Ma joc cu gandurile mele, sau ma las jucata, important e ca mi s-a facut dor de blog, de scris, de flecarit, de jucat cu cuvintele pur si simplu!iata-m-as tot eu cea veche, eu cea care zambesc larg si ma simt bine cu mine, dar si cu cei din jurul meu...sunt la mal de mare de doua zile, ma bucur de soare, de plaja, de pescarusi, ( pescarusii fac un zgomot foarte ciudat cand vorbesc,... iar ieri parca stateau la sfat in toata regula!)de muzica afro- house pe care o auzi la aproape toate terasele, neah! asa suntem noi romanii, daca nu suntem in trend cu ce se aude in occident parca nu suntem noi....da' poti sa te pui cu moda?...noooo!! nici gand frate, asadar ascultam ce ni se ofera!
Ma uit la tot ce mi-e dat sa vad..si devin carcotasa, ce moda frate!! tunsori periuta in spate si lung in fata pana la baza urechii chiar la femei si pana la sprancene la barbati, stiu si eu? uneori am spiritul de avangarda in mine, de data asta, parca am ramas cam nedumerita...fiecare incearca sa iasa in evidenta cu ceva, cred ca asta este si una din explicatiile pentru care unii aleg astfel de tunsori chiar daca nu-i prind deloc...
Tot zilele acestea am constatat cu tristete ca destul de multi oameni sunt singuri. Ma refer mai mult la o singuratate a sufletului lor. Le tipa sufletele de singuratate....am vazut femei pe plaja singure, le citeai ca pe o carte deschisa, sau chiar daca erau "acompaniate" nu vedeai pe fata lor interes prea mare, ufff!! asta e marea stai cu ochii pierduti sa vezi chipuri pe plaja, oameni plictisiti, oameni care oricat ar incerca sa para ca se bucura de cele cotidiene, parca nu le iese, atarna dupa ei un soi de tristete...
Ieri spre exemplu erau trei tineri din mass media care faceau niste teste legate de vacanta, vedeam pe fata respondentilor ca au fost bucurosi ca au fost alesi sa-si spuna parerea, se simtea de la distanta dorinta lor de-a impartasi multumirea sau ma rog nemultumirea ... ( culmea este ca si ziaristii au ales la fix persoanele...) Ma gandesc ca poate oamenii nu prea vorbesc in general despre ce au pe suflet, se preocupa de lucruri mult mai „concrete” care par mai urgente. Si ce-i drept nici nu sunt incurajati sa o faca...ideea de ieri mi s-a parut geniala!!
Eu am in jur oamerni cu care pot vorbi despre absolut orice, o am pe Camelia Andrei, pot bizui in ea chiar cel mai adanc off al sufletului meu, dar pentru cei care nu au astfel de persoane e mana cereasca sa gasesti chiar si un strain caruia sa-ti deschizi sufletul, pentru ca si el, sufletul urla de durere uneori cand nu se lasa auzit, vrea si el putina atentie...ma doare ca oamenii nu au cu cine sa vorbeasca pentru ca nu are cine sa-i asculte. Ma doare ca atat de multi oameni sunt singuri...tocmai de aceea imi doresc sa pastrez legatura cu acei oameni singuri, pentru care radioul al carui admin sunt inseamna ceva, inseamna un loc in care pot sa-si exprime apasarea, durerea singuratatii ( pentru ca majoritatea ascultatorilor sunt din diaspora..), ii astept asadar zilnic pe Radio Tasha, un loc in care muzica buna face casa buna cu sufletele celor care ne calca pragul iar moderatorii sunt deschisi dialogului...dati-va sansa de a intineri putin in suflet si de a zambi laaaaarg, uitati de toate, uitati ca sunteti singuri, uite, azi ofer si un remediu pe loc Ronan Keating- the way you make me feel!
Daca muzica n-ar exista, dar n-ar izvori din sufletul oamenilor si nu ar ajunge din nou in sufletele celor care o asculta ar fi ingrozitor de trist in lumea teranilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu