La poarta inimii

    

      La poarta inimii se ajunge greu, unii bat cu pumnii si tot inchisa ramane poarta... nu cauta ceva anume, ei bat sa se afle in treaba, nu cauta  armonie, cauta discordie, ca asta a inceput sa placa unora foarte tare,  e adrenalina lor...ideea e ca pana ajung la usa mai e cale lunga! raman toate dorintele lor pe presul ipotetic de la usa, iar "dorurile"  raman nemangaiate pe vecie..oricat de jinduita ar fi usa inimii. Nu-i treaba nimanui cum imi gasesc eu fericirea, nu-i treaba nimanui cum isi gasesc fericirea oamenii din echipa mea de radio, e nevoie de multe departari ca sa ne gaseasca in real, sa nu le fie dor altora de ceva ce nu le apartine, uneori ne place si noua sa ne "pierdem", sa ne lasam prada visurilor, ratacirilor, e un joc de-a privitul, de-a ascultatul si de-a simtitul pe care ar trebui sa-l perceapa  intocmai fiecare ascultator...sa inteleaga ca virtualul ramane o agora in care gasesti multe lucruri dar pe care nu ti le poti  permite, e ca la o piata reala unde unele produse sunt mult prea scumpe sa ti le permiti si azi si maine si cat ti-o pofti inima!!!!
     Detest oamenii care iti zambesc in fata,  dar te ucid pe la spate cu o nonsalanta debordanta, oameni care ti-o trag asa pe romaneste spus , fara protectie, oameni cu 1001 de fete!
     Spiritul meu creativ nu este azi la o cota admirativa, poate urla in disperare ... are blocaje dar daca unii au vazut invelisul cuvintelor mele iar altii au avut urechi de suflet si au patruns mai departe decat am putut eu acum sa ajung, adica la miezul cuvintelor si a tacerii din spatele cuvintelor, ma declar multumita si inchei spunand ca sunt neputincioase cuvintele spre a reda trairile noastre,  ....incep sa cred ca visele noastre se implinesc poate chiar atunci cand noi ne detasam de ele!
       O zi in care muzica  sufletului vostru sa va faca fericiti!