Blog premiat

RadioTasha

vineri, 8 aprilie 2016

Orgolii masurate sau nemarginite

 
     Refuz sa cred ca toate efuziunile mele sentimentale s-au epuizat, refuz sa cred ca pot negocia o relatie, ca pot s-o rup precum  o relatie de afaceri, unde daca ai iesit in profit sau invers daca ai  dat chix, te retragi, nu!!! efuziunile mele sentimentale in orice relatie ar fi ea sunt inepuizabile, pentru ca atunci cand ma leg de cineva sufleteste, e greu sa pot sa spun - gata luam o pauza, sau gata ne vedem fiecare de viata noastra!
    Probabil trebuie sa imi dozez ermetismul( poate ma exprim uneori criptic si nu las sa se priceapa exact ceea ce simt)...desi, ma rog,  uneori  imi parvin felicitari pentru deschiderea mea umana, dar suntem diferiti si poate aici si frumusetea noastra, nu toti percepem la fel unele lucruri.
    Cu tristete in glas, imi scriu parerile azi, am poate nevoie de un antidot, o strangere de mana, un plans pe umarul cuiva, un ceva care sa imi puna capul inapoi pe umeri, cineva care sa-mi modereze gandurile, sa ma ajute si sa  zica,  vorba frizerului - Capu' sus Olga! de ce spun asta? pentru ca sufletul meu este acum ca un Vezuviu, numar victimele si ramasitele...nu-mi permit insa iluzia ca as fi nemuritoare, tocmai de aceea orice pierdere ma doare, orice persoana care se dezice de mine  e o tragedie pentru mine. nu imi doresc multe in viata asta, am de toate...mereu ii spun Lui sa nu-mi ia nimic din ce am...si atat! ...doar atat!
     In acest moment simt o crunta nefericire, ma simt vulnerabila si ridic un zid de tacere...si sufar pana in maduva oaselor, ma simt ranita, revoltata sa nu zic chiar turbata! nu-mi gasesc locul si simt ca eu nu mai sunt eu...am fost si eu dezamagita de oameni care nu ma cunosteau bine si mi-au aplicat foarte usor etichete, de limitari, si de nevoia unora de a fi capi de turma sau a urma o turma, poate ca am avut eu prea multe asteptari de la acele persoane si am trecut usor peste ele, considerand ca dezamagirile au si o parte buna, iti demonstreaza ca esti viu si poti infrunta si asta. Ideea e alta ca si eu am oameni importanti in viata mea carora poate le-am provocat din belsug dezamagiri, i-am dezamagit poate si pe cei pe care i-am admirat foarte tare!...n-am vrut sa se ajunga aici cred ca si asta le-a fost foarte clar celor in cauza, unii mi-au primit explicatiile, altii nu au vrut sa le accepte, cei care nu le-au acceptat am realizat mai apoi ca nu m-au mai vrut in viata lor....sau poate le-am dat eu explicatiile  prea tarziu, cert este un lucru! oamenii ne vor dezamagi in continuare noi vom dezamagi in continuare, ne vom dezamagi chiar si pe noi insine si asta ne va durea cel mai tare, dar nu suntem niciunu' perfect! iar cand nu vrem sa dam vina pe noi, avem vorba unui coleg un cuvant la indemana - soarta!
     Ma intreb insa ce ne-ar ajuta? ce ne-ar putea salva? credinta? muzica? lectura...munca? mai multa  asumare a  faptelor noastre sau din toate cate putin?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu