Blog premiat

joi, 20 martie 2014

Dorinte, rabdari si ...nerabdari

    
       De cand ma stiu, am fost stapanita de dorinte, de dorinta de a fi mai buna, de a lupta pentru  obiectivele care  le aveam in plan si culmea e ca  mi se parea ca si cei  alaturi de care  incercam sa  realizez ceva, sunt la fel de implicati....asa gandeam eu...ma rog! de aici  poate si  consecintele nefaste ale unor  planuri care nu au fost destul de bine"dospite" ci doar gandite in pripa...Sunt taur, ce mai!!! la mine cand spun" vreau!" apoi e cam musai sa se intample! sperantele inepuizabile m-au facut uneori sa fac alegeri cu ochii inchisi, atunci cand ii inchideam probabil incercam sa vad o perspectiva a lucrurilor  prin ochelarii mei roz, (de care cam greu ma despart) imi incarcam  rabdarile cu  pasiunea care ma caracterizeaza in tot ce intreprind  si uneori lucrurile imi ieseau grozav de bine, speciale chiar! Pot sa stau zi si noapte cand imi doresc sa fac ceva ...am un potential mult prea  ridicat, nu abdic usor, iar cand sunt si motivata,  pot sa mut si muntii din loc...tot frumosul  din povestea vietii mele se spulbera atunci cand dau de minciuna, tin cu dintii de oamenii dragi mie  dar cand ma simt tradata ma opresc. Ceea ce poate nu e bine pentru mine e ca nu prea stiu sa ma las condusa de altii, nu-mi place sa bajbai prin umbre de mister, vreau orizonturi luminoase  pe care sa le hotarasc impreuna cu cei  cu care ma inham la o caruta, viata asta e un miracol, iar noi oameni consider ca suntem minunati atunci cand nu uitam acest lucru!
     Ce nu e prea bine la mine? atasamentul, grea dependenta, ma despart greu de oameni si de locuri sufar cum nu se poate mai tare cand trebuie sa iau hotariri, sa rup relatii, dar  am invatat in timp ca  schimbarile pe care le doresc la ceilalti sunt probabil cele de care si eu am nevoie, cu toate ca la baza fericirii trebuie sa stea stabilitatea, am priceput un lucru, chiar daca mi se pare ca  lumea   se naruie azi, maine ea se renaste in zeci de intelesuri! Iubirea e ceva spectaculos, noi o imbracam cum vrem ...e miraj pur si simplu daca alegi culorile potrivite, si apoi e mare pacat s-o desconsideram, e cel mai frumos sentiment pe care Cel de sus l-a lasat in grija noastra a teranilor!...si am mai invatat ceva ca unele prietenii pot sa fie eterne, poate tocmai pentru ca acolo nu e indispensabil  spectacolul, acolo e suficienta rutina, loialitatea! Ce fac eu acum? gandesc  cu voce tare! tastele sunt ingaduitoare si-mi permit divagatiile sterile, dar, nu va mirati, nu e pentru prima oara, ele sunt prietenele mele nu cer mult de la mine si ma accepta exact asa cum sunt!
     Rabdari,  cu alte cuvinte dar, si un cumul de nerabdari imi incanta sufletul ...primavara la mine  vine mereu cu lucruri noi, sunt atat de pregatita sa le intimpin, miracolul naturii care ia forme noi in acest anotimp imi prieste atat de mult incat  cu  un pic de rabdare  pot sa merg mai departe cand toata lumea  renuntata, pot sa trec peste intoleranta si peste critici...si nu uit de metafora plantelor care au nevoie de un timp sa creasca mari... Toate la timpul lor cu alte cuvinte! dar pana una alta  ascult muzica la Radio Tasha, ea reuseste sa ma  energizeze, sa ma inveseleasca sa ma relaxeze!

5 comentarii:

  1. Asadar nerabdarea vine atunci din frica… caci frica este opusul iubirii. Din frica de a nu ajunge sa avem ce dorim cu atata ardoare?
    Nerabdatori fiind cu noi insine… sa trag concluzia ca pe noi ne iubim poate cel mai putin? Sau cel mai mult, dorind sa avem tot ce-i mai bun pentru noi (lucru perfect normal).. intr-un timp cat mai scurt?

    RăspundețiȘtergere
  2. VIteza, da, de cand ma stiu.Nerabdare, uneori.Fiind o fire mai practica, probabil ca astept ca si ceilalti sa fie ca mine.Dar zilele trec mai repede acum este adevarat.Tot noi suntem cei ce grabesc totul.Cine mai este calm in ziua de azi?Agitatie cat cuprinde.Asta e moda de acum si nu e bine.Vorba ceea... Graba strica treaba....

    RăspundețiȘtergere

  3. Eu nu cred. Mai degraba putem vorbi despre autocontrol. Un om care se controleaza este rabdator

    RăspundețiȘtergere
  4. Dorina Daniela Ilie20 martie 2014 la 23:05

    Dorina Daniela Ilie “Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al său.
    Al nostru ne împinge să n-avem răbdare…Iar eu… eu ma intreb din ce vine nerabdarea asta? Si viteza asta? Da, traim in secolul vitezei insa asa cum bine argumenta un prieten zilele trecute, rabdarea vine din iubire. Din faptul ca, atunci cand iubesti, cand te gandesti si la el, din perspectiva lui (a unui om, oricare om)… atunci vei avea rabdare cu el.
    Asadar nerabdarea vine atunci din frica… caci frica este opusul iubirii. Din frica de a nu ajunge sa avem ce dorim cu atata ardoare?
    Nerabdatori fiind cu noi insine… sa trag concluzia ca pe noi ne iubim poate cel mai putin? Sau cel mai mult, dorind sa avem tot ce-i mai bun pentru noi (lucru perfect normal).. intr-un timp cat mai scurt?
    Cand o sa ne dam timp sa cunoastem? Cand o sa ne mai dam timp sa ne bucuram de clipa, de clipe..? De ceea ce avem, de calatoria pe care o parcurgem catre ceea ce vrem sa obtinem? Caci suntem intr-o continuua calatorie pe care uitam sa o savuram. Defapt facem si cate 7-8 calatorii in paralel si culmea nu ne bucuram de niciuna! Cand o sa iti dai timp sa sa alegi tu si nu sa aleaga altii pentru tine? Cand o sa iti dai timp… sa vezi ca oamenii si evenimentele din viata ta nu se impart in bune si rele, ci in fericiri sau lectii – cand o sa iti dai timp sa te bucuri de fericiri si sa pricepi lectiile pe care viata asta incearca sa ti le ofere? Cand oare o sa ne dam timp sa descoperim? Si cand o sa ne dam timp sa intelegem tot ceea ce acum inca nu putem cuprinde cu mintea?
    Caci daca nu noi, atunci cine…? Cine sa ne dea timp, aceasta resursa mai pretioasa decat hainele, bijuteriile, averile si tot ceea ce acum punem pe prim rang?
    In final… vezi paradoxul? Cheltuim cel mai scump lucru pe care il avem (timpul) si singurul pe care nu-l putem regenera… in incercarea de a obtine alte lucruri cu valoare… mai mica? Si totul – dar totul – se calculeaza in timp – iar valoarea unui lucru creste in functie de cat timp ai petrecut sa-l obtii – asa ca… haideti sa reflectam o clipa pe ce si cu cine ne cheltuim.. timpul.
    Acum intreaba-te… iti vei da timp sa analizezi de ce facem asta? Sau din nou, nu vei avea timp pentru tine, pentru inima ta si pentru a cerceta cu mintea? Caci secolul vitezei… nu iarta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Auzi Dana ?!...Nu conteaza viteza.. conteaza EFECTUL !!! Repercusiunile.. !! trebuie sa fii destept 5 min!! Restul este balet , tango , salsa... sau ce vrei tu... dar nu valoreaza nimic !! DECAT O CLIPA DE INPIRATIE,LA MOMENTUL POTRIVIT !!

    RăspundețiȘtergere