternici, justițiari. Se simt bine atunci când îi micșorează sau nimicesc pe cei din jur din cuvinte. Au putere tocmai pentru că ceilalți au bun simț.
-Un om puternic zâmbește deasupra tuturor, nu împroașcă cu noroi. Un om puternic se ridică prin bunătate, nu prin jigniri! Să fii un om puternic!!