Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Care moment al zilei va place cel mai mult?

  Daca pana acum aveam un alt moment al zilei care ma facea sa-l astept cu placere, de-o vreme incoace imi plac diminetile, ma bucur de fiecare rasarit de soare, ma bucur de cafelutza care ma face uneori sa ma ridic la tavan , asa cum bine spune  M. Sorescu...ma bucur de telefoanele care le primesc, semn ca lumea  este interesata de mine...ca le pasa cum imi incep ziua...ma bucur ca pot rasfata florile de pe balcon dar si cele din interior, ca le pot zambi...si mangaia in voie...si apoi sa nu uitam ca dimineata inseamna inceput de zi...si toate inceputurile sunt frumoase, ma intreb retoric, oare de ce?? de ce doar inceputurile ne tin  in starea aia de interes?
    Sunt matinala, de cand ma stiu....imi amintesc cand eram la acel reality show la Kanal D, ma trezeam in varful picioarelor sa nu trezesc fetele  din dormitor, ajungeam  la bucatarie sa-mi fac cafeluta si fuga- fuguta la foisorul din coltul curtii, de unde admiram soarele,ma bucuram de  linistea  diminetii, si-mi faceam in minte, asa o trecere in revista, a lucrurilor, evenimentelor pe  care tocmai le-am traversat...si parca dintr-o data cafelutza avea alta savoare, alt gust....si ce frumos este sa spui" Buna dimineata!"...buna dimineata viata, pur si simplu!
    Dupa- amiezile nu-mi plac...., te apuca o stare de letargie,de amorteala"catifelata"... ne duc incet spre seara, apune  soarele,  ne trimite in intuneric...si parca ne aduce  o unde de tristete, a mai trecut o zi din viata noastra, uneori chiar fara sa fi reusit sa facem ce ne-am propus...noptile sunt ceasuri de banuieli, bantuite uneori de duhuri rele....nu-mi plac!Nu pot fi insa  total impotriva lor...;) sunt placute atunci cand ai persoana draga alaturi de tine...dar in singuratate, par o vesnicie...
  Stiu si eu , poate eu nu apreciez la justa lui valoare, valoarea momentului , poate ca exista un timp pentru toate, o fi legat de varsta acest timp? de valoarea noastra ca oameni?
    Care este momentul vostru preferat?
 Am gasit o pida pe net legat de valoare...am sa-i dau copy paste merita citita povestioara...
Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine..
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul intelept.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
… Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poată scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra.




Sursa poza:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/

8 comentarii:

  1. Imi plac diminetile cu parfum de iubire, imi plac diminetile de weekend, le ador!!! sunt dimineti lenese...cu intarzieri in pat... dimineata cand te scuturi de vise intinzand mainile spre cer...e minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi plac diminetile care prevestesc furtuni in jurul unei masele de timp si daruirile fara margini care ne dezactiveaza din calea regulilor, multimilor, mosiilor si inaltimilor unor oameni scunzi.

    RăspundețiȘtergere
  3. seara dupa ce dorm ambii copii...e asa de bine si liniste! pana sa ma bucur din nou de dimineata mai este:) dar poate ar trebui sa apreciem fiecare zi asa cum e, mai ales daca avem parte de sanatate:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi place Clipa NordVestSudEstică pe care am inventat-o, pentru a păstra mai mult liniştea, împăcarea, echilibrul, orizontul. Felicitări ptr. blogul de excepţie şi mult succes la Radio Prodiaspora. Cu preţuire, Elena Toma

    RăspundețiȘtergere
  5. Dimineti parfumate cu abur de cafea, in care eu si prietenele mele de pe blog ne-am dat curaj si putere pentru o noua zi...in eter, gasim uneori suflete care rezoneaza cu noi, randurile lor imi fac placere!

    RăspundețiȘtergere
  6. Diminetile mele au nu doar parfum bun de cafea,draga Carmen... ci si lumina de aur, pentru ca gasesc aici marturisiri facute din suflet, in lumea asta unde gasesti atata spoiala parca iti face bine o vorba calda...si aici gasesc!Multumesc draga Tasha!

    RăspundețiȘtergere
  7. ...Ora dinainte de amurg, cam pe la ora 18, când frunzele devin transparente de lumina mierie şi lucrurile sunt scăldate în bucuria maturităţii şi a bilanţului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Diminetile de we, in care miroase in casa a omleta, paine prajita, ciocolata calda si cafea....
    Si serile din timpul saptamanii cand ne adunam toti 3 la cina.

    O saptamana frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere