Vacanta la Sangeorz- Bai

Am devenit tare umblareata de la o vreme,nu ma satur de drumuri si unde pui ca abia m-am intors dar se pare ca in curand voi pleca departe,departe....nu vreau insa sa dezvalui destinatia pana nu am biletul de avion ,pana nu stiu sigur data...dar pana atunci hai sa va povestesc cum a fost la Sangeorz-Bai.

Asa cum v-am spus am plecat cu inca trei prietene,mai precis cu doua vecine din Satu Mare si o prietena,dar tot vecina din Negresti-Oas...am plecat cu masina,ne-a dus fiica-mea cea mica incolo,am prins un timp extraordinar de bun,o singura zi ploioasa in rest zile de toamna superbe...nu mi-a venit sa cred ca pot iesi la plimbare doar cu hanoracul pe mine.

Sangeorz-ul nu este un oras mare,este amplasat in partea de sud a Muntilor Rodnei,mai precis la 50 de km de Municipiul Bistrita,statutul de statiune balneara se pare ca l-a dobandit la inceputurile secolului XVII,imi povestea cineva ca s-ar fi descoperit pe vremea ceausista si izvoare termale,dar localnicii speriati ca statul le va lua la pret de nimic terenurile,au incercat sa ascunda cat mai bine acest lucru...

Am fost cazata la hotelul Hebe,proprietate privata,candva arata foarte bine,asa cum va povestisem in articolul trecut fusesem aici in urma cu multi ani si era cel mai bun la acea vreme,acum insa a ramas la ** stele,dar nu asta a contat...pe mine ma fascineaza muntele,am avut ca atare parte de un loc mirific,e superb sa te trezesti dimineata si sa privesti  de la fereastra dealurile  in bogatia culorilor toamnei,nu ma saturam,pur si simplu!!!! am avut si norocul sa primesc o camera orientata spre munte....astfel incat m-am declarat multumita din primul moment.

In fata hotelului exista un parc frumos care in urma unei tabere organizata in vara cu artisti plastici  cunoscuti a primit o nota prieteneasca,labirintul meselor te imbie parca sa te opresti o clipa  sa admiri perisajul si ce poate fi mai frumos decat  sa privesti cum adie vantul si mai trimite cate-o frunza ruginie in poala ta?

N-am rezistat sa nu ma urc putin pe munte,era atat de atragator peisajul ca nu aveai cum sa nu o iei la drum...si evident ca am privit de sus totul, nu puteam sa raman indiferenta ,imi scoteam aparatul foto la fiecare suta de metri ,as fi vrut sa imortalizez totul...

Am colindat dealurile din imprejurimi,am vizitat manastirea Cormaia,manastire de maicute,manastire asezata undeva pe o poienita a Muntilor Rodnei,viata austera,ma intrebam pe drum, iarna cum  se descurca acolo,e cam departe de oras,dar mi-am explicat vazand cat de harnicute erau ,conservau ciuperci si legume pentru iarna,poate ca la o adica sunt de invidiat,duc o viata mult mai sanatoasa decat noi orasenii.

De la Cormaia ne-am indreptat spre Rodna,am vrut sa vedem vechea cetate,ce-a mai ramas din ea,vestigiile,si imi spuneam in sinea mea ca noi romanii am stiut foarte bine de-a lungul timpului sa ne aparam fiecare bucatica de pamant,am stiut sa pretuim pamantul stramosesc,nimeni nu l-a calcat fara voia noastra,iar daca l-a calcat ,nu pentru multa vreme...acum ma intreb retoric,de ce nu-l mai vrem?de ce plecam in alte zari????????

M-am rugat  Celui de sus sa ne fie bine,sa ajungem sa ne bucuram cu totii de mai mult bine, nu numai o parte dintre noi ,sa fie  bunastare,ma ingrozesc stirile de la TV,oamnii sunt disperati,raman din cauza disponibilizarilor fara casa,nu mai reusesc sa-si plateasca ratele la banci...traiesc de pe o zi pe alta...Doamne ce vremuri am ajuns!

Atat a mai ramas din Cetatea Rodnei...secolele au macinat-o...

Am facut  si o poza de grup cu cei care am fost in aceasta  frumoasa excursie ,soferul cred ca a fost cadru didactic pentru ca explicatiile pe care le-am primit au fost ca venite din partea unui ghid foarte bine documentat.Se vede ca resursele ,bogatiile ascunse de acesti munti,(sa nu uitam ca  aici au existat de-a lungul anilor mine de aur si argint)resursele minerale,au facut  ca aici sa existe o comunitate viguroasa cu o viata economica prospera.

Biserica veche avea un iconostas extraordinar,cadrul din lemn s-a pastrat atat de bine incat  pur si simplu am ramas impresionata ,pacat ca eu nu am fost atat de priceputa sa surprind bine totul...se pare ca biserica  romano-catolica este datata din 1136 ridicata sub indemnul calugarilor misionari.

  Am trecut si prin comuna Maieru,(din pacate nu ne-am oprit)locul in care a copilarit Rebreanu si parca il vedeam cu ochii mintii pe Ion a Glanetasului....E greu sa te desprinzi de aceste locuri,dar drumetului ii sta bine cu drumul astfel incat in fiecare zi am incercat sa furam cu ochii tot ce natura din acele parti ne oferea...ascensiunile pe munte cred ca sunt cele mai ravnite dorinte ale celor care poposesc pe aici.E foarte greu sa va prezint zona in cateva cuvinte si ma gandesc ca va rapesc prea mult timp,ca atare,n-am s-o fac,dar am sa va invit sa vizitati locurile,va spun cu toata sinceritatea - MERITA!!!!

Ma gandesc deja ca la anul sa le revad,abia astept!!!