Blog premiat

RadioTasha

duminică, 30 octombrie 2016

Imbraca-ma in vise,mangaie-mi sufletul!

   
     Din copacul vietii mele, visele se scutura usor, e toamna...si e firesc probabil sa fie asa....nu mai am putere sa inalt zmeie spre cer si nici sa fredonez  cantecul vietii, e greu sa traiesti cu jumatate de suflet, e greu sa fi impovarata de durere iar pe bolta sufletului sa ai mereu norii aducerilor aminte, e greu sa te trezesti dimineata fara cel drag langa tine...e greu sa-ti imblanzeasca cineva durerea...e greu pentru ca nimeni nu stie ce-i in sufletul meu...chiar daca poarta sufletului meu a fost mereu deschisa spre oameni, spre oameni frumosi de la care am  primit incurajari,  cu ale caror ganduri m-am dus mult timp mana-n mana...si cu care am vibrat cu iubire la fiecare atingere.
    Zambesc si fac lumea sa zambeasca...incerc sa fiu aproape chiar daca sufletul meu azi e plin de indoieli, tineretea mea a murit demult iar apusul incepe sa doara...clepsidra timpului se scurge nemilos, nu o pot opri...si nici nu cred ca imi doresc asta! intre lacrimi de dor si aduceri aminte pot sa intreb ceva? cine poate sa mangaie o lacrima? cine poate saruta un vis, o iluzie?

miercuri, 26 octombrie 2016

Absenta

 
    In pofida faptului ca ma pot declara o fericita  a sortii simt ca parca nu-mi valorific potentialul la maxim, simt ca ceva, cineva  lipseste,  sau mai bine spus absenteaza...adica cumva asa cum mi-a spus cineva mai zilele trecute: vorbesti, dar nu spui ce simti, ca si cum ai vrea sa inteleaga lumea ca nu simti absolut nimic... posibil! dar ma intreb oare e interesata lumea de ceea ce simt eu? e atata mahmureala in lumea asta...atata nebunie incat fiecare isi vede de  interesul lui....
     Mi-am spus mereu ca a fi calma inseamna sa fiu fericita...si chiar sunt in majoritatea timpului, imi doresc insa totul, adica totul din frumosul care viata mi-l ofera, e ca o tabla de sah (recunosc ca nu stiu sa joc sah...dar banuiesc cum stau lucrurile...) pot fi si regina dar si tura...si chiar" nebunul"care stiu  ca are castig de cauza la sfarsitul jocului, insa ca sa fie un sfarsit de joc avantajos e nevoie de o pereche de nebuni, poate  aici e si problema mea...in fine!
      Dar, una peste alta nu cer mult vietii decat libertatea de a fi eu...traiesc in amintiri, franturi si emotii nespuse, ma sperie banalul, pentru ca eu traiesc totul cu pasiune, dar, am si eu vulnerabilitatile mele, insa  vin tot eu si spun  cel/ cea care nu risca nu traieste cu adevarat!...sunt o fricoasa carevasazica?
     Ascult radio in timp ce scriu...si ma gandeam ca fiecare iubeste propria esenta...un coleg pe chat imi spune legat de afirmatie mea  asa:
     " dedeterocker: prorpria esenta e diluata si imbunatatita ce esenta celui ales...desi aceasta simpla chimie e uneori mai grea decat big-bangul care a creat totul...spunea si Margineanu... nimic nu dispare... totul se transforma... asta e si viata o continua transformare"
     Ma intreb...suntem oare victimele propriilor noastre idei? am inceput sa ma panichez inutil? victima sau invingator?greu de spus! si cu toate astea eu am incredere in fortele mele...nu-mi critic starile, am control asupra vietii mele dar ...exista o absenta!

marți, 18 octombrie 2016

Ce intelegi tu prin fericire?

      O intrebare pe care mi-a pus-o un ascultator mai zielele trecute pe skype...i-am raspuns in cateva cuvinte atunci pentru ca subiectul acelei emisiuni era diferit, dar se pare ca omul inca nu e edificat m-am gandit sa-i raspund pe blog, ca tot n-am somn si tot am timp...noaptea-i lunga si zorile sunt departe...
      As crede dupa cum m-a intrebat ca e un nefericit, cu toate ca eu zic ca fericirea exista pentru fiecare din noi, diferenta e ca unii nu o simt la momentul potrivit, o invoca doar in momentele cand se simt innecati in durere si tristete...iar unii isi contrazic gandurile cu inima, exista o lupta continua in ei, o lupta care nu le da ragazul sa guste din fericire. Am spus de multe ori pe radio, viata noastra este o poveste, noi suntem motivul povestii, noi alegem cuprinsul ei si tot noi hotarim finalul. Am invatat de-a lungul timpului ca deciziile pripite se intorc impotriva mea si ca rabdarea imi da posibilitatea sa aleg drumul potrivit....si totusi nimic nu e mai greu  decat sa fii singura in clipe in care poate ti-ai dori o imbratisare, un umar de urgenta pe care sa pui capul...as fi ales de multe ori si eu cu inima nu cu mintea...dar, m-am gandit la consecinte, oamenii sunt schimbatori..sau poate viata ne schimba, fara sa ne dam seama...sunt persoane care vor uita ce ai facut pentru ei, dar nu vor uita niciodata ce i-ai facut sa simta si bineinteles sunt si persoane care vor fi intotdeauna acolo langa tine, gata sa-ti ofere o imbratisare si o vorba buna doar ca ai impresia ca au  aparut mult prea tarziu. Poate fericirea atunci apare cand  incerci sa risti, sa prinzi stropul de nebunie, exact acele clipe cu cativa  metri deasupra cerului si te intrebi ce mai ai de pierdut? nimic! poate doar timp insa traiesti ceea ce simti! Da!!! asta e viata..persoane, sentimente, amintiri.Viata nu inseamna fericire...e ceea ce vrei sa traiesti cu adevarat, presarat cu sare si piper,  sunt clipe, momentele perfecte care vin si trec la fel ca si sentimentul acela in care incetam sa traim.Ideea este ca refuzam sa vedem ceea ce este in schimbul a ceea ce am vrea sa fie, zambim pentru tot ce a fost desi stim ca niciodata nu va mai fi...Viata e o lupta, intre tine si destin intre ceea ce-ti doresti sa faci si ceea ce ti-e scris sa faci dar numai daca ai cu cine lupta sau mai bine spus langa cine....si cine stie? poate undeva cineva sta cu usa deschisa si te asteapta...e nevoie de curaj!...iar lucrurile frumoase se intampla exact atunci cand nu te astepti..niciodata nu e prea tarziu  pentru nimic atat timp cat traiesti!

duminică, 9 octombrie 2016

Puseu de fericire

   
      Pentru mine acest univers in care ma zbat zi de zi este ceva de nepatruns care ma face  ca zilnic sa bat insistent la usa lui,  am insa niste nishe nechituite pe unde patrund spre mine  unde de lumina in fiecare zi, "unde" care mi-au confirmat ca sunt o persoana care la randul meu pot sa ofer lumina celor din jur, adica sa fiu mai concreta... aceasta sira a spinarii care da omului sange si verticalitate inca este la locul ei...si multumesc Lui dar si celor pe care ii am in jur ca ma ajuta sa fiu asa...
    Azi in timpul emisiei mele o colega de radio(Ania) mi-a spus" Olga imi plac mult emisiunile tale, te ascult cu drag...ma intreb de unde atata energie la tine?"...de unde?... buna intrebare!!!...de la voi!! voi ma motivati sa fiu  pe placul vostru sa-mi "muncesc" emisiunile, sa ma documentez asupra subiectelor dezvoltate si sa avem o buna interactiune...si mi se pare atat de usor si atat de frumos!
     Cel mai greu este altceva...ma leg de oameni....si imi vine extrem de greu sa-i dau afara atunci cand imi gresesc, oricata"deratizare" as face, mereu imi vine in minte o intamplare legata de ei, o atitudine, o discutie,  un zambet, un cuvant in cele din urma...daca as gasi pe cineva sa poata sa-mi vopseasca peretii  sufletului de fiecare data si sa ramana totul imaculat ar fi ideal..dar nu exista asa ceva...pot arunca la recyle bin pozele lor,  pot sterge melodiile pe care le am de la ei...nu se poate! ii port mai departe cu mine, am sa ajung cocosata de atata greutate,   hmmm!!!am acolo ceva  nu gluma! e ca si cum ai avea in continuare prieteni, dar pe care nu te mai poti baza, dar tu ii porti neconditionat  mai departe..cineva din cei exclusi( Celine) mi-a spus"vai cata ura in tine!" nu!!! draga mea...gresit! nu e ura...e sila si splendoare, admiratie si respect  fata de cei care au ramas in continuare alaturi de mine. Azi vreau sa-mi "operez" sufletul, bisturiul sa fie necrutator cu tot ce ma ingreuneaza, foarfecele sa taie legatura cu ei, pensetele sa-mi intinda sufletul ridat de suparare si  apoi medicul sa imi inchida operatia scriind cu ata chirugicala - Aici e loc numai de iubire!Stop supararilor!
    Ideea este ca veti zice: - Olga ce-i cu toate elucrubatiile astea?...da, ca de obicei divagatii sterile insa vreau sa spun altceva ca toate lumea vede in mine ce are nevoie ca sa fie fericit, ce ti-e si cu fericirea asta! o stare intrinseca si foarte greu de explicat  si extrem de relativa, depinzand cumva de perioada vietii, fericirea si libertatea sunt ca doua gemene atunci cand una dispare dispare automat si cealalta, eu gasesc mereu solutii, poate unele inacceptabile de care moralistii planetei, dar fiind o persoana nonconformista, alegerile mele ii scandalizeaza pe unii, dar...ii bucura pe altii  care au nevoie de mine, de noi, echipa  de la  Radio Tasha, si ma voi opri eu din scris lasand mai departe sa  exprime colega mea Andreea, poate mai bine ca mine... voi da copy paste la ce spune ea despre Radio Tasha:
"Substantiala si seducatoare, muzica de la Radio Tasha, bucura, provoaca o blânda sau o halucinanta suferinta, înalta lacrimi, adauga si alunga iubiri, formeaza pasiune si o înmiresmeaza cu stinse dar parfumate gânduri si simtaminte fierbinti..
Din note si din batai, cântecele ne provoaca ceva ce nu putem analiza. Nici nu vrem sa o facem. Un om fara muzica e precum o stea ce tinde catre carul mare, vrând parca sa gaseasca calea. Calea nu o gaseste si ramâne mereu pe strazi laturalnice..
Pentru toate acestea..e nevoie de Voce! Vocea este cea care transmite emotia în starea cea mai pura .. vocea este cea care e capabila sa îti puna un zâmbet pe fata sau sa iti stoarca o lacrima.
Ce ar fi radio Tasha fara voce? Ce ar fi Vocea fara Radio Tasha? Iata un silogism a carui explica?ie o regasesc în daruirea neconditionata de suflet..
Diminetile sunt mereu cu roua pe suflet, atâta timp cât matinalul de la radio Tasha iti asigura doza de optimism si de voie buna de care ai nevoie pe parcursul intregii zile. '' Vinovata'' de acest lucru este Ana , cea care ne face trezirea mai dulce.
In lumea vocilor magice de la Radio Tasha, esti condus tandru dar cu incredere  in Magazinul de Vise al Olgai Morar ..acolo unde aflii ca visele pot fi comercializate, ca doar te afli intr-un magazin, nu? Olga este cea care fixeaza pretul corect pentru ele si de fiecare data reuseste sa faca un troc cinstit : un vis daruit la schimb cu o bucatica de suflet!
Ramânem la suflet ..caci fara de el nu am putea func?iona decat ca si niste simple corpuri rigide. Pentru suflet si pentru buna lui functionare avem nevoie de vitamine, luate corespunzator si periodic la aceeasi ora: la ora 14! De vitaminizarea corecta a sufletului se ocupa Iza si nu oarecum..ci si cu o tema adecvata care sa ii pice bine sufletului dupa siesta de la pranz!
Cu sufletul vitaminizat , patrundem in lumea muzicii mereu bune pe care doar radio Tasha o aduce in eter. Orele 16 si 18 iti bat cu forta gongul, iar Cristi sau Marian, sunt cei care prin fiecare melodie oferita au grija ca starea de bine dobândita pe parcursul zilei sa iti mentina echilibrul.
Serile de toamna sunt mereu nostalgice la Radio Tasha, iar vocile magice de la ora 20 au intotdeauna grija si daruire sa ne potenteze starea de dor..de lacrima..de iubire si de nostalgie! Toamna are noi si melancolice valente,  in zilele de luni, miercuri si vineri ..atunci cand esti invitat in Express Caffe-ul lui Ady Moldovan si cand te intrebi daca singurul suflet pe care il posezi este de ajuns pentru a primi tot ceea ce ti se ofera?!
Martea, la radio Tasha. ..niciodata nu au putere cele 3 ceasuri rele si fatidice, pentru ca sunt combatute cu maiestrie artistica de Nicolle! Dincolo de sunetele ei se afla..doar muzica, prietenie si poezie!
Joia..e ziua in care sufletul vrea sa se asigure ca isi va primi doza de balade si de poezie. Si da.. o va primi inzecit, alaturi de Dedete!
Pentru emisiunile de la ora 22, exista Voci calde, care stiu ca noaptea isi cere dreptul la liniste. O avem din plin.. linistea..prin clapele magice ale pianului Coraliei .. prin muzica romaneasca niciodata uitata a Gabrielei ispita .. sau prin aceleasi sunete si cuvinte magice ale lui Nicolle si Anis
Nocturna lui Nick este cea care, pe langa cana de ceai tomnatic si patura pufoasa, ne legana spre cel mai dulce somn!
Multumesc radio Tasha pentru fiecare Voce magica oferita!
___
PS: daca am uitat pe cineva , scuze.. "