Blog premiat

RadioTasha

joi, 9 mai 2013

7 ani fara tine...

  


 Sapte ani, de cand nu te mai  pot strange in brate, sapte ani de cand nu te mai vad, sapte ani de cand ai plecat pentru totdeauna... azi vorbesc la perfectul compus, intr-un dialect al inimii la timpul trecut....am avut 27 de ani de iubire, am invatat sa plang cu zambetul pe buze, pentru ca  nu m-ai lasat sa fiu trista niciodata...chiar si de Dincolo, mi-ai spus in vise"Sa nu ma plangi...lacrimile tale ma ard!"...acum am amintiri frumoase si un timp dureros....“Numai iubirea limpezita de lacrimi poate ramane curata si vesnica.” spunea Khalil Gibran...azi lasa-ma sa plang...pentru ca VREAU sa plang!..Ana Blandiana poate va spune mai bine decat mine ce simt:

"Fara tine mi-e frig

N-am inteles niciodata

Cum simte aerul

Ca ai plecat.

Universul se strange

Ca o minge plesnita

Si-si lasa pe mine zdrentele reci."
  


        DORMI IN PACE , SUFLET DRAG!

8 comentarii:

  1. Frumos ati scris!!! putini oameni au avut asa o dragoste!

    Condoleante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este am avut o casnicie frumoasa....si ne-a legat o iubire mare.Multumesc Ana ca ai trecut sa lasi un gand bun!

      Ștergere
  2. Zimbeste ,sunt convinsa ca te priveste plin de mandrie pentru tot ce ai realizat si cu siguranta asculta de acolo de unde este, Radio Papucel.As fi vrut sa pot si eu arata jumatatii mele plecat de 6 ani, ceva cu ce sa se mandreasca.....nu am talent dar pastrez amintirile cu aceeasi dragoste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, am facut datorita oamenilor care au fost alaturi de mine, prietenilor care au crezut in mine, si apoi era o modalitate de a uita , de a depasi tristetea!Sa-l odihneasca D-zeu si pe al tau, si sa-ti dea tie liniste sufleteasca, eu mi-am gasit-o cu greu,...il simt alaturi de mine de fiecare data cand mi-e greu!Cel mai greu a fost la nunta fetei mele mai mare, si-ar fi dorit sa le vada asezate la casa lor...dar, nu a mai apucat, a murit mult prea tanar la numai 50 de ani... :(

      Ștergere
  3. BUNUL DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCA PE SOTUL TAU ...DRAGA MEA OLGUTA VIATA TREBUIE SA MEARGA INAINTE CU BUNE CU RELE ASTA E...E GREU STIU DAR TU ESTI O FEMEIE PUTERNICA SI TREBUIE SA TRECI PESTE TOATE ...AI DOUA FETE MINUNATE CARE ITI SUNT ALATURI ..AI PRIETENI CARE TE IUBESC PRINTRE CARE MA NUMAR SI EU SI ASA VOI RAMANE MEREU...FI BINECUVANTATA DRAGA MEA OLGUTA....PUP DULCE ...CARMEN ....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen, multumesc mult, asa e viata merge mai departe, tu stii asta mai bine chiar decat mine...sunt puternica, adevarat, dar uneori simt ca ma lasa puterile, atunci am nevoie de deschidere, e o terapie si asta, si scriu sau pur si simplu vorbesc cu cineva despre acest lucru...am simtit nevoie s-o fac si acum si ma bucur ca am primit feedback-rile voastre!te pup si te imbratisez cu dor si drag!

      Ștergere
  4. Cuvintele gandurilor tale sunt minunate…si sunt convinsa ca mult mai multe cuvinte nespuse descanta in soapta cand cerul tau se umple de nostalgie..Descopar ca ,desi au trecut atatia ani…inca nu te stii fara el….si probabil ca ziua cand ai intampinat rasaritul in alb inca e vie in sufletul tau..Dar ..spunea cineva ca “Lacrimile sunt picaturi din neputinta adunata in momentele de nesiguranta...lasa-le sa curga,fa loc optimismului sa vada prin ochii tai.’Poate ca este timpul sa schimbi sensul unic al vietii tale cu altul … si va fi bine.. atata timp cat nu nu striveşti îngerii de pe umerii tăi . Din patratul meu..unde de la un timp ploua tot timpul..(mama mea are Alzheimer…si innebunesc cand o vad pierzandu-se din ce in ce mai mult)…gasesc totusi puterea de a-ti darui un colier de zambete care sa –ti insenineze chipul frumos.Dumnezeu sa-I odihneasca pe cei plecati..


    RăspundețiȘtergere
  5. Mara, "colierul" tau a venit la timp, chiar aveam nevoie de el...ieri, dar mai ales azi, cand am fost la biserica pentru a ridica un parastas(dar, din pacate nu stiam ca in saptamana Invierii nu se face asa ceva...EU AM VRUT SA RESPECT ZIUA MORTII LUI, si preotul ortodox din Imola, a facut doar o slujba de dezlegare pentru cei morti)dupa care s-au ipartit colacii,oricum, multumesc mult lui Camelia si lui Maurizio ca si-au dat concursul in rezolvarea acestui fapt, a fost si Izvorul Tamaduirii si ma bucur ca am fost la biserica in Italia intr-o astfel de sarbatoare.Surprinzator a fost faptul ca in noaptea Invierii catedrala din IMOLA a fost supraincarcata, lumea statea pe strazile din apropiere(biserica fiind asezata la o intersectie in centrul istoric al orasului)enorm de multi romani credinciosi in acest oras.
    Imi pare rau pentru mama ta, stiu prin ce treci, tocmai de aceea iti doresc multa putere sa depasesti cu bine toate incercarile. Imbratisari si pupicei din Imola!

    RăspundețiȘtergere