Potrivit sau nepotrivit?

    

Azi, s-a intamplat ceva care m-a pus putin pe ganduri,  am fost luata prin surprindere de un amic (spun amic, pentru ca il cunosc doar prin intermediul internetului), nici una nici alta, omul si-a luat inima in dinti, a intrat intr-un joc al amagirilor, si mi-a spus ca de fapt si de drept, vede in mine  femeia vietii lui,  are suficiente resurse de romantism, si, m-a asigurat ca este o persoana suficient de flexibila, determinata incat  sa reuseasca sa porneasca acel stol de  fluturi pe care eu  l-am invocat ...si care de fapt...imi  cam lipseste! Nu contest faptul ca s-a intamplat ca devotamentul, atasamentul unui  prieten sa-mi  creeze sperante, ai momente cand esti trista, deprimata si vrei sa impartasesti cu cineva starea, daca acel cineva te intelege e mai mult decat  bine, te duci mai departe, se creeaza o camaraderie intre tine si el, si, uneori conteaza mai mult decat o iubire, pentru ca dragostea e dificila, sucita, cand trece perioada de gratie te trezesti sarac lipit pamantului si iti taie cheful de viata!
   Sigur totul depinde de ce nevoi au cei doi...nu stiu daca singuratatea mea este o problema sau nu...ar putea insa deveni, timpul trece si tace...azi insa m-am gandit  ca poate nimeni pana acum nu  a fost atat de hotarit cu mine ca si acest om. Nu pot insa sa dau un raspuns potrivit si poate cel nepotrivit ar putea fi regretabil, trebuie sa recunosc ca prea am trait intr-o lume a mea, pe un norisor alb si pufos si acum cand ar trebui sa cobor pe pamant,  mi-e ingrozitor de frica .
   Ce-mi trece prin cap acum? ...intrebarea lui Henryk Sienkiewicz : 
              - quo vadis?