Cunosc in ultima vreme persoane reticente, cu frica de viata parca, oameni care din teama de a nu-si descoperi sufletul , aleg sa prinda in brate non- angajamentele, cauta doar distractia, si in perceptia lor iubirea e ceva inodor, incolor si fara o textura anume.
Esti om slab in perceptia lor, daca te lasi cuprins de sentimente, habar nu au ce putere are dragostea, cum te poate ea "manevra", ce putere nevisata ai de-a merge mai departe!...invata , incearca sa se limiteze, nu ajung niciodata la sublimul dragostei, acuza lipsa de timp, distanta, sau alte scuze de circumstanta, traind in mediocritate, inconjurati de falsuri si ipocrizie....se multumesc cu putin, dar nici macar acel putin trait asa cum se cuvine, asa cum ar fi bine pentru spiritul nostru.
Scad pe zi ce trece sansele la o iubire autentica, ne dezicem cu voia noastra de tot ce mi se pare frumos!...o fi oare frica de faliment afectiv singura cauza?N-ar trebui oare sa pornim o cruciada impotriva "speriatilor"?
"Iubirea
este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane
fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei.".... sa nu uitam asadar cuvintele parintelui Dumitru Staniloae!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu