Blog premiat

luni, 26 septembrie 2016

Iata pofta ce-am poftit!

 
     Parafrazez si eu pe Mihai Viteazu ca am si de ce....ma simt extrem de fericita, toate lucrurile imi merg exact asa cum imi doresc! In viata mea  cuvintul invidie nu are cautare, imi doresc lucruri care pot fi realizabile, ele chiar se implinesc... iar daca altii  au reusite in viata, ma bucur de reusitele lor, in pofida faptului  ca multe persoane imi spun : de ce nu raspunzi cu rautate celor care te defaimeaza? simplu - nu ma murdaresc cu mizeria lor!.... si nu ma tavalesc in mocirla nimanui! celor care imi fac rau, le spun clar: sunt razbunata prin pacea interioara si fericirea de care ma bucur, prin oamenii frumosi care imi sunt alaturi, mitocania unora ma lasa indiferenta, apucaturile rautacioase, tendentioniste ale anumitor persoane care m-au lasat sa cred ca tin la mine dar care abia asteptau sa  imi bage baionete pe spate, n-a functionat asa cum si-au dorit...si le simt gustul amar al neputintei...eforturile lor au luat calea  pierzaniei...
     Nu poti cere nimanui nimic peste putinta, unii isi umplu golurile  sufletesti cu iubire si frumos, altii cu mizerie ca asa au fost obisnuiti , ura si rautatea  tot pe ei ii apasa, pentru ca daca umbli cu mizerie nu ai cum sa nu te murdaresti, majoritatea dintre ei sunt oameni disperati care nu au reusit in viata, in loc sa aiba ambitii demne in viata, au doar  aceste tendinte de distrugere, de defaimare, lucruri care  nu pot aduce decat nefericire si durere...isi merita pe deplin  propria ura cu care se otravesc.Cei care nu ma cunosc in realitate si ma vorbesc chiar nu merita sa-i bag in seama iar cei cu care am impartit o masa, o zi sau mai multe si carora le-am oferit momente frumoase.... daca ma ataca azi, am satisfactia ca nu le-am  raspuns cu aceeasi moneda, ca-mi pretuiesc educatia primita de la mama, ii privesc cu compasiune si ma gandesc sa le spun ca ma iubesc prea mult pe mine ca sa pot sa cobor la nivelul lor, din pacate totul se comercializeaza in zilele  noastre, chiar si sentimentele, exista un comert al sufletelor, te cumpar cu atat si te vand cu atat!....(rusinos!!!....dar adevarat!!!).
      Nu uitati de zicala "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti", foarte adevarata! le-am intors si celalalt obraz  si nici macar atunci nu au realizat atitudinea mea... si atunci ma intreb? merita sa ma irosesc? de circ vulgar si injurii e plina lumea, carevasazica m-am razbunat pe  cei  care s-au antrenat in asa ceva foarte simplu  - i-am dat uitarii!!!Nu mai exista pentru mine! in sufletul meu incape o lume intreaga si inca ceva in plus, pofta mea e sa-l umplu cu frumos tocmai de aceea spun: asta-i pofta ce-am poftit - oameni frumosi, ei sunt alaturi de mine  iar eu ma simt pe deplin fericita! le doresc in final si lor...celor care urasc, defaimeaza sa aiba parte de iubire, succes, calm si  liniste interioara ca altminteri  spitalele de psihiatrie vor fi date peste cap si e mare pacat! din decenta ma opresc aici pentru ca  sper sa se inteleaga mesajul meu... repet!!! sunt mandra de originea mea de femeie independenta si spontana! sunt prea umana ca sa  fiu divina deci nu-mi purtati de grija!

7 comentarii:

  1. Foarte frumos scris , te felicit draga mea , esti o persoana speciala, de aceea nu cunosti nici invidie , nici rautate, oamenii buni sunt speciali in felul lor , ca si tine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos!Oamenii buni gasesc iubirea, oamenii rai nu gasesc nimic pentru ca lor nimic nu le este pe plac... Om bun la om bun trage...multumesc ca esti alaturi de mine!

      Ștergere
  2. În iubire e vorba despre acceptare şi sacrificii. Unii ar spune că pentru iubire nu trebuie să faci sacrificii, dar trebuie. E necesar să laşi de la tine, să-l înţelegi pe celălalt şi să-l accepţi aşa cum e pentru că la rândul său te acceptă aşa cum eşti. Şi e necesar să faci sacrificii pentru că fericirea şi iubirea îşi cer preţul lor, dar nu va fi niciodată prea mare comparativ cu bucuria şi liniştea pe care le vei avea în suflet.

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant,la obiect ai raspuns, Olga! Asta e lumea , ce putem face? Tot inainte!Doru, ce inseamna acceptarea celuilalt asa cum este , in acceptiunea ta? acceptare cu orice risc? cu pretul nefericirii noastre? sau....fii mai concret, te rog!Sacrificii? adica? cat si pana unde ?Si apoi..articolul Olgai vorbeste despre calitatea umana din viata ei..despre diferenta dintre LUME si OAMENI..multa lume, putin oameni..din pacate! Apropo de acceptarea celuilalt: una e sa accepti faptul ca partenera a diminuat bugetul familial , cumparandu-si o rochie scumpa sau poate a ars mancarea si alta e sa accepti ca minte cu seninatate sau tradeaza fara scrupule, una e sa accepti un handicap fizic , pshihic sau sufletesc al persoanei dragi si alta e sa accepti pe cea care ti le produce cu buna stiinta ..sau gresesc?Intreb si eu nu dau cu parul..am auzit sau am citit deseori aceste slove..aceste indemnuri, si nu le inteleg pe deplin..ce si cat putem accepta de la celalalt , pana unde si pana cand?cu ce pret? cine are raspunsul oare? iata, Olga..o sugestie pentru o viitoare tema de emisie, ce zici?:) Succes ambilor si sa auzim numai de bine! Cu drag, aceeiasi Magda

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de subtila este granita intre detasare si implicare? Si mai ales, cum putem accepta ca desi vrem sa facem totul pentru celalalt, viata lui nu este in mainile noastre?Poate ca cel mai dificil lucru este sa intelegem ca uneori ajutorul nu tine de noi chiar daca persoana implicata este din familia noastra sau ne este foarte draga. Poate ca de fapt fiecare personaj trebuie sa-si joace propriul dans, chiar daca nici macar el nu isi cunoaste miscarile dinainte.

      Ștergere
  4. http://i1112.photobucket.com/albums/k491/beta52/52e30343e387a5280384b76084dce530.gif

    RăspundețiȘtergere
  5. http://i1112.photobucket.com/albums/k491/beta52/0103988e267fa595259c78441103e72e.gif

    RăspundețiȘtergere