Dorinte, rabdari si ...nerabdari

    

  

       De cand ma stiu, am fost stapanita de dorinte, de dorinta de a fi mai buna, de a lupta pentru  obiectivele care  le aveam in plan si culmea e ca  mi se parea ca si cei  alaturi de care  incercam sa  realizez ceva, sunt la fel de implicati....asa gandeam eu...ma rog! de aici  poate si  consecintele nefaste ale unor  planuri care nu au fost destul de bine"dospite" ci doar gandite in pripa...Sunt taur, ce mai!!! la mine cand spun" vreau!" apoi e cam musai sa se intample! sperantele inepuizabile m-au facut uneori sa fac alegeri cu ochii inchisi, atunci cand ii inchideam probabil incercam sa vad o perspectiva a lucrurilor  prin ochelarii mei roz, (de care cam greu ma despart) imi incarcam  rabdarile cu  pasiunea care ma caracterizeaza in tot ce intreprind  si uneori lucrurile imi ieseau grozav de bine, speciale chiar! Pot sa stau zi si noapte cand imi doresc sa fac ceva ...am un potential mult prea  ridicat, nu abdic usor, iar cand sunt si motivata,  pot sa mut si muntii din loc...tot frumosul  din povestea vietii mele se spulbera atunci cand dau de minciuna, tin cu dintii de oamenii dragi mie  dar cand ma simt tradata ma opresc. Ceea ce poate nu e bine pentru mine e ca nu prea stiu sa ma las condusa de altii, nu-mi place sa bajbai prin umbre de mister, vreau orizonturi luminoase  pe care sa le hotarasc impreuna cu cei  cu care ma inham la o caruta, viata asta e un miracol, iar noi oameni consider ca suntem minunati atunci cand nu uitam acest lucru!
     Ce nu e prea bine la mine? atasamentul, grea dependenta, ma despart greu de oameni si de locuri sufar cum nu se poate mai tare cand trebuie sa iau hotariri, sa rup relatii, dar  am invatat in timp ca  schimbarile pe care le doresc la ceilalti sunt probabil cele de care si eu am nevoie, cu toate ca la baza fericirii trebuie sa stea stabilitatea, am priceput un lucru, chiar daca mi se pare ca  lumea   se naruie azi, maine ea se renaste in zeci de intelesuri! Iubirea e ceva spectaculos, noi o imbracam cum vrem ...e miraj pur si simplu daca alegi culorile potrivite, si apoi e mare pacat s-o desconsideram, e cel mai frumos sentiment pe care Cel de sus l-a lasat in grija noastra a teranilor!...si am mai invatat ceva ca unele prietenii pot sa fie eterne, poate tocmai pentru ca acolo nu e indispensabil  spectacolul, acolo e suficienta rutina, loialitatea! Ce fac eu acum? gandesc  cu voce tare! tastele sunt ingaduitoare si-mi permit divagatiile sterile, dar, nu va mirati, nu e pentru prima oara, ele sunt prietenele mele nu cer mult de la mine si ma accepta exact asa cum sunt!
     Rabdari,  cu alte cuvinte dar, si un cumul de nerabdari imi incanta sufletul ...primavara la mine  vine mereu cu lucruri noi, sunt atat de pregatita sa le intimpin, miracolul naturii care ia forme noi in acest anotimp imi prieste atat de mult incat  cu  un pic de rabdare  pot sa merg mai departe cand toata lumea  renuntata, pot sa trec peste intoleranta si peste critici...si nu uit de metafora plantelor care au nevoie de un timp sa creasca mari... Toate la timpul lor cu alte cuvinte! dar pana una alta  ascult muzica la Radio Tasha, ea reuseste sa ma  energizeze, sa ma inveseleasca sa ma relaxeze!