Blog premiat

miercuri, 9 octombrie 2013

Nu sunt femeia Hopa - Mitica!!!

  

 
    Cred ca va mai amintiti vorba aceea:"Hopa Mitică cade-n fund și se ridică, nu se sparge, nu se strică"...mda!! si totusi azi m-am "spart", am voie sa ma sparg si eu, ca deh! oameni suntem! nimeni nu e perfect si  mai precis eu nici nu mi-am dorit acest lucru niciodata! parol!
     Forta gravitatiei n-a functionat de data asta...nu am revenit la pozitia lui Mitica ...;)  desi nah!!! stau bine cu partea de jos...sunt mandra grasa si frumoasa! cum se spune la noi  in Ardeal! ;)
    Imi amintesc de Cristina Stamate, actrita plina de umor, foarte draga mie,  care spunea asa legat de femeia Hopa Mitica" femeia Hopa-Mitica, mama, fiica sau bunica, se roaga, la o adica, nimeni sa nu-i poarte pica...pentru ca, oricat ar fi de mica...cade-n fund...dar se ridica!"...asa o fi dar parca nu poti sa fii  mereu cea care cade in fund!...ma rog, imi lipseste poate acea incapatanare, ca dupa fiecare umilinta, esec, tradare sa ma ridic!si apoi urmatoarea pozitie ar trebui sa fie in genunchi ca altfel nu poti sa  ajungi la verticalitate, iar eu  nu le am cu statul in genunchi! parol!!!
  N-am nevoie de  taraf de laudatori in jurul meu, imi cunosc si singura valoarea, stiu cat pot si pana unde pot ajunge daca imi propun ceva, si poate fiecare din noi avem cate un Hopa Mitica care se ascunde in subconstientul nostru, azi am refuzat sa-i aud sunetul si m-am spart! nu mai exista acea femeie Hopa Mitica! s-a dus!!!!!!!!...o sa pun si un wallpaper pe telefon, pe frigider si unde apuc - Nu sunt  si nici nu mai vreau sa fiu Hopa Mitica!Acum am devenit Hopa Mitica copac...am radacini si nu ma mai balansez! ca si in imaginea de jos ;)

12 comentarii:

  1. E si bine e si rau...sa fii Hopa Mitica, dar daca s-a "spart" cum spui matura si arunca la gunoi! desi Mai Bine Sa Nu Fii Decat SA Nu Mai Fii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, dar daca tot ai fost...daca tot ai comis-o ...asta e! ;) toti avem pacate...mai mari sau mai mici, mai multe sau mai putin!

      Ștergere
  2. Cetăţeanul român, turmentat din cauza grijilor cotidiene prăvălite din înalturi precum o cascadă năucitoare, a depăşit deja faza în care se complace personajul Hopa-Mitică, acela care cade în fund şi se ridică indiferent de situaţie. Romanul cade şi se ridica, înrădăcinat că speranţa moare ultima, să reuşim cu mare talent să percepem partea plină a paharului.Felicitari Olga, ramai asa cum esti acum!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Dana pentru felicitari...dar stii de ce moare speranta ultima? ca murim noi inaintea ei!

      Ștergere
  3. Sunteti simpatica tare, doamna draga :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bianca, mai glumesc si eu...ca altfel nu ar fi frumoasa viata asta! bat-o nororcu'! ;)

      Ștergere
  4. Amuzant blogul tau dar cu sageti bine orientate .Se mai spune ca fiecare nas isi are nasul , treci cu fruntea sus peste o infrangere si apoi o cadere e doar o lupta nu un razboi .Sunt curioasa ,ce ai scris pe acel wallpaper ??Eu cam asa as scrie „Aceasta este gandire pozitiva si realista!„Din cate te stiu nu te vor ingenunchia aceste mici derapaje si vei lua o decizie corecta si benefica atat pentru tine cat si pentru cei ce te admira .Am toata increderea !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am inteles ca o relatie rupta nu se mai innoada. Mereu trebuie sa mergi inainte, nu inapoi. Chiar si intr-o relatie normala, in care ai investit sentimente sincere si frumoase, trebuie sa accepti ca relatia are si un sfarsit. Ranile ramase le cicatrizeaza numai timpul....va trece, toate trec!

      Ștergere
  5. ... te vei ridica mereu....este normal../dar asta nu inseamna sa mergi mereu pe acelasi drum...... Nu ti-e dor de oamenii pe care nu i-ai intalnit inca dar care reusesc sa-ti vopseasca visele si p e care ii simti conectati la sufletul tau.? Ai simtit vreodata ca ti-e dor de cărările care încă nu ti -au furat umbra si nu ti-au rapit pasul?Ai avut vreodata impresia ca auzi si glasul care tace?Eu,da….pentru ca stiu.....sunt oameni si peisaje adevarate…sunt eu si oameni ca mine care mai credem in gramul acela dubios de omenie …chiar daca stiu ca oamenii sunt prăpăstii pe lângă care păşim
    cu ochii închişi si adesea cadem in ele si credem ca nu exista iesiri…Exista totdeauna..!!…in urma ramane doar povestea…SI eu am avut in vara aceasta caderi...dar am inteles in final ca ..TREBUIE sa ma ridic...;Te imbratisez cu drag...esti un om minunat..sa nu uiti asta!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu uit, de aia reusesc sa ma ridic de fiecare data!...naiba stie ca eu cred ca mi le caut cu lumanarea! pe bune! ma si mir cat de norocoasa sunt la asa ceva! te pup si eu draga mea! vreau si eu ceva nou in sufletul meu! crede-ma! e cam ponosita camara sufletului meu, musai s-o schimb! sa umblu putin la" decorul "ei!

      Ștergere
  6. Mă amuză ceea ce ai scris în cobinație, bineînțeles, cu pozele!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria,ma bucur ca ai reusit sa schitezi un zambet...e ceva si asta! multumesc ca ai trecut! te mai astept!

      Ștergere