Culori sentimentale

 

     Se spune ca verdele este culoarea perseverentei, o culoare care te incapatineaza sa fii tenace, iti da puterea de a merge mai departe, ma gandesc ca a  fost isteata ideea sa-l plaseze si la semafor cu drept de  libera trecere...
    Imbrac  azi sufletul in verde,  verde crud,  nu verdele pal ci unul intens, asa simt  linistea si echilibru interior, imi da speranta si starea aceea de bine si parca as vrea sa trimit un amestec de culori spre cineva drag mie, un curcubeu cu un manunchi de sentimente si emotii si parca simt ca-mi cresc aripi spre o noua viata si vreau sa cred ca e un zbor frumos pentru ca cine crede in zbor e stapan peste zare, simt cum lastarii timpului prind viata, vibrez in culori vii si bucuria vietii o simt din plin.
    In sufletul unei femei e vesnic primavara, ploile dorului  si a sperantei cad mereu, dar sunt ploile iubirii, noi suntem cele care dam viata, suntem zambete impletite cu frumosul din camarile pline de bucurie si  speranta ale launtricului nostru, de multe ori alegerile noastre sunt pentru ceilalti, uitam de noi spre a le fi bine celor dragi....suntem oarecum insasi viata, un soi  bizar de miracol...
    Ploua afara...dar e soare in suflet  si stiti ce mi-a trecut prin minte? sa ridic in zarile necuprinsului un zmeu, zmeul iubirii ...sa se inalte sus - sus, sa pun o parte de suflet in el, sa pun culoarea sufletului meu, dar ma intreb si va intreb si pe voi cum e sa traiesti cu jumatate de suflet? de ce oare ne interzicem tot ce ne dorim cu adevarat?