Blog premiat

luni, 31 martie 2014

Cat poti sa pierzi?

     
       O intrebare pe care mi-am pus-o  mai zilele trecute si la care poate as vrea sa-mi raspundeti si voi...daca ar fi sa pun pe talerul balantei vietii, as spune ca am pierdut mult, dar pe de alta parte am pasit mai departe cu incredere, chiar daca in acel moment am urlat de durere,  am realizat ca nimeni nu este de neinlocuit pe acest pamant ...pierzi ceva drag ca sa castigi ceva mult mai mult si mai bun,cam asta e regula vietii!...deci am echilibrat balanta!
      Mergem mai departe  cu gramul de nebunie care zace in fiecare din noi, de ce am cauta vinovati  pentru deciziile noastre?...mai cu seama ca poate ei nici nu exista, avem o viata, o singura viata si alegerea noastra ar trebui sa fie fericirea, de noi depinde, nu de altii!cautam un altceva intr-o lume ce nu percepe decat ceea ce vrea ea sa perceapa, incercam si repetam experiente placute purtam masti si ne imbracam  vorbele in metafore care vor sa ne dea stralucire...unii vad stralucirea , altii deloc, vad totul tern si anost, dar nu ne pasa, mergem mai departe, mai conteaza ca vecinul  sau amicul are "dioptrii"...neah!! sa dea si-n gropi ca nu ne pasa!
      In inocenta mea nu exista lucruri care ar putea sa-mi perturbe existenta! cred in miracole si ele mi se intampla, exista multe moduri de a te ridica de jos (pentru ca hai, sa recunoastem, sa nu ne ascundem dupa visin, fiecare din noi are cate-o cadere...) eu am secretul meu in a-mi hrani sufletul atunci cand e ranit, poate candva voi scrie un ghid  in speranta ca va folosi celor care n-au descoperit inca secretul, pentru ca fiecare om care intra in viata noastra iti da o lectie, invatam  mereu de la unii de la altii, aici e frumustea si secretul unei vieti armonioase , frumusetea vine din detalii pe care  noi in graba noastra nu le bagam in seama, din pacate acel "strop" face diferenta dintre noi!  daca am fi mult mai atenti unii cu altii viata noastra ar fi incarcata de momente care pur si simplu ne-ar da pe spate! am simti magnificul vietii pur si simplu!!
     Inchei prin a spune vorba bine stiuta de unii dintre noi...cine pleaca la plimbare  pierde locul de onoare!..l-am pierdut si eu, l-au pierdut si altii ...locurile se mai schimba, tocmai pentru a nu lasa loc rutinei si evident pentru optimizarea vietii de zi cu zi e chiar indicat!  ;)
      Sa incepeti saptamana cu dreptul dragilor sa aveti parte de o saptamana implinitoare cu mult spor!

sâmbătă, 29 martie 2014

Efuzii

    
        M-am apucat sa scriu chiar la primele ore  ale  dimineatii, am ajuns sa cred ca viata noastra e de multe ori o Vinere Mare, zile in care ne chinuim sa ducem crucea pe drumul  batut de incercarile vietii, dar,  si zile cand ne chinuim sa ducem crucea celor apropiati noua, celor obositi de viata, invinsi de soarta , (.... si Doamne sunt atatia...le-ai uitat numaru' !! ) intristati sau pur si simplu  loviti de o boala...dar, mi-am pus o intrebare...daca ne oferim sa-i ajutam pe altii, in momente in care ei nu ne cer asta...mai trebuie oare sa amintim momentele? la ce le folosesc?sau la ce ne folosesc noua? o intrebare retorica... si totusi...am sa spun ca daca  eu aleg sa fac un bine cuiva...nu il amintesc dupa un timp  acelei persoane, pentru ca de  fapt si de drept, nu mi-a fost cerut...pur si simplu a fost dorinta mea sa fac un bine....m-am incarcat pozitiv cu sentimentul ca am putut poate sa fiu de folos cuiva, si e grozav sentimentul, pe mine personal m-a incercat de multe ori si stiu ce inseamna!...cunosc trairea!
     Si, asa cum bine imi amintesc ca spunea un prelat al bisericii ortodoxe, ca sa-l intelegem pe Hristos, nu crucea in sine e o povara si nu crucea noastra ne raneste ci vorbele biciuitoare si  privirile intepatoare ale celorlalti, vorbele si "privirile"...(apropos de barna in ochii tai...si paiul in ochiul altuia...)ele sunt uneori paralizante sunt ca niste spini care intra   in carne vie! sunt ca un pumn in tample!
     Cineva imi spunea mai zilele trecute ca persoanele care se victimizeaza reusesc sa primeasca iubire din partea lumii...hmmm!! gresit! niciodata n-am  simtit ceva deosebit  fata de o persoana care incerca sa faca pe victima in ochii mei..si nici nu abordez o astfel de  atitudine...dar in inima noastra exista un rai si un iad...nu pot sa fiu placuta de toata lumea, asa cum poate nu plac nici eu pe toata lumea, pe cei care nu-mi plac...in asez in partea de jos, adica in" iad"ii inghet pur si simplu..nu ii ard! ca n-am eu acest drept...iadul  din inima mea e rece...odata ajunsi acolo, mai greu au sansa sa se ridice, ei poate m-au facut sa plang, sa sufar, dar, au fost poate intr-un anumit  segment din viata mea persoane apropiate mie...m-au ajutat  sa fiu mai puternica, sa stiu sa lupt cu viata, curajul, lupta in sine...cu viata poate il datorez si lor...dar ca sa vina sa le dau" decoratii" pentru ce au facut din Olga Morar, adica un OM  mult mai sigur pe sine si cu mai multa incredere in puterile mele proprii, fara sa mai caut"umere de urgente" asta,  mda...! asta mi se pare anormal!"DECORATIILE" le imparte numai EL!...dupa meritul si stradania fiecaruia!
     Poate ziua"invierii"pentru cei inghetati in iadul sufletului meu va veni intr-o  buna zi....nu-i scot inca de acolo, ii tin sub supraveghere! o sa spuneti ca poate nedreptatesc acele persoane...asa o fi...dar ma intreb cat de normal e sa fii om ... sa iubesti, deci cat  de normal e sa fii nebun,  cat de normal este anormalul credintei si cat de anormal este normalul acestei lumi?
     Raman in asteptarea Duminicii vindecatoare.. o Sambata binecuvantata va doresc si un weekend strasnic!

joi, 20 martie 2014

Dorinte, rabdari si ...nerabdari

    
       De cand ma stiu, am fost stapanita de dorinte, de dorinta de a fi mai buna, de a lupta pentru  obiectivele care  le aveam in plan si culmea e ca  mi se parea ca si cei  alaturi de care  incercam sa  realizez ceva, sunt la fel de implicati....asa gandeam eu...ma rog! de aici  poate si  consecintele nefaste ale unor  planuri care nu au fost destul de bine"dospite" ci doar gandite in pripa...Sunt taur, ce mai!!! la mine cand spun" vreau!" apoi e cam musai sa se intample! sperantele inepuizabile m-au facut uneori sa fac alegeri cu ochii inchisi, atunci cand ii inchideam probabil incercam sa vad o perspectiva a lucrurilor  prin ochelarii mei roz, (de care cam greu ma despart) imi incarcam  rabdarile cu  pasiunea care ma caracterizeaza in tot ce intreprind  si uneori lucrurile imi ieseau grozav de bine, speciale chiar! Pot sa stau zi si noapte cand imi doresc sa fac ceva ...am un potential mult prea  ridicat, nu abdic usor, iar cand sunt si motivata,  pot sa mut si muntii din loc...tot frumosul  din povestea vietii mele se spulbera atunci cand dau de minciuna, tin cu dintii de oamenii dragi mie  dar cand ma simt tradata ma opresc. Ceea ce poate nu e bine pentru mine e ca nu prea stiu sa ma las condusa de altii, nu-mi place sa bajbai prin umbre de mister, vreau orizonturi luminoase  pe care sa le hotarasc impreuna cu cei  cu care ma inham la o caruta, viata asta e un miracol, iar noi oameni consider ca suntem minunati atunci cand nu uitam acest lucru!
     Ce nu e prea bine la mine? atasamentul, grea dependenta, ma despart greu de oameni si de locuri sufar cum nu se poate mai tare cand trebuie sa iau hotariri, sa rup relatii, dar  am invatat in timp ca  schimbarile pe care le doresc la ceilalti sunt probabil cele de care si eu am nevoie, cu toate ca la baza fericirii trebuie sa stea stabilitatea, am priceput un lucru, chiar daca mi se pare ca  lumea   se naruie azi, maine ea se renaste in zeci de intelesuri! Iubirea e ceva spectaculos, noi o imbracam cum vrem ...e miraj pur si simplu daca alegi culorile potrivite, si apoi e mare pacat s-o desconsideram, e cel mai frumos sentiment pe care Cel de sus l-a lasat in grija noastra a teranilor!...si am mai invatat ceva ca unele prietenii pot sa fie eterne, poate tocmai pentru ca acolo nu e indispensabil  spectacolul, acolo e suficienta rutina, loialitatea! Ce fac eu acum? gandesc  cu voce tare! tastele sunt ingaduitoare si-mi permit divagatiile sterile, dar, nu va mirati, nu e pentru prima oara, ele sunt prietenele mele nu cer mult de la mine si ma accepta exact asa cum sunt!
     Rabdari,  cu alte cuvinte dar, si un cumul de nerabdari imi incanta sufletul ...primavara la mine  vine mereu cu lucruri noi, sunt atat de pregatita sa le intimpin, miracolul naturii care ia forme noi in acest anotimp imi prieste atat de mult incat  cu  un pic de rabdare  pot sa merg mai departe cand toata lumea  renuntata, pot sa trec peste intoleranta si peste critici...si nu uit de metafora plantelor care au nevoie de un timp sa creasca mari... Toate la timpul lor cu alte cuvinte! dar pana una alta  ascult muzica la Radio Tasha, ea reuseste sa ma  energizeze, sa ma inveseleasca sa ma relaxeze!

sâmbătă, 8 martie 2014

Invata din ziua de ieri...

     ..traieste ziua de azi si  spera pentru ziua de maine,  asa spun si eu parafrazanda-o pe Marlyn Monroe, dar, oare cate din nou  traim ziua asa cum se cuvine, asta e intrebarea mea?! de ce spun asta?... pentru ca exista mare diferenta intre a trai si a exista! Sa astepti dupa altii inseamna pierdere de timp si amanari de prisos, nu are rost sa te zbati sa faci  ceva intr-un loc in care nu esti dorita si unde nu-ti mai vezi rostul, pentru ca daca cineva nu-ti simte lipsa e clar ca nu are nicio implicare, de nicio culoare!
     De cand ma stiu mi-am administrat viata asa cum am vrut eu, nu cum au vrut altii, nu caut niciodata vinovati pentru esecurile mele dimpotriva, mi le asum cu responsabilitate  si demnitate, nu poti reusi in toate, mai trebuie si sa pierzi... si mai pierd si eu...deh! dar din fiecare  experienta invat cate ceva..acum spre exemplu am invatat ca trebuie sa-ti pastrezi secretele cu sfintenie ( daca le ai...ma rog!!!) pentru ca unii cauta informatii care in timp le pot folosi impotriva ta!
     Adevarat si faptul ca ratiunea  mea nu este tot timpul in consens cu inima, si una si alta o mai ia pe drumul ratacirilor, dar, nu sunt obligata sa accept alegerile altora, pentru ca si ei o cotesc pe alte drumuri si afli in timp ca de fapt au fost doar umbra care te-a privat de soare... iubirea si binele nu-l poti oferi cu forta celor care nu-l vor!
     Oricat de bun ai fi, oamenii tot incearca sa-ti gaseasca defecte si daca nu le gasesc  - LE INVENTEAZA! nu poti sa le faci pe plac mereu si daca o data nu le faci te resping...sunt o persoana asertiva, dar sunt autonoma  cum spuneam ...si am dreptul sa fiu chiar ilogica in luarea unor decizii atat timp cat ele nu lovesc in  reguli de convietuire in societate, ci doar imi asigura un comfort emotional.
    Consider  ca am tot dreptul sa spun acum asa:
    Nu-mi pasa!
    Nu ma priveste!
    Mi-e  indiferent!

sâmbătă, 1 martie 2014

Martisoare originale

    Am sa atasez doar  doua martisoare pe care le-am primit azi pentru ca mi s-au parut mai  originale, creative ca sa nu  spun crazy...si chiar m-au amuzat!
 L-am postat si pe Facebook si comentariile au fost nostime, sigur cel care m-a amuzat maxim a venit de la o prietena virtuala si suna asa:
Sofica Iftode Te-ai uitat sub matura ? Pe langa praf o fi si ceva valoros
Morar Olga inteligenta idee!!! vezi la asta nu m-am gandit...multumesc Sofica Iftode!
Au mai fost si alte comentarii simpatice :
      Al doilea martisor a venit din partea partenerului meu de radio 7 Pacate:

     Am primit multe multe martisoare azi, multumesc tuturor pentru  faptul ca s-au gandit  ca le merit, iar celor care s-au  straduit sa personalizeze  acest frumos simbol al primaverii - felicitari!
    Am aflat prin mass media si o stire care m-a facut sa fiu mandra de oshenii mei :
                    Martisoare traditionale si sa mai spun inca o data felicitari!