Imi realeg viata

 

 

   

      Daca pana acum ma  enervam cand cineva ma facea "baba" uite ca a inceput sa nu ma mai deranjeze acest lucru si am sa va spun  si de ce! atat timp cat eu am un chip vesel in fiecare zi, atat timp cat fac eforturi intelectuale ba  chiar si fizice, atat timp cat traiesc cum vreau de ce m-ar deranja acest cuvant. oricum nu ma regasesc in el si nu are nimic in comun cu mine...aaa!! ca am o varsta, adevarat dar varsta e doar un numar, am  eliminat demult anxietatea si frustrarile care poate mai cochetau cu mine pe alocuri cand dadeau peste mine momente mai grele, am invatat in timp ca trebuie sa ma uit la partea plina a paharului, adica la ce am in pahar nu la ce nu am!
       Am invatat ca pe scarile vietii trebuie sa urci cu curaj, chiar daca uneori  dai peste un fustei rupt, faci un salt si urci mai departe, o sa intrebati despre ce scara vorbesti, despre aceea din nevazutul sufletului nostru, ea exista si ar trebui sa gasim mereu o motivatie sa  urcam spre lumina, uneori e drept ca trebuie sa le urcam cu umilinta, de ce? pentru ca s-ar putea sa ne impiedecam, sa alunecam si sa ne dezechilibram! Am alunecat si eu, cunosc sentimentul, dar cu ajutorul vostru, cu ajutorul celor care mi-au intins o mana am putut sa ma ridic si sa merg mai departe!
      Nu ma mai enervez asa usor, nu iau din energia celor cu care interactionez, nu raspund cu rautate la rautate si nu ma contamineaza, puterea este la mine, singura chestie care ma poate enerva sunt eu!
      Sunt detasata fata de exterior, am gasit lucruri care ma fac fericita, ma bucur de oameni frumosi, care  stiu ca contribuie la frumosul zilelor mele, a crescut "galagia" din capul meu dar,  eu vad lucrurile foarte clar si stiu sa ma focusez pe ce imi face bine!
      Va strang in necuprinsul iubirii pe toti cei care imi faceti zilele frumoase si va multumesc, sa fiti mereu in urcare... multumesc si Lui ca imi ofer ce am nevoie cand am nevoie!!