Azi, am reinviat o prietenie cu o tipa, cu care chiar ma intalnisem in realitate de cateva ori,dar, pentru ca devenise banuitoare, suspicioasa, imi despica fiecare fraza in 4 am ales sa rup atunci prietenia cu ea... mi se paruse ca izolarea o cam salbaticise...in fine! azi ea a fost cea care a venit sa ma intrebe cum mai este viata mea?...sigur dupa ce mi-a povestit ca avusese si ea o tentativa de a fi cu cineva, dar a realizat la timp ca nu se afla in barca pe care si-a dorit-o si s-au despartit. O simteam insa plina de ura..nu sunt genu' de om care descos oamenii ..nu intreb mai mult decat vor sa-mi spuna ei, nu stiu asadar ce a facut-o sa-l urasca?Stiu doar ca trece printr-o perioada gri, am incercat sa-i explic ca-i lipseste optimismul ( care pe mine nu ma paraseste niciodata!) ca resursele noastre sufletesti se regenereaza in timp, da-i ragaz sufletului si vei vedea ca se va reincarca de bucurie, dar, nu te astepta niciodata sa primesti ceva in regim de vesnicie! Fericirea noastra e facuta din momente mici. Cine alearga dupa fericirea aia "mare", desconsiderand micile momente de bucurie intensa, asteptand "lozul cel mare al vietii", nu stie sa se bucure de viata....
La mine lucrurile vin, se intampla pur si simplu! nu le dau "bici" pentru ca nu vreau sa oblig pe nimeni la ceva anume! Consider ca in prietenie si in dragoste nu este loc de obligatii, ci de drag! Atat cat imi este drag sa fac un lucru raman, cat nu...nu!! ne salutam si ne dorim unul altuia cele bune, mi se pare mai intelept asa, nu rastorn barca nimanui, pentru ca poate aceea persoana mi-a intins mana exact in momentul meu de rascruce...deci? Sa iubesti un om este usor, mai greu este sa -i ramai alaturi in pofida defectelor pe care le descoperi in timp!
Jaques Salome spune: "De-a lungul vietii, parasim si suntem parasiti. Trebuie sa renuntam la o buna parte din ce iubim. Pierderea pare pretul pentru a creste in viata. Si totodata este sursa pentru cele mai multe dintre progresele noastre"....eu va intreb sunteti de acord cu aceasta cugetare? eu zic ca intram in vietile unora sau altora, din varii motive, ramanem un timp acolo, cred eu, mai ales din iubire, si daca acea iubire ne-a fericit la acea perioada, apoi nu mai conteaza daca binele plantat de cineva infloreste in gradina altuia!...a inflorit! deci, am mers mai departe!
Geniali sunt acei oameni care ştiu în principiu să nu arate revolta interioară;îi admir cu siguranţă. Restul dintre noi ne minţim singuri pentru moment, fiindcă în subsidiar conchidem că într-adevăr suntem atât de sublimi să mărturisim că nu ne doare. Trădarea doare oricum, fie că este mărturisită, sau nu!
RăspundețiȘtergere