Potrivit sau nepotrivit?

    

Azi, s-a intamplat ceva care m-a pus putin pe ganduri,  am fost luata prin surprindere de un amic (spun amic, pentru ca il cunosc doar prin intermediul internetului), nici una nici alta, omul si-a luat inima in dinti, a intrat intr-un joc al amagirilor, si mi-a spus ca de fapt si de drept, vede in mine  femeia vietii lui,  are suficiente resurse de romantism, si, m-a asigurat ca este o persoana suficient de flexibila, determinata incat  sa reuseasca sa porneasca acel stol de  fluturi pe care eu  l-am invocat ...si care de fapt...imi  cam lipseste! Nu contest faptul ca s-a intamplat ca devotamentul, atasamentul unui  prieten sa-mi  creeze sperante, ai momente cand esti trista, deprimata si vrei sa impartasesti cu cineva starea, daca acel cineva te intelege e mai mult decat  bine, te duci mai departe, se creeaza o camaraderie intre tine si el, si, uneori conteaza mai mult decat o iubire, pentru ca dragostea e dificila, sucita, cand trece perioada de gratie te trezesti sarac lipit pamantului si iti taie cheful de viata!
   Sigur totul depinde de ce nevoi au cei doi...nu stiu daca singuratatea mea este o problema sau nu...ar putea insa deveni, timpul trece si tace...azi insa m-am gandit  ca poate nimeni pana acum nu  a fost atat de hotarit cu mine ca si acest om. Nu pot insa sa dau un raspuns potrivit si poate cel nepotrivit ar putea fi regretabil, trebuie sa recunosc ca prea am trait intr-o lume a mea, pe un norisor alb si pufos si acum cand ar trebui sa cobor pe pamant,  mi-e ingrozitor de frica .
   Ce-mi trece prin cap acum? ...intrebarea lui Henryk Sienkiewicz : 
              - quo vadis?

Cum alungati plictiseala?

     

Am dat un telefon azi unei cunostinte si la intrebarea   pe care i-am pus-o"ce faci?" mi-a raspuns scurt"mor de plictiseala!" hmmm !!!mi-am zis cum e posibil? cum poti sa te omori cu buna stiinta?
O vorba spusa de cineva drag mie  suna asa: "numai oamenii prosti se plictisesc", si ma simt obligata sa-i dau dreptate, pentru ca eu nu ma plictisesc  niciodata!...noooo!! nu e nicio  aluzie, niciun apropos la faptul ca, nah! m-as simti eu desteapta lui peste prajit! nu!..dar mereu gasesc ceva de facut...gatesc, fac ordine in casa, ma uit la TV la un film, fac o emisiune la radio, ascult muzica sau citesc o carte, ies la plimbare, ma duc in vizita la o prietena, gasesc oricum ceva care sa ma captiveze, imi plac provocarile si mereu invat ceva nou!
      Sigur ca insasi definitia cuvantului  explica pe undeva lipsa de apetit, cand ai o stare apasatoare, nu prea iti vine sa faci nimic...golul sufletesc din suflet te trimite spre o depresiune morala, tocmai de aceea unii spun asa: - ce fac cand ma plictisesc?ma plictisesc pur si simplu!
      Foarte adevarat si faptul ca sunt"enervant "de calma (cum  imi spusese o colega de radio) nu cad in stare de lehamite,suparare  decat in cazuri extreme, cu alte cuvinte imi pot gestiona destul de  bine trairile, si asta pentru ca e spre binele meu!...pentru ca la o adica cui ii pasa mai mult de mine, de ce mi se intampla, decat mie insami!?
      Cum stati cu astfel de stari? apare monotonia, ce faceti sa scapati de ea? aveti la indemana dorinta de  actiune?? gasiti remedii impotriva plictiselii, care sunt acelea?
      Apropos, de imaginea de mai sus...oare cati clienti cumpara de la o astfel de vanzatoare?o vanzatoare  careia ii lipseste zambetul profesional, care vorba ceea procedeaza conform zicalei"timpul trece...leafa merge, noi cu drag muncim!"  :)


Sursa imagine:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Souvenir_Seller_-_Moscow_-_Russia_cropped.JPG

1 Iunie - Ziua copilului!!

Nu uita sa spui LA MULTI ANI  copilului din tine!!!Sa-ti pastrezi zambetul cald, sufletul pur si lumina in priviri ca in prima zi cand ai vazut chipul mamei. La multi ani, copil frumos!

Felie de viata

      

Vorbeam azi cu o buna prietena de-a mea, o femeie luptatoare, care a reusit in viata pentru ca a perseverat ,  nu s-a lasat batuta, acum insa  se simte invinsa , a realizat  ca soarta e mai puternica decat ea sau decat iubirea  ei, a divortat in urma  cu ceva timp....tristetea a devenit cea mai buna prietena a ei,  rostul ei s-a dat peste cap!!! Se pare ca un strop de destin e scris, restul ni-l facem noi, dar stropul acela este definitoriu. Este un firesc al vietii care ne obliga sa fim oameni, si nu zei...
       Se afla in chinul  adaptarii, nu e deloc usor sa vezi cum fostul tau sot este alaturi de altcineva si unde pui ca  e la doi pasi de tine...:(
       As putea spune ca am trecut prin multe experiente , dar, evident printr-un divort nu!(M-a ferit Cel de sus de asa ceva...am avut o casnicie fericita) ...habar n-am cum e sa ti se intample asa ceva...sunt un om cu o gandire moderna, flexibila, incerc pe cat pot sa-i indulcesc  starea, dar nu prea reusesc,  as vrea sa pot  sa-i  dau solutii, s-o fac sa redevina cea care  era inainte, o femeie puternica, dar nu pot s-o scot din cercul parasirii....face eforturi  sa uite si sa inlocuiasca traiul de inainte cu un altul diferit...insa coordonatele sunt destul de limitate.
       Cea mai grea lupta este cu tine insati, sper sa reuseasca sa depaseasca  aceasta trauma care o  apasa acum, poate cei care ati trecut printr-o situatie similara, ii dati cateva sfaturi, sunt convinsa ca le va urmari si va incerca sa se plieze pe  cele  oportune.
       Mai stiu ca viata noastra se masoara in oamenii langa care traim si simtim fiorii dragostei, e perfid sa-i spun :"next please!" si totusi ce-i de facut? :(
       Eu doresc sa-i spun ca astept s-o vad din nou  cu inima plina, rosul macilor din imaginea de sus sa fie  cat mai repede  suport moral in sufletul ei, legatura intre cuvant si inima!

Dupa ploaie vine soare....

             

  Cam asa  spune proverbul si asa se intampla de obicei...pe langa necazuri viata iti ofera si clipe magice, de-a dreptul iti invadeaza sufletul si simti ca nimeni si nimic nu mai poate rupe magia!
     Momentele dureroase din viata noastra apar poate cu un scop, viata te incearca , iti plange sufletul si simti ca te afli intr-un vis urat din care nu mai poti iesi...hmmm!! dar ce s-ar intampla sa fie  frumos mereu?n-am simti ca traim si nu am aprecia cum trebuie frumosul din noi, din semenii nostri!
     Uneori simti ca nu mai poti, ca e prea mult ce atarna pe spatele tau...capul sus! vin si zile bune, azi plangem, maine zambim sau invers, important este sa nu ne pierdem speranta niciodata!...viitorul este imprevizibil, nu stim ce  ne  poate aduce ziua de maine!
     Multumesc Lui ca nu ma lasa doborita de niciun hop, ma tine pe brate, nu ma lasa impietrita in suparare,  imi aduce mereu zambetul pe fata si-mi pastreaza sufletul curat, frumos si vesel! :)
     

Ceata...

 
      Sunt matinala in aceasta dimineata, ascult muzica Radioului Tasha, si pentru ca ea ma inspira, (muzica este  eliberatoare, imi descatuseaza sufletul),  ma gandeam ca ar fi bine sa ma eliberez si de gandurile care  ma incearca acum.
   Ma uit pe geam ...la Satu Mare e o ceata ca poti s-o tai cu cutitul, culmea stiti care este ???ca si in mintea mea cam tot asa e...Dar dupa ceata de regula apare si soarele...il astept! :)
    Avem tendinta uneori de a ne renegam fostele iubiri, ca si cum ele nu ar fi existat, ne prefacem si ma intreb , ce castigam? NIMIC! Eventual pierdem...pentru ca daca stai sa socoti ca acel OM  a avut un impact in viata ta, a fost omul de care te-ai indragostit, chiar daca  a fost o luna, un semestru, un an, a fost la acel moment poate persoana cea mai importanta din viata ta....
    Cineva spunea ca suntem suma persoanelor care au trecut prin viata noastra, fiecare din ele au lasat sau au luat ceva, chiar daca dupa, noi le-am numit bune sau rele, potrivit   amintirii pe care au lasat-o in inima noastra,ne-am "hranit" cu ele...daca unii ne-au taiat "pofta de pereche"...poate era si vina noastra, n-ar trebui sa-i judecam prea tare...altii ne-au parasit cand ne-a fost lumea mai draga, dar au luat bucati din noi, bucati din sufletele noastre...nimic nu tine o vesnicie...toate au un inceput si un sfarsit...parasim si suntem parasiti, dar nimic nu este intamplator in viata noastra! Traim intre inceputuri si sfarsituri...asa e viata!...amintirile mele insa vor fi punte de lansare pentru vise, ma vor ajuta sa pot merge mai departe, pentru ca fara vise, sperante, ar fi dezastru in sufletul meu.
     Una peste alta, pot spune ca desi unele m-au tavalit in noroi, altele m-au ridicat la stele, deci...mi-au folosit , sunt parte din  viata mea! Celor care au avut  NOROCUL  sau deh!!!...NENOROCUL(depinde cum il privesc in acest moment)sa-mi fie alaturi... le doresc multa sanatate, impliniri pe toate planurile , si asa cum imi place mie sa mai spun IUBIRE SI RASFAT!
     Cineva candva mi-a trimis imaginea de mai sus, acum ii spun  multumesc si vreau sa stie ca  niciodata acel cineva  nu poate fi uitat pentru  altcineva , fiecare are locul lui, acolo undeva...vorba celor de la  Directia5  - AI UN LOC chiar daca inevitabil se va intampla acest lucru,  va exista altcineva in viata mea...viata isi urmeaza cursul sau!!!
 

 Edit later:
 Pe blogul lui Cabral s-a pus o intrebare(isteata)gen concurs, cu premiu, care suna asa:

Un concurs simpatic cu o tema tembela*: Cum sa-ti parasesti iubitul cat mai soft?
Mi-a placut raspunsul lui:

Iulian Florea

publicat @23:38 22 May 2013

– Iar acum, iubitule, am sa te rog sa ma asculti cu mare atentie si sa nu spui nimic pana nu am sa rostesc cuvantul “stop”.
– ?!
– Stii cum definesc eu iubirea absoluta? Iubirea absoluta e atunci cand mai bine dispari din viata celuilalt, decat sa-l faci sa sufere.
– ?!
– Daca-ti voi fi alaturi si de acum inainte, tu poate zici ca nu, dar eu stiu sigur ca ti-as face rau. Eu voi disparea. “Stop!”
– …

Nostim, nu-i asa? ei bine la mine a sunat altfel "fiecare la casutele noastre!" ;) e prea dur spus STOP!

 

  

Doar muzica....