Nu mai caut nimic pentru ca mi-am pus deja atatea intrebari ca am ajuns sa cred ca ori ele s-au indragostit de mine ori eu de ele ca prea des mi le puneam, prea des le accesam, acum savurez conversatiile avute cun x sau y si ajung sa cred ca si aceste mici nimicuri imi pot umple sufletul de bucurie...mi-am ordonat gandurile si le-am salvat pe cele frumoase....o sa mai am nevoie de ele, multumesc celor care s-au invrednicit sa le trimita spre mine, gratitudinea este o emotie complexa si tocmai de aceea imi vine greu sa o exprim, dar ma las cuprinsa de acel frumos si magie si cu plecaciuni le multumesc in gand, dar si aici pentru tot.
Stiti la ce ma gandesc? ca uneori daruim fara sa ne gandim ca cel in cauza are sau nu are nevoie de acel dar, ideea e alta...uite acum eu am realizat valoarea acelor "daruri "exprimate in cuvinte candva dar care acum conteaza atat de mult pentru mine.Exista o ciclicitate, viata iti da atatea examene pana iti inveti lectia, poate eu unele nu le-am invatat la vremea potrivita sau poate le-am uitat, dar viata nu uita...ti le da din nou....stai ca un observator si iti revezi propriile trairi asa cum fac eu acum...desi, greu cu puzzle-ul...unele piese lipsesc!
E iarna, e gri in fiecare zi...greu sa gasesti lumina, soarele ... si totusi...simtirea mea nu se lasa pagubasa, cauta...comori sau poate pericole ascunse sau surprize, e un joc intre inima si ratiune la care se adauga si doza de mister, care ma agita, ma nelamureste si imi da starea aceea picanta de dualitati, un joc al provocarilor, care ma indeamna sa fiu mai buna, sa ma joc cu viteza timpului care nu ne iarta pe niciunu' dar care ne ajuta sa fim un R.A.I adica:
Respect
Autenticitate
Iubire neconditionata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu