In memoriam

 

      In fiecare Martie din an am o zi speciala pe care o tin in minte si o respect cat  voi trai, e ziua de 5 Martie ziua de nastere a mamei mele - Maria, tocmai de aceea acest articol vreau sa-l scriu  special in memoriam , pentru tot ce a insemnat ea pentru mine pentru omul minunat care a luptat cu timpul si vitregia lui si a invins. Privirea ei calda ma urmareste mereu, ma ajuta sa trec mai departe peste tot greul vietii, pentru ca exemplu ei de viata m-a determinat sa nu ma las mai prejos, oricat de greu mi-ar fi in viata. Mama nu a avut o viata  usoara a suportat cu stoicism hotaririle nedrepte ale comunismului, mai precis in noaptea de 18 iunie 1951 cand s-a pus in miscare una dintre cele mai ample actiuni de deportare din istoria contemporana a Romaniei ( dupa cea intreprinsa in ianuarie 1945 impotriva etnicilor germani din Romania. in jur de 45.000 de persoane au fost ridicate din caminele lor si deportate in Baragan. Au fost dusi romani, germani, sarbi, bulgari, refugiati din Basarabia si Nordul Bucovinei, aromani) s-a trezit la usa cu militia si obligata sa-si impacheteze strictul necesar si sa paraseasca casa, ideea e ca nu pleca singura ci cu o fetita de 6 saptamani in brate.Pana cand s-a format intreg convoiul a durat din cele povestite de mama 3 zile de stat in gara din Timisoara(mama locuind pe atunci la Gornea judetul Caras Severin),trei zile de groaza, trei zile in care nimeni nu stia incotro vor fi dusi, unii credeau ca vor fi dusi in Siberia, altii credeau ca pur si simplu sunt dusi spre moarte.Au scapat de moarte, dar au fost aruncati pe miristea Baraganului obligati sa inceapa o viata noua, sa-si construiasca case din resurse naturale( dar pana atunci s-a trait in bordeie), inceput de vara, dar cu ploi si timpuri nu prea generoase pentru o mama cu un copil mic in brate.Aproape 5 ani a durat perioada cand mama avea in B.I trecut D.O adica domiciliu obligatoriu, a fost cumplita inchisoarea in aer liber la care am fost supuse amandoua, seara de Rusalii 1951 mama mea n-a uitat-o niciodata!A trait patru ani si jumatate cu speranta ca lucrurile nu vor ramane asa, adica fara casa, fara mancare si tot ce au avut confiscat de regimul vremii. Nu i-a fost usor nici dupa acei ani pentru ca nu e  usor sa traiesti cu stigmatul deportarii intr-o societate in care comunismul inflorea! Tocmai de aceea urasc  comunismul desi culmea stiti care e? sunt nascuta exact in ziua infiintarii lui 8 Mai (1921) iar eu cu 30 ani mai tarziu. Singura fara niciun venit; vorbind destul de stalcit limba romana a luat-o din nou de la capat, credinta in EL a ajutat-o sa gaseasca locuri si oameni care nu au fost indiferenti la tot ce i s-a intamplat. In timp am reluat legatura cu fratii mamei din Rusia si viata noastra a capatat o alta fata.Eram singura nepoata a celor trei frati ai mamei mele si toata agoniseala lor de-o viata ar fi fost a mea daca eu doream sa se repatrieze mama la Cernauti, dar, n-a fost sa fie asa...nu mi-a placut Ucraina deloc si am rugat-o pe mama sa ramanem in Romania, mai bine mai putin avuta in tara in care m-am nascut decat o straina cu oportunitati!
     Poate am fost egoista gandindu-ma doar la mine, pentru ca si ea a refuzat sa se recasatoreasca in conditiile in care era o femeie   tanara, frumoasa, avea doar 37 de ani si in pofida greutatilor mereu plina de viata, mereu cu zambetul pe buze, tocmai pentru a-mi fi mie mai bine, adica ca sa nu am parte de un tata vitreg care poate nu m-ar fi iubit.
     A ramas un exemplu de putere, de forta, de energie inepuizabila care era in stare sa lupte si cu morile de vant sa-mi fie mie bine, a trait  demn si a murit la fel la o varsta frumoasa - 90 ani. Azi mi-am abatut gandurile sprea ea, a fost omul care a pus o amprenta puternica  in viata mea, este icoana sufletului meu  pentru care ma rog sa o odihneasca Cel de Sus in pace, sper ca acolo sa fie lipsita de griji si apasari....mama s-a intors din Iadul Barganului dar sper ca a ajuns  gratie comportamentului ei in viata in Raiul Lui.
    Am milioane de motive sa spun  - Multumesc mama! Multumesc pentru ca m-ai iubit si cand poate nu meritam, niciodata nu ti-ai aratat supararea chiar si  atunci cand poate te-am suparat pentru ca nu ti-am urmat toate sfaturile.Esti ingerul care mi-a luminat calea in viata, mi-ai predat curajul ca prima lectie si mi-ai oferit ca tema intreaga mea existenta.