Regasire

   

    Anul acesta m-am hotarit sa-mi schimb prioritatile, poate au si fetele mele putina crestina dreptate, radioul imi fura cam mult din timpul zilei, dar este totusi o potentiala sursa de incarcare  energetica pozitiva, m-au ajutat mult feedback-urile primite de la ascultatori, am gasit in ele ceea ce poate imi lipseste in singuratatea mea : iubire, respect si drag de a merge mai departe in tot ceea ce fac....dar pe undeva am avut si momente cand parca m-au strapuns cu picamerul si m-au facut zdrente unele mesaje si intamplari datorate acestui hobby. Dar una peste alta nici izolarea nu ar fi fost o solutie, m-ar fi privat de acumulare de informatii, de instruire, si de ce nu,  chiar de oportunitati....socializand am cunoscut oameni speciali de la care am avut multe de invatat, dar am observat ceva, desi suntem multi online, de-o vreme nu mai suntem capabili sa socializam nici macar in virtual, vedem, citim, dar uitam sa comentam, pentru ca  gandul ne zboara grijile cotidiene. Noroc cu blogul, noroc cu cuvintele mele din umbra, imi curat mintea de gandurile care nu vor sa mai poposeasca in sufletul meu, pentru ca infrangerile avute in anul trecut le-am trecut la "clasat" si uitat, pastrez doar victoriile, intorc pagina si ma duc mai departe...
     Dialogul singuratatii se duce in doi: intre suflet si judecatorul suprem, judecatorul imi arata aspru cu degetul tot ce am gresit, si nu este mai mare rusine decat rusinea ta fata de tine, de tot ce ai gresit in fiecare zi, in fiecare seara asist la o judecata si cand" procesul "s-a terminat unde credeti ca ma retrag? tot in mine, in sufletul meu, uneori pedeapsa data de judecator mi se pare prea grea de dus, parca as lasa o parte din ea  si pe umarul cuiva...dar acel umar de urgenta,  care s-ar constitui un scut moralizator, e greu de gasit si imi trag sufletul cum pot si imi dovedesc iar si iar ca pot.Viata e atat de nesigura, pariezi pe familie, pe prieteni, pe iubire, nu ies toate cum vreau... dar, in pofida acestui fapt  ma incapatinez sa cred ca nu m-am nascut sa pierd...ci sa castig! nu vreau devalorizare si subapreciere legat de propria-mi persoana si consider ca sunt suficient de buna sa merit sa primesc de la viata ce-mi propun sa am...gasesc resurse  si un izvor nesecat de speranta, cu care mereu  merg mai departe....nu uit insa sa fiecare drum isi are pretul si imi asum alegerile lupta cu vicisitudinile vietii.
     Stiti la ce ma gandesc acum? la cata iubire se risipeste  din cauza nesigurantei noastre, din cauza arogantei noastre, orgoliilor si lista ar putea conntinua... si ce facem in schimb? ne adancim in adanci tristeti si, enervate dezamagiri si obositoare taceri.Poate si sufletul meu se ascunde acum sub fila blogului, e un refugiu, o face din teama de a nu fi ridiculizat si face un pact secret cu"judecatorul"...are carevasazica  acceptul" rebeliunii "in scris vis-a-vis de oameni, situatii, sentimente...si doar atat!