Si potrivit titlului mi-am propus sa sa va sugerez ceva! sa fim cu ceva mai destepte decat in primavara trecuta, sa avem grija de cine ne indragostim...Pentru orice fiinta umana, aprecierea de catre cei dragi este importanta...cu atat mai mult pentru o femeie este important sa fie apreciata de partenerul ei. Si asta cu atat mai mult cu cat barbatii sunt experti in adoratie mai ales la inceputul relatiei, cand inca sunt in etapa de cucerire. Cu timpul adoratia lor se transforma in apreciere de la sine inteleasa, ceea ce, in timp, contribuie semnificativ la dez-indragostire.
Sigur e nevoie de chimie cum se spune, dar ce ne facem cand acea substanta chimica care contribuie la indragostire se epuizeaza?...si de ce se ajunge aici? clar! din lipsa conexiunilor emotionale...A iubi si a te simti iubita inseamna, inainte de toate sa comunici ceea ce simti, si nu ma refer doar la declaratiile de dragoste reciproce, ci vorbesc de comunicare in genere, despre lucruri marunte sau mai putin marunte, despre tot ceea ce face parte din vietile noastre. Subconstientul nostru construieste povesti fabuloase, ne vedem in rolul zanei care reuseste sa farmece cu o singura atingere din bagheta sufletul celui pe care il ravnim, acel Fat- Frumos pe cal alb, in realitate lucrurile stau altfel! adevarurile sunt dure, te trezesti intr-o dimineata si lumina cruda care-ti loveste ochii te face sa intelegi ca nu mai ai motive sa traiesti in acel extaz pacalicios, este frustrant, greu..dar imperios necesar sa-ti spui - nu poti schimba pe nimeni, dar te poti schimba pe tine! Viata e plina de farmec iar noi femeile suntem atat de pricepute la acest lucru, tocmai de aceea va spun - Atentie incotro va polarizati atentia!
O primavara plina de fericire, impliniri si caldura multa alaturi de cei dragi! Multa iubire si rasfat!
Femeile sunt mai pricepute decat barbatii la multe lucruri. Ca ei nu recunoasc este alta problema. Ceea ce conteaza este sa trecem, din cand in cand in revista acele lucruri pe care noi, femeile le facem mai bine decat barbatii." Sa mori de dragoste ranita" isi are corespondentul in realitate,medicii spun sindromul inimii ranite, deci foarte bine ca ai pornit aceasta idee sa bagam seama incotro o luam!
RăspundețiȘtergereOMule, incotro?Pesimismul ne costa! Ne costa energie, zambet, claritate, implinire, schimbare, ne costa viitorul nostru si al copiilor nostri, ne costa demnitatea si constiinta noastra. E comod sa il mentinem, ne-am obisnuit cu el, ne-am identificat cu povestile vietilor noastre si am uitat de unde venim, am decis ca „viata este grea” pentru ca am cedat puterea noastra personala, aparoape fara sa stim. Acum, multi dintre noi simt o nevoie stringenta de a si-o redobandi, redescoperi, dar nu stim cum. Si nu stim cum pentru ca am uitat inclusiv faptul ca aceasta putere se afla in noi. O cautam in exterior, dam vina pe ceilalti, dam vina pe sistem, dam vina pe cine putem... in zadar. NICIODATA nu am pierdut contactul cu Constiinta noastra superioara, am fost in permanenta conectati la ea, numai ca am uitat. NICIODATA nu am pierdut propria noastra putere personala, pentru ca ea a fost si este tot timpul inauntrul nostru, atata tot ca am uitat si acest aspect. Peste ceea ce suntem cu adevarat si peste ceea ce putem cu adevarat, s-a depus un strat gros de praf, facut din conditionari, informatii false sau trunchiate, directionari gresite si deviante fara stiinta sau cu buna stiinta. Cum si de ce am ajuns unde am ajuns, insa, nu mai conteaza atat de mult. Putem incerca sa intelegem in mare cauzele, sa stim ceea ce este bine sa nu mai repetam, sa stim ce sa dam la o parte si ce sa schimbam, dar a starui asumand o postura de victima si luandu-ne de mana cu pesimismul nu duce la nimic bun. Cei ce reusesc sa ajunga in directia dorita sunt cei orientati spre solutii si nu spre problema si asta pentru ca acolo unde merge atentia noastra, intr-acolo se misca si energia si lucrurile in care credem cu toata fiinta noastra, acelea se vor implini pentru ca pe ele ne concentram si focalizam energia creatoare.
RăspundețiȘtergereDe aceea spun, pesimismul, atitudinea de victima, descurajarea si indiferenta, probabil ca sunt comode. Sunt comode nu pentru ca suntem fericiti convietuind cu ele, ci pentru ca e mai usor sa induram aceste conditii decat sa ne confruntam cu noi insine, sa nu mai dam vina pe exterior si sa ne asumam responsabilitatea asupra propriei vieti si realitati la construirea careia constribuim. Dar, NE COSTA, ne costa in estenta cam TOT.
Opusul pesimismului si al indiferentei nu este un optimism nerealist, nu este protestul violent, nu este ignorarea realitatii si zambitul in gol, ci il reprezinta, mai de graba, recapatarea ECHILIBRULUI, constientizarea propriei puteri si asumarea responsabilitatii de a o folosi cu iubire, fara orgoliu dar si cu demnitate, fara capete plecate, fara sa mai spunem DA acolo unde observam ca directia este robotizarea omului si indepartarea sa de la adevarul sau cel mai profund.
Zi faina, oameni frumosi!
O primvara in suflet va doresc :)
RăspundețiȘtergerePlacut si frumos blog. Felictari si va doresc si dvs. o primavara frumoasa.
RăspundețiȘtergere