Putin despre nepasare...

       ”Nepăsarea este bună când nu-ți pasă de zădărnicii: de gura lumii, care multe spune și  puține știe  cu adevărat, de preacinstirea celor necinstiți, de pisicile negre care îți taie drumul, de faptul că plouă, de cât sunt oamenii de răi, tu socotindu-te întotdeauna altfel, de necuviința slujbașilor, de pălăgrăgeala dregătorilor, de prea multe muște, de îmbulzeala pe care, totuși, o sporești și tu, de conspirațiile mondiale, de fustele prea scurte sau prea lungi, de cine s-a avut bine cu cine, de câinii vagabonzi. De câte și mai câte, inclusiv de soartă, când de fapt soarta ta ești tocmai tu, care foarte puțin te cunoști și, din această neștiință, tot dai vina pe un concept nebulos."...asa spune Petre Cretia in "Eseuri morale"...eu vreau sa ma leg de nepasarile alea marunte care ne distrug viata uneori, de faptul ca ne multumim sa spunem"las-o, ba ca merge asa,...ne-am obisnuit cu ea..."exact cum spun baietii de la Marfar...daca ne spunem parerea, suntem  catalogati drept oameni certareti, desi fara opinii, cred ca uitam sa  ne amintim  din cand in cand ca mai avem si noi coloana vertebrala...si maine e o zi...vorba lui Scarlet O'Hara....de ce as drege azi totul?..ma fac ca-i ok...un soi de miopie pragmatica si  totul e perfect...multumiti cei din jur de mine , multumita si eu, ca deh, n-am deranjat cu nimic pe nimeni...
     In nepasarea asta vesela poate totusi cineva  ajunge sa dea socoteala, cine pica la socoteala? lesne de inteles, cel caruia ii pasa... asta in neputinta noastra de a ne identifica cu altii, in comuna noastra umanitate, daca poate fi numita asa...ajungi un tap ispasitor , tocmai pentru ca  poate ai apreciat consecintele actelor tale asupra celor de langa tine, ca ti-a pasat de tot ce se intampla, hmm! si pana  la urma ajungi sa crezi ca e o cheltuiala de energie prosteasca si trista, te arunci in vrajbe si ura, rea vointa,   urmata de sentimente energice de dusmanie...cei din jur incep  cu proteste, mai mult sau mai putin intemeiate....dar esti pe drumul cel bun, pentru ca  le-ai starnit "pasarea"...e de bine! si ajungi la concluzia ca nepasarea fata de altii, inseamna la o adica nepasarea fata de tine insati...
     Vreau sa pun o intrebare  nepasarea devine o autoagresiune...? sau  e o atitudine corecta?..ramanem in "Magadascar..."cum spun baietii din clip?
      Astept parerile voastre, pareri care vor fi citite in timpul emisiunii de miercuri la "Cutiuta cu iluzii", la Radio R Romania ..www.radior.eu/
      Si pentru ca-mi pasa....ia luati niste branzoici, facute de subsemnata! ;)