Loviti de neputinta si parca de un sentiment de razvratire am vrea parca sa facem o vraja sa fie totul ca inainte...din pacate orice ai face si orice ai zice, lucrurile odata intamplate nu se mai pot repara iar raul de amintiri curg spre tine, aproape te inunda, iti aminteste tot ce ai patit, cine te-a ranit, de ce te-a dezamagit si de ce lucrurile nu s-au intamplat asa cum ti-ai fi dorit sa se intample. Vrei sa ai raspunsuri, dar din pacate ramai doar cu intrebari, stii ca totul va trece si nu mai cauti justificari doar poate frici care exagereaza realitatea, construiesti ziduri care sa te protejeze, inchizi bucati din tine sau poate doar bucata ranita si te gandesti oare de ce nu s-a inventat un gen de medicament ca si Nurofenul pentru dureri de suflet si drame emotionale, existentiale...
Dar ce fac acum? arhivez si dezarhivez amintiri?...o melodie...un gand...un cuvant spus candva de cineva, declanseaza in mine starea asta turbulenta, de aparenta vulnerabilitate sau poate tanjesc dupa ceva nedefinit poate chiar banal si nu am liniste interioara...stiati ca si banalul are farmecul sau? niciodata nu mi-am dorit lucruri spectaculoase, daca s-au intamplat au fost o binecuvantare pentru mine dar, de-a lungul timpului am invatat sa apreciez si momentele mai putin reusite, mai putin fericite sau cum naiba le-o chema, pentru ca datorita lor am reusit sa le apreciez din plin pe cele frumoase.
Am avut parte in viata de acei oameni frumosi pe care i-am numit - oameni cadou, de ce? pentru ca oamenii astia te inspira, te provoaca, ba mai mult, te slefuiesc cumva...reusesti sa schimbi cumva ceva in bine, pentru ca ei reusesc sa scoate la iveala tot ce ai mai bun in tine...apar in viata ta cand nici nu te astepti, dar cand poate ai cea mai mare nevoie de ei sunt in fel de puncte de rezonanta si chiar vorbeam mai cu o zi inainte cu un amic despre acest lucru...cu ei imparti momentele de gratie, de frumos, de expansiune a gandurilor, a simturilor, si iti lasa impresia ca langa ei timpul se opreste in loc.
Acesti oameni au un merit, sunt deosebiti, te iubesc si te accepta si cand esti intors pe dos, ciufut, sau ai o stare proasta, neprietenoasa...ideea e alta ca tu uiti sa ii mai cauti crezand la un moment dat ca asa e firesc, iar ei raman cu firescul si naturaletea lor....si uite asa isi iau zborul cu aripile lor pline de iubire...oare nu-i pacat? ba da! pentru ca eu nu cred in relatii reciclate si in fire innodate, cred insa in etapa vindecarii si iertarii, in dragul de oameni, in rezonanta si interactiune. Dar ma opresc aici...am povesti care poate inca isi cauta" ascultatorii "si nu pentru ca nu le-ar asculta cineva...ci pentru ca poate nu le-ar intelege! ele raman depozitate poate suspendate ...pana cand? pana cand isi vor gasi echilibrul, dar si starea de spirit potrivita.
Oamenii cadou, sunt toti oamenii din viata noastra, chiar si cei care imprastie energie negativa. Aceia vin in viata noastra ca sa ne invete ca noi nu trebuie sa fim asa, si sa invatam sa ne ferim de ei. In rest toti oamenii care trec prin viata noastra sunt oameni "cadou" de la cere avem de invatat, de la care ne incarcam energetic sau de la care ne umplem de "preabun"......Imi pace sa cred ca oamenii sunt buni la baza, si fiecare om e FRUMOS....Caldura unui om incepe din privire, coboara pana in suflet, iar sufletul se incarca cu un curcubeu.
RăspundețiȘtergereM-am trezit dimineaţă copleşită de gânduri… Am multe de făcut, tot felul de probleme de rezolvat, alergătură… Ştiam că mă aşteaptă şi momente mai dificile în care va trebui să înfrunt lumea şi să lupt cu prejudecăţile şi cu ignoranţa unora… Apoi, dintr-o dată, am privit afară pe fereastră... Soarele, care cuprindea cu lumina şi cu căldura lui tot ce mă înconjura, mi-a amintit că nimic nu este mai important decât mine, decât oamenii pe care îi iubesc şi decât pacea mea sufletească... şi că nimic nu merită să îmi stric ziua, să mă încarc negativ şi să risc să devin un om urâcios şi indispus… Şi mi-am aspus aşa: “Azi o să reuşesc să le fac pe toate cu pace şi cu iubire şi o să am o zi bună! Voi fi eu mai puternică decât ceilalţi, mai bună şi mai răbdătoare! Pentru că vreau şi pot!“ Să aveţi o zi frumoasă, cu reuşite şi cu inimi pline de pace şi de iubire!
RăspundețiȘtergereVIAȚA NOASTRĂ E UN TREN ȘI NOI CĂLĂTORI MISTERIOȘI CĂRE URCĂM ÎN EL CU O SINGURĂ ÎNTREBARE ORE CINE VA COBORÎ LA STAȚIA URMĂTOARE....?AM ȘI EU O ÎNTREBARE LA TINE OLGA ORE CREZI CĂ EU SUNT UN OM CADOU ÎN VIAȚA TA?
RăspundețiȘtergereEI !!!GREU RĂSPUNS NU?EI OLGA CĂ TOT VORBEAI TU DE OAMENII CADOU DIN VIAȚA TA ÎMI POȚI DA ȘI MIE RĂSPUNS LA ÎNTREBAREA MEA TE ROG!
Da, Daniele esti si tu un om cadou in viata mea!
RăspundețiȘtergereDe multe ori ne pierdem cand primim un astfel de cadou si reactionam la fel cum am reactionat si la celelalte "cutii" goale primite cadou! Pana sa ne dam seama ca acest cadou nu este doar o "cutie" goala, pierdem continutu !
RăspundețiȘtergereS-o legi asa pe ma-ta! care te-a facut bolnav la cap!! nu esti sanatos la cap! Doamne mare-i sera Ta si mult sar gardul!
RăspundețiȘtergere