Blog premiat

RadioTasha

joi, 1 mai 2014

7 zile....

    
      Viata noastra este intr-o continua schimbare, o iubesc asa cum este ea cu bune si cu rele si am acceptat-o  permanent sub cele 3 forme temporare:
       - trecut
       - prezent
       - viitor
     Ma gandesc ca zilele acestea  m-am schimbat mult si ca, pentru ceilalti, e ciudat sa vada aceasta schimbare in mine dar eu sunt foarte mandra ca am reusit. Mi-am dat seama cat de generos este Cel de sus cu noi, ne-a inzestrat cu o energie deosebita, ne-a setat cu ambitia  de a ne ridica de jos, de-a ne bucura de viata si a nu uita ca poate fiecare zi poate fi ultima, am luat multe palme de la viata, poate le-am meritat , nu mi-am acordat nicio scuza pentru ca mi-am dat seama ca totul are un reverso- bine cu bine, rau cu rau! Mi-am dat seama ca e al naibii de rau sa fii de umplutura, e ca si cum mai bine n-ai fi!!!...dar in acelasi timp am realizat ca fiecare om care a trecut prin viata mea mi-a oferit ceva:o emotie,o poveste, o experienta sau poate doar un zambet pe care nu l-am uitat pentru ca el a insemnat mult la acea vreme pentru mine, pentru ca la un zambet se raspunde tot cu un zambet, deci mi-a creat indirect o stare de bine..
      Azi cand ma despart doar 7 zile ( se pare ca ma urmareste aceasta cifra 7...o fi bine..o fi rau?  ) de ziua mea de nastere realizez ca :
       - Inima mea o ia inaintea mintii, este uneori naiva, mai oboseste, mai opreste din acceleratie  dar cu accesoriul ei preferat  curajul, se duce mai departe! isi impune insa de acum incolo sa gandeasca de 7 ori pana sa spuna ceva, pentru ca oamenii se ascund atat de bine dupa ei insisi incat nu stii ce capcane te pasc la tot pasul! In pofida defectelor mele ma iubesc asa cum sunt, toate momentele perfecte din viata mea imi dau si azi fiorii dulcilor amintiri, am lasat in urma lucruri frumoase, m-am bucurat de mult bine si de mult frumos, am simtit iubirea din plin ( nu  doar am gandit-o...) am imbratisat insa si oameni care nu au meritat acest lucru din partea mea gandindu-ma ca poate le imprumut ceva si lor din entuziasmul meu, mi-am gasit un echilibru din acest lucru, un echilibru in relatia mea cu mine insami, m-am  imbinat cu mine insami cu alte cuvinte si mi-a folosit!Am plans cand am simtit ca nu se mai poate, am trait cu sufletul la gura uneori asteptand o minune care poate nu a mai aparut, dar am si ras cu tot sufletul   alaturi de bucuria vietii.
   Inchei parafrazandu-l pe Raymond  Ruyer care spunea asa: "Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei!"

Un comentariu: