Blog premiat

RadioTasha

miercuri, 6 februarie 2013

Timiditatea, buna...sau rea?

         Tastatura si mobilul se pare ca ocupa primul loc in contactul nostru zilnic cu cei din  jur, am devenit prea virtuali, suntem  lipiti de monitoare ca si pestii in acvariu,.... sa nu intelegeti ca eu condamn internetul ..nu! dimpotriva  sunt adiccta! iau insa partea pozitiva a acestui fenomen, invat lucruri noi, am acces la informatii pe care poate nu le pot avea intr-un timp atata de rapid din alta parte... internetul...bata-l vina, navigam  din plin....  ne fura ore intregi din zi, dar, altceva vreau eu sa scot in evidenta...am observat ca unii isi descarca energiile pozitive( unii cele negative...ca deh!!! suntem diferiti...) iar altii sufera de o timiditate excesiva....o fi bine pentru cei din urma sau nu? e bine sa ai retineri  fata de ceva sau cineva, pentru ca  deh! uneori e ca un scut de protectie si e de bun augur cand e bine dozat sentimentul, dar sa fii timid in lumea virtuala  unde chiar nu te vede persoana din spatele monitorului ci doar te aude, mi se pare nepotrivit...inutil.
        Poate in adancul sufletului  meu  am si eu doza mea  de timiditate, dar nu las sa se vada asta, fiindca am observat ceva, lumea abuzeaza, te simte mai slaba si e ca la  rodeo, un moment de sovaire si te simti aruncata din sa...consider ca atat timp cat suntem unici, si mai mult decat atat , in ceea ce ma  priveste  nu-mi doresc sa fac ceva in stilul lui cutare sau a lui cutare, de ce as avea retineri sa ma desfasor asa cum imi place mie? Tin cont si de faptul ca oricat de bun ai fi , lumea tot te  vorbeste( hahaha!!! si la o adica daca te vorbeste inseamna ca iti invidiaza calitatile, pe care ea  din pacate nu le poate dobandi...)deci, la ce mi-ar folosi atatea  complexe?...m-ar duce la nesiguranta, gafe, sovaieli, balbaieli si lista ar putea continua! Sigur ca timiditatea poate deriva si din  inferioritatea pe care o simt unii vis-a-vis de bagajul de cunostinte pe care il vad la cei cu care intra in contact, dar, banuiesc ca  nu iau in considerare si faptul ca fiecare este bun intr-un anumit domeniu...nu poti fi bun in toate, ca atare, n-ai de ce sa te simti complexat!
     Cineva imi spunea mai zilele trecute ca are o parere foarte proasta despre tineretul de azi, ca sunt iresponsabili, nu au simtul competitiei, sunt interesati de chestii usoare si cu alte cuvinte niste neadaptati, poate partial avea dreptate, pentru ca fiind crescuti intr-o lume virtuala se adapteaza mai greu realitatii, problemele cotidiene le percep poate mai greu...dar,  daca ai curaj  si iti faci un scop  in  viata( sau chiar mai multe...!!!)...scapi de timiditate, ajungi sa faci ceea ce vrei tu, nu ce vor sa faca altii din tine!
       Timiditate -  un termen in spatele caruia se ascunde poate si dezamagirea  unora  fata de agresivitatea  si rautatea altora, asa cum spuneam si in articolul trecut, sunt tare  pe care  cu greu le vom eradica,  sunt pacate ale firii omenesti, nu putem schimba lumea, dar ne putem schimba pe noi, pasind cu incredere inainte, fara frica , incercand sa ne afirmam prin  calitatile  noastre cu curaj si fara sa ne lasam coplesiti de  gandul ca nu facem fatza  cerintelor ! Atentie insa la un  lucru, sa nu se transforme timiditatea in agresivitate, si cand spun asta ma refer la acele persoane care poate nu au citit in viata lor mai mult decat etichetele de pe sticle, dar au un curaj dus pana la impertinenta...astfel de persoane  ma oripileaza!
     Inchei amintindu-mi de ce spunea un amic - Nu scuipa niciodata in oglinda!!! Intotdeauna poti face mai mult decat ai facut pana acum, niciodata nu e prea tarziu !!!

8 comentarii:

  1. Ce este, de fapt, timiditatea? Este acea lipsa de curaj pe care o manifestam in public si in relatiile cu ceilalti. Practic, ne este rusine sa vorbim, sa ne spunem parerea, sa abordam pe cineva. Stari de timiditate are sau a avut mai toata lumea, insa acestea trebuie abordate de-abia in momentul in care ne influenteaza atat de rau viata incat ne impiedica sa ne bucuram din plin de ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si din pacate asta duce la stari de nervozitate.. lipsa abilitatii de a interactiona cu altii, autocritica acerba, o constiinta acuta de sine....ne face sa fim nervosi si plangaciosi!

      Ștergere
  2. De fapt, timiditatea exista pretutindeni. Diferenta consta in modul de abordare. Diferenta majora intre un timid si un netimid este fluenta verbala.
    Intr-o societate in care comunicarea este esentiala, a fi timid poate fi un mare handicap.Unii cercetatori considera ca timiditatea se poate transmite genetic. Adesea copiii timizi se aseamana parintilor lor. Timiditatea la copii se manifesta prin faptul ca sunt speriati de tot ceea ce este nou, sunt lipsiti de spontaneitate cu strainii, sunt iritabili, nervosi si plang foarte mult.Consider ca au multa dreptate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu tine...Timiditatea excesiva duce la neintegrarea in societate, persoanele timide devin mai repede tinte de comentarii ale grupurilor din care fac parte, exact cum spuneam mai sus in articol si e pacat!

      Ștergere
  3. Poate am putea si noi ajuta putin sa scape unii de aceasta stare... Nu te astepta de la tine sa fii stralucitor, plin de umor, perfect. Mai bine gandeste-te cum sa il faci pe celalalt sa se simta in largul sau..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca, inhibitia sociala apare datorita fricii de a fi criticat sau judecat si deci de a fi neplacut in fata celorlalti.

      Ștergere
  4. Tacerea este refugiul anumitor persoane timide. In ceea ce priveste intilnirile amoroase, unii timizi nu vin la intilnirile fixate cu persoana iubita sau vin prea tirziu, sau se imbolnavesc. Dificultatea de a intalni persoana iubita este atat de mare incit timidul prefera sa viseze la o relatie mai degraba decat s-o traiasca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, cand timiditatea ajunge sa ne ingreuneze viata, provocandu-ne suferinte in plan fizic si emotional, ea devine o problema ...poate numai un specialist ne poate ajuta!

      Ștergere